Blog de reporter

Deciziile de la summitul NATO-ce ne aduc și ce nu rezolvă ele

Posted in munca mea, România by gradinaru on Iulie 6, 2016

În 2014, după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, întreaga lume a intrat în alertă. Noi, care după cel de-al doilea Război Mondial, am fost ocupați de miliari ruși, cel puțin un milion, iar mai apoi subjugați economic și politic, am intrat în panică.
Cel puțin aceia dintre noi care am avut bunici răniți în Crimeea, părinți care nu găseau în galatare mâncarea exportată masiv în URSS, frați care la Revoluție, se întrebau dacă ,,turiștii,, care intrau pe la granița de la est a României nu aveau să ne sugrume din nou speranța lumii noi.
Au trecut 26 de ani de la Revoluție și în ciuda faptului că vecinii noștri de est, Ucraina și Republica Moldova, sunt independenți de la începutul anilor 90 , am ajuns din nou cu Rusia în coaste. O Rusie agresivă și imprevizibilă, de care ne temem din nou. Așa, la 70 de ani de la ultimul mare război, am ajuns să ne punem iarăși aceleași întrebări: Oare ne-am putea apăra singuri până vin aliații în caz de nevoie? Avem cu ce? Au rușii dreptate când fac glume (sau nu) spunând că dacă își pun mintea, în câteva zeci de minute ne-ar putea face pilaf?
S-a schimbat ceva și dacă da, ce, de la raportul oficial publicat acum câțiva ani care avertiza că 60 la sută din armamentul și mașinăriile Armatei sunt la pământ, fizic și moral?
Ne putem baza fără rezerve, pe vecinii aliați, adică pe Bulgaria, Ungaria și Turcia?
Ne-am obișnuit, confortabil, cu ideea că suntem în NATO și că articolul 5 (când un aliat este atacat, Alianța întreagă intervine) ne-ar salva de la dezastru. E așa sau nu?

Când Rusia a anexat Crimeea, în primăvara anului 2014, întreaga lume a părut surprinsă.
Serviciile de informații n-au anticipat mișcarea lui Putin, Occidentul s-a limitat la sancțiuni economice, iar NATO și-a dat seama că e depășit.
Așa că la summitul din Țara Galilor, în septembrie, a decis să schimbe foaia.
A decis să înființeze șase comandamente în șase țări aliate, inclusiv în România, și unități de integrare a forțelor.
Deși ceremoniile de inaugurare s-au făcut în prezența celor mai importanți lideri politici și militari cu putință, președinți, generali, miniștri, aceste structuri încă nu sunt pe deplin funcționale.
În România de exemplu, doar 36 din cele 80 de funcții destinate militarilor străini care ar urma să lucreze în cadrul Comandamentului Multinațional de Divizia Sud Est sunt ocupate. De ce aliații vestici nu-și trimit ofițerii la posturile din România nu știm.
Apoi, NATO a decis la summitul din 2014 să dezvolte Forța de Reacție Rapidă. Numărul militarilor care pot interveni rapid a fost mărit de la 13 mii la 40 de mii. Dar acest ,,rapid,, înseamnă până la 30 de zile, așa că s-a creat în cadrul acestei Forțe de Reacție Rapidă (NRF) o Forță de Reacție și mai rapidă, formată din 5 mii de militari care teoretic, se pot aduna în 24 de ore și interveni în trei până la cinci zile.
Doar că Rusia e acum la 400 de kilometri de România și e stăpână pe estul Marii Negre, are militari în Ucraina și Republica Moldova.
Până la forțele aliate, ne mânâncă rușii cu sfinți cu tot. Chiar unul dintre generalii Alianței, Ben Hodges, a spus luna trecută, că trupele astea NATO nu pot ajunge în țările baltice de exemplu, mai repede ca cele rusești și nici echipamentele nu pot fi parașutate pe front instantaneu, ca na, nu toată lumea e în Schengen.
Interviul pentru ziarul german Zeit, preluat de toată presa serioasă din lume, te face să realizezi, că în caz de atac, cel puțin în prima săptămână, ești singur.
Interviul parțial îl găsiți aici.
http://www.telegraph.co.uk/news/2016/06/23/nato-cant-protect-baltics-from-russia-s

Președintele, premierul, ministrul de Externe, cel al Apărării de la noi sunt conștienți de asta. Și pentru că n-avem bani de cumpărat nave și rachete, am cerut NATO să aprobe înființarea unei baze navale la Marea Neagră, sub umbrela NATO, formată din facilități ale aliaților riverani, adică ale României, Bulgariei și Turciei. Statele Unite ne-au susținut, dar de data aceasta nu a fost de ajuns.
Bulgarii, presați și stimulați financiar de ruși, după cum spun surse diplomatice apropiate negocierilor, au respins propunerea României. Asta după ce au zis ,,da,,.
Turcia, cu a doua armată din NATO ca mărime, s-a împăcat între timp cu Rusia.
Întrebat luni despre planul României de securizare a Mării Negre, secretarul general al NATO a răspuns:,,Varshaw is not the end,,. Cu alte cuvinte, nu se cade acum să ancorăm permanent și coordonat nave militare la Constanța, mai vedem, mai discutăm, poate data viitoare. În paralel, Rusia face exerciții surpriză în Marea Neagră.
În schimb, șeful NATO a anunțat că vineri, la Varșovia, aliații vor oficializa înființarea în România a unei brigăzi multinaționale. Decizia se pare că nu s-a luat tocmai ușor de vreme ce a fost anunțată în ultimul moment.
Trimiterea de batalioane în Polonia și țările baltice a fost anunțată acum o lună și asta după luni întregi de negocieri pentru că în afară de SUA, Germania și Marea Britanie, niciun alt aliat nu vroia să-și ducă miliari în est. Până la urma, o va face și Canada.
Ce înseamnă înființarea unei brigăzi multinaționale în România? Ca între 3 și 5 mii de militari să fie aici, gata oricând pentru orice. România pune 2 mii de militari în această brigadă pentru care a găsit deja două locații în sudul țării. Pentru restul, negociază cu 4 state aliate. Bulgaria s-a oferit acum ceva vreme să contribuie cu 400 de militari, dar asta era înainte de a ne trânti ușa în nas, când a spus că nu e cazul înființării unei flote la Marea Neagră, că Rusia nu trebuie provocată.
Toate astea ne arată că România nu a obținut încă securizarea pe care și-a dorit-o, iar ce a obținut nu e definitivat.
O veste bună vine de la americani, care au promis, după cum au declarat pentru Europa FM surse diplomatice de la cel mai înalt nivel, că din cele peste 3 miliarde de euro aprobate de Congresul de la Washington pentru a fi investite în Europa începând de anul viitor, o bună parte va ajunge la noi.
Am întrebat ce trebuie să oferim noi în schimb. Mi s-a răspuns: ,,Să alocăm în sfârșit, 2 la sută din PIB Armatei,,.
Și o vom face sper, indiferent de cine va prelua guvernarea din decembrie.
În plus, vom trimite câteva zeci de militari în Iordania pentru a antrena ofițeri irakieni și vom continua să trimitem sute de militari în Afganistan, cel puțin așa s-a angajat actualul ministru al Apărării.
Tot luni, la conferința de presă de dinaintea summitului, secetarul general al NATO a avansat ideea alocării a 3 la sută din PIB Apărării de către fiecare stat membru. Pare o utopie când te gândești că unele state nu acordă nici 2 la sută.
Ne permitem așa ceva noi? În cifre asta ar însemna undeva spre 4 miliarde și jumătate de lei. Chiar dacă am aloca acești bani, tot ne-ar trebui ani întregi să dotăm Armata cu tot ce are ea nevoie de la avioane până la truse medicale. Pentru că nu avem de niciunele.
Iar rezerva unor membri NATO occidentali care cred că Rusia este și trebuie să rămână un partener și prietenia unor capitalele NATO vecine, cu Moscova ne dovedesc că suntem vulnerabili militar și politic.
De câteva luni, ministerele responsabile încearcă să negocieze cu state aliate fabricarea de echipamente militare moderne în România.
Nimic nu s-a semnat deocamdată, iar fabricile românești tot pe butuci sunt.
Peste tot pe unde a mers în primii doi ani de mandat, președintele Klaus Iohannis a mers fără oameni de afaceri, fără ministrul Economiei, nu a semnat acorduri economice nici în Turcia, nici în Polonia, nici în Franța, nici în Spania, nici în Statele Unite, țări care produc echipamente de ultimă generație.
În acest context complicat, autoritățile române încearcă totuși să ne liniștească: Planul de contingență, cel care spune clar, în amănunt, cine, cu ce și când ne ajută în caz de atac, a fost ,,upgradat,,. E un plan de care România beneficiază de de câțiva ani, dar cum el este strict secret, nu putem ști nici măcar dacă putem dormi liniștiți.

PS.
Summitul care începe mâine în Polonia este al patrulea de la care transmit ca reporter. Și al treilea ca reporter la Europa FM.
Am căutat prin sertare după amintiri.
Așadar, primele poze sunt din 2004, de la primul summit NATO la care România a participat ca stat membru al Alianței Nord Atlantice.
Eram atât de entuziasmată și atât de insistentă încât am reușit să-l fac pe purtătorul de cuvânt al NATO, James Appathurai, să mă ajute și atunci și peste ani, când am făcut un interviu cu Jaap de Hoop Scheffer. Acum, Appathurai e adjunctul secretarului general al Alianței.

Apoi, am transmis de la summitul NATO de la București, un summit la care a venit președintele Vladimir Putin în ultimul moment. Eram la Antena 3 și cu mare greutate am reușit să-i smulg o scurtă declarație purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitry Peskov.

Acum doi ani, am transmis din Țara Galilor, din nou pentru Europa FM. Pozele cu Nic Robertson și cu gașca din România sunt premii dragi.

Acum, îmi mai rămâne să vă țin la curent de la Varșovia atât la radio, cât și pe europafm.ro și pe paginile de fb ale stirilor. Promit și fotografii.

Anunțuri

Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: