Blog de reporter

Primele concluzii despre rezultatele summitului NATO

Posted in munca mea, România by gradinaru on Iulie 10, 2016

4 mari obiective a avut România pentru acest summit NATO. Acestea sunt:
-măsuri ,,echilibrate,, (formularea președintelui Klaus Iohannis), putem traduce egale, de securitate, în nordul Europei de Est, adică în Polonia și în țările baltice și în sudul Europei de Est, adică în România și Bulgaria
-aprobarea înființării unei brigăzi multinaționale în România (pentru inițiativă și antrenament intensiv)
-înființarea unui grup naval la Marea Neagră, în România (înainte de anunțul Bulgariei că nu e cazul să facem așa ceva), ,,opţiuni pentru consolidarea prezenţei maritime şi aeriene aliate în sudul Flancului Estic,, (după acel moment)
-plan de contingență dezvoltat (planul de contingență este un plan de intervenție și acțiune de unul singur și cu ajutor aliat în caz de atac terestru, aerian și maritim)

-integrarea sistemului antirachetă de la Deveselu, alături de cel din Spania și Turcia în sistemul de apărare al NATO (asta înseamnă că baza de la Deveselu nu mai e una americană, ci una NATO)

La punctul trei nu avem ce să comentăm. Planul de contingență este un document strict secret, așa că nu știm despre el decât că a fost dezvoltat acum, la doi ani de la adoptarea sa în preajma summitului NATO din 2014, după Polonia și țările baltice.
Obiectivul numărul patru: el a fost îndeplinit ireproșabil din câte au spus oficialii americani și secretarul general al NATO, acum 2 luni, când au venit să taie panglica la scutul antiracheta de pe malul Oltului. Președintele Klaus Iohannis a refuzat să participe la acel moment cu care, iată, se mândrește acum.
A fost meritul fostului negociator Bogdan Aurescu, al liderilor de la Washington, care au aprobat investiția în valoare de aproape un miliard de dolari, a fost meritul Guvernului de la București că a alocat banii necesari (câteva zeci de milioane de euro, dacă îmi aduc bine aminte) al Armatei Române că a respectat toate termenele și a ajutat la construirea bazei la standarde ridicate.

Și acum punctele 1 și 2.
Înființarea brigăzii multinaționale care ar trebui să se adauge celor două structuri NATO existente (un comandament multinațional de divizie și o unitate de integrare a forțelor) are deocamdată doar un răspuns politic. De ce spun asta?
Aceasta brigadă a fost propunerea României și la Varșovia, a fost tratată ca un copil orfan.
Liderii NATO au spus: Bine, o aprobăm, o anunțăm, dar au refuzat să facă ceea ce au făcut în cazul batalioanelor aprobate a fi înființate în Polonia, Letonia, Lituania și Estonia.
Și anume: Să stabilească până la acest summit, cu cine se va umple această brigadă, cu câți militari aliați, de ce naționalitate și de când.
În Polonia și în baltice se știe, s-a negociat, s-a aprobat și s-a anunțat încă de acum câteva săptămâni țările care vor contribui: SUA, Marea Britanie, Germania și Canada și…România. Mai mult, la conferința de presă de la Varșovia, președintele francez Francois Hollande a declarat că și militarii din hexagon vor ajuta Estonia să descurajeze Rusia.

Niciuna dintre țările de mai sus nu a anunțat că va contribui la brigada din România.
Aflată în deficit de imagine în comparație cu țările de la nordul său, România a încercat să puncteze: a anunțat ea însăși că va pune 2 mii de militari în brigadă. Dar brigada ar trebui să aibă 5 mii de militari.
Președintele Iohannis a declarat și el la o conferință de presă organizată exclusiv pentru presa română, evenimentul nefiind anunțat în orarul oficial al conferințelor de presă de la summit, că ,,la această brigadă, în cadrul Summitului, și-au anunțat până acum contribuții certe Polonia cu o companie și a fost reconfirmată contribuția Bulgariei, care vine cu un batalion,, Asta ar însemna, în cel mai fericit caz o mie de militari.
Așadar, ar mai fi nevoie de încă trei mii. Președintele Klaus Iohannis a adăugat: ,,Am derulat și în aceste zile și vom continua discuțiile cu alți aliați pentru alte contribuții dar semnele sunt foarte bune.,,
Câțiva jurnaliști români am pus întrebări câtorva oficiali la care am avut acces pe holurile summitului: ministrul de Externe ceh, purtătorul de cuvânt al preledintelui Turciei, ministrul de Externe al Poloniei. Niciunul nu a spus ,,da, vom veni și noi la voi,, .
Iar ca o paranteză fie spus, secretarul general al NATO a declarat în conferință de presă că bridada din România va fi una româno-bulgară.
Astăzi, președintele Klaus Iohannis are o întâlnire importantă cu președintele Poloniei, vom vedea declarațiile după prânz.
Iohannis

Și punctul 2-forțe, nave și avioane la Marea Neagră, la Contanța, constant, organizat, coordonat. Așa zisul grup naval, sub umbrela NATO, ar fi trebuit să fie format din navele aliaților riverani, adică ale Turciei, Bulgariei și României.
Bulgaria ne-a ridiculizat propunerea deși ea avea ca scop inclusiv creșterea securității sale. Nu e cazul să-i stârnim pe ruși, au spus ei.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Recep Tayyp Erdogan ne-a spus că Turcia se gândește la ,, o nouă arhitectură de o securitate la Marea Neagră,,.Și atât.
Inițiativa României apare în declarația finală a summitului la finalul punctului 41, extrem de lapidar:
,, Options for a strengthened NATO air and maritime presence will be assessed.,,
Declarația finală a summitului o găsiți aici.
http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133169.htm?selectedLocale=en
Nu există un calendar, nu există promisiuni concrete în acest sens în document. În schimb, secretarul general al NATO a explicat că în următoarele două luni și jumătate, miniștrii Apărării vor face propuneri de securizare a Mării Negre în condițiile în care, spune tot NATO, tot în documentul final că ,, Russia’s military intervention, significant military presence and support for the regime in Syria, and its use of its military presence in the Black Sea to project power into the Eastern Mediterranean have posed further risks and challenges for the security of Allies and others.,,
Pe lângă cele scrise mai sus, am mai remarcat un lucru interesant: rezerva marilor lideri mondiali de a menționa România în anumite contexte:
-la conferința de presă, președintele SUA, Barack Obama a precizat doar că România și Bulgaria vor beneficia de măsuri suplimentare de siguranță. DAR nu a spus clar, așa cum ne așteptam, dacă SUA vor contribui la brigada multinațională din România și nici că la noi vor ajunge separat de acțiunile NATO, din 2017, până la o mie de militari americani, la Mihail Kogălniceanu. Această detașare e parte a programului de 3,4 miliarde de dolari de mutare în Europa a unei brigăzi mecanizate (mai există trei în Europa).

A făcut-o Klaus Iohannis, repet, într-o conferință de presă de care presa străină nu a fost anunțată.
„Acea prezență nu va fi în baza documentelor acestui Summit, ci în baza unei înțelegeri bilaterale. Este în cadrul prezenței rotative, care este planificată a se desfășura începând din 2017. Acești militari vor veni în România, vor staționa o vreme. Este vorba de un număr important de militari care vor veni, vor sta în România, se vor antrena împreună cu soldații noștri”, a spus Klaus Iohannis.
Din nou, România nu a fost avantajată la imagine, pentru că anunțul privind inființarea de batalioane (deci unități mai mici decât brigada) în Polonia și baltice a fost prezentat de toți președinții străini ca pe un gest de solidaritate supremă.
Apoi, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că nu trebuie să exagerăm cu amenințările Rusiei. Cu o zi înainte, președinele Iohannis tocmai le spusese omologilor la ședința fără presă că România a devenit o țintă a declarațiilor amenințătoare ale Rusiei.

Președintele nostru spune că a fost un summit de succes pentru România, dar de fapt, situația nu e chiar atât de roz.
E drept, există o iritare în ceea ce privește investițiile.
În timp, ce Klaus Iohannis se laudă că România va da de la anul 2 la sută din PIB Armatei, Polonia impresionează cu anunțurile depășirii acestui prag, al dublării numărului de militari, până la 150 de mii și investiții de 30 de miliarde de euro. Noi ne câcâim să majorăm bugetul la 3 miliarde de lei și abia avem 80 de mii de militari din care doar o parte oameni care pot merge la luptă efectiv.
Obama a declarat și el că deși la summitul trecut, toți au promis că dau 2 la sută până la reuniunea de acum, în fapt, nu s-a întâmplat așa.
Polonia este văzută ca un exemplu.
Pentru că înțelege că apărarea e importantă și alocă mulți bani pentru asta. Iar asta contează la imagine enorm.
Noi propunem grupare navală, dar nu avem nave, abia acum reparăm cele două fregate cumpărate la mâna a doua de la britanici, nu am anunțat încă licitația pentru a doua escadrilă de avioane de luptă, iar planul de refacere a industriei de apărare nu știm încă în ce constă, deși el există ca și programul de achiziții pe următorii ani.

Noi parcă nu înțelegem că trebuie să alocam bani mai mulți, în primul rând pentru noi. Asta ne-ar crește siguranța și credibilitatea și demnitatea și puterea de negociere. Desigur, aici ar trebui ca și președintele să acționeze ca un adevărat negociator, ca un adevărat lider. Ar trebui să pună pe masa omologilor oferte de investiții în apărare și nu numai, ar trebui să convingă viitorul guvern de nevoia unei înzestrări mai rapide și ar trebui să înțeleagă că peste mandatul său stă viitorul României. Pentru început ar trebui ca măcar să le dea șansa jurnaliștilor străini să-i pună întrebări pentru ca la rândul său, România să aibă șansa îmbunătățirii imaginii negative pline de clișee.

Anunțuri

Deciziile de la summitul NATO-ce ne aduc și ce nu rezolvă ele

Posted in munca mea, România by gradinaru on Iulie 6, 2016

În 2014, după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, întreaga lume a intrat în alertă. Noi, care după cel de-al doilea Război Mondial, am fost ocupați de miliari ruși, cel puțin un milion, iar mai apoi subjugați economic și politic, am intrat în panică.
Cel puțin aceia dintre noi care am avut bunici răniți în Crimeea, părinți care nu găseau în galatare mâncarea exportată masiv în URSS, frați care la Revoluție, se întrebau dacă ,,turiștii,, care intrau pe la granița de la est a României nu aveau să ne sugrume din nou speranța lumii noi.
Au trecut 26 de ani de la Revoluție și în ciuda faptului că vecinii noștri de est, Ucraina și Republica Moldova, sunt independenți de la începutul anilor 90 , am ajuns din nou cu Rusia în coaste. O Rusie agresivă și imprevizibilă, de care ne temem din nou. Așa, la 70 de ani de la ultimul mare război, am ajuns să ne punem iarăși aceleași întrebări: Oare ne-am putea apăra singuri până vin aliații în caz de nevoie? Avem cu ce? Au rușii dreptate când fac glume (sau nu) spunând că dacă își pun mintea, în câteva zeci de minute ne-ar putea face pilaf?
S-a schimbat ceva și dacă da, ce, de la raportul oficial publicat acum câțiva ani care avertiza că 60 la sută din armamentul și mașinăriile Armatei sunt la pământ, fizic și moral?
Ne putem baza fără rezerve, pe vecinii aliați, adică pe Bulgaria, Ungaria și Turcia?
Ne-am obișnuit, confortabil, cu ideea că suntem în NATO și că articolul 5 (când un aliat este atacat, Alianța întreagă intervine) ne-ar salva de la dezastru. E așa sau nu?

Când Rusia a anexat Crimeea, în primăvara anului 2014, întreaga lume a părut surprinsă.
Serviciile de informații n-au anticipat mișcarea lui Putin, Occidentul s-a limitat la sancțiuni economice, iar NATO și-a dat seama că e depășit.
Așa că la summitul din Țara Galilor, în septembrie, a decis să schimbe foaia.
A decis să înființeze șase comandamente în șase țări aliate, inclusiv în România, și unități de integrare a forțelor.
Deși ceremoniile de inaugurare s-au făcut în prezența celor mai importanți lideri politici și militari cu putință, președinți, generali, miniștri, aceste structuri încă nu sunt pe deplin funcționale.
În România de exemplu, doar 36 din cele 80 de funcții destinate militarilor străini care ar urma să lucreze în cadrul Comandamentului Multinațional de Divizia Sud Est sunt ocupate. De ce aliații vestici nu-și trimit ofițerii la posturile din România nu știm.
Apoi, NATO a decis la summitul din 2014 să dezvolte Forța de Reacție Rapidă. Numărul militarilor care pot interveni rapid a fost mărit de la 13 mii la 40 de mii. Dar acest ,,rapid,, înseamnă până la 30 de zile, așa că s-a creat în cadrul acestei Forțe de Reacție Rapidă (NRF) o Forță de Reacție și mai rapidă, formată din 5 mii de militari care teoretic, se pot aduna în 24 de ore și interveni în trei până la cinci zile.
Doar că Rusia e acum la 400 de kilometri de România și e stăpână pe estul Marii Negre, are militari în Ucraina și Republica Moldova.
Până la forțele aliate, ne mânâncă rușii cu sfinți cu tot. Chiar unul dintre generalii Alianței, Ben Hodges, a spus luna trecută, că trupele astea NATO nu pot ajunge în țările baltice de exemplu, mai repede ca cele rusești și nici echipamentele nu pot fi parașutate pe front instantaneu, ca na, nu toată lumea e în Schengen.
Interviul pentru ziarul german Zeit, preluat de toată presa serioasă din lume, te face să realizezi, că în caz de atac, cel puțin în prima săptămână, ești singur.
Interviul parțial îl găsiți aici.
http://www.telegraph.co.uk/news/2016/06/23/nato-cant-protect-baltics-from-russia-s

Președintele, premierul, ministrul de Externe, cel al Apărării de la noi sunt conștienți de asta. Și pentru că n-avem bani de cumpărat nave și rachete, am cerut NATO să aprobe înființarea unei baze navale la Marea Neagră, sub umbrela NATO, formată din facilități ale aliaților riverani, adică ale României, Bulgariei și Turciei. Statele Unite ne-au susținut, dar de data aceasta nu a fost de ajuns.
Bulgarii, presați și stimulați financiar de ruși, după cum spun surse diplomatice apropiate negocierilor, au respins propunerea României. Asta după ce au zis ,,da,,.
Turcia, cu a doua armată din NATO ca mărime, s-a împăcat între timp cu Rusia.
Întrebat luni despre planul României de securizare a Mării Negre, secretarul general al NATO a răspuns:,,Varshaw is not the end,,. Cu alte cuvinte, nu se cade acum să ancorăm permanent și coordonat nave militare la Constanța, mai vedem, mai discutăm, poate data viitoare. În paralel, Rusia face exerciții surpriză în Marea Neagră.
În schimb, șeful NATO a anunțat că vineri, la Varșovia, aliații vor oficializa înființarea în România a unei brigăzi multinaționale. Decizia se pare că nu s-a luat tocmai ușor de vreme ce a fost anunțată în ultimul moment.
Trimiterea de batalioane în Polonia și țările baltice a fost anunțată acum o lună și asta după luni întregi de negocieri pentru că în afară de SUA, Germania și Marea Britanie, niciun alt aliat nu vroia să-și ducă miliari în est. Până la urma, o va face și Canada.
Ce înseamnă înființarea unei brigăzi multinaționale în România? Ca între 3 și 5 mii de militari să fie aici, gata oricând pentru orice. România pune 2 mii de militari în această brigadă pentru care a găsit deja două locații în sudul țării. Pentru restul, negociază cu 4 state aliate. Bulgaria s-a oferit acum ceva vreme să contribuie cu 400 de militari, dar asta era înainte de a ne trânti ușa în nas, când a spus că nu e cazul înființării unei flote la Marea Neagră, că Rusia nu trebuie provocată.
Toate astea ne arată că România nu a obținut încă securizarea pe care și-a dorit-o, iar ce a obținut nu e definitivat.
O veste bună vine de la americani, care au promis, după cum au declarat pentru Europa FM surse diplomatice de la cel mai înalt nivel, că din cele peste 3 miliarde de euro aprobate de Congresul de la Washington pentru a fi investite în Europa începând de anul viitor, o bună parte va ajunge la noi.
Am întrebat ce trebuie să oferim noi în schimb. Mi s-a răspuns: ,,Să alocăm în sfârșit, 2 la sută din PIB Armatei,,.
Și o vom face sper, indiferent de cine va prelua guvernarea din decembrie.
În plus, vom trimite câteva zeci de militari în Iordania pentru a antrena ofițeri irakieni și vom continua să trimitem sute de militari în Afganistan, cel puțin așa s-a angajat actualul ministru al Apărării.
Tot luni, la conferința de presă de dinaintea summitului, secetarul general al NATO a avansat ideea alocării a 3 la sută din PIB Apărării de către fiecare stat membru. Pare o utopie când te gândești că unele state nu acordă nici 2 la sută.
Ne permitem așa ceva noi? În cifre asta ar însemna undeva spre 4 miliarde și jumătate de lei. Chiar dacă am aloca acești bani, tot ne-ar trebui ani întregi să dotăm Armata cu tot ce are ea nevoie de la avioane până la truse medicale. Pentru că nu avem de niciunele.
Iar rezerva unor membri NATO occidentali care cred că Rusia este și trebuie să rămână un partener și prietenia unor capitalele NATO vecine, cu Moscova ne dovedesc că suntem vulnerabili militar și politic.
De câteva luni, ministerele responsabile încearcă să negocieze cu state aliate fabricarea de echipamente militare moderne în România.
Nimic nu s-a semnat deocamdată, iar fabricile românești tot pe butuci sunt.
Peste tot pe unde a mers în primii doi ani de mandat, președintele Klaus Iohannis a mers fără oameni de afaceri, fără ministrul Economiei, nu a semnat acorduri economice nici în Turcia, nici în Polonia, nici în Franța, nici în Spania, nici în Statele Unite, țări care produc echipamente de ultimă generație.
În acest context complicat, autoritățile române încearcă totuși să ne liniștească: Planul de contingență, cel care spune clar, în amănunt, cine, cu ce și când ne ajută în caz de atac, a fost ,,upgradat,,. E un plan de care România beneficiază de de câțiva ani, dar cum el este strict secret, nu putem ști nici măcar dacă putem dormi liniștiți.

PS.
Summitul care începe mâine în Polonia este al patrulea de la care transmit ca reporter. Și al treilea ca reporter la Europa FM.
Am căutat prin sertare după amintiri.
Așadar, primele poze sunt din 2004, de la primul summit NATO la care România a participat ca stat membru al Alianței Nord Atlantice.
Eram atât de entuziasmată și atât de insistentă încât am reușit să-l fac pe purtătorul de cuvânt al NATO, James Appathurai, să mă ajute și atunci și peste ani, când am făcut un interviu cu Jaap de Hoop Scheffer. Acum, Appathurai e adjunctul secretarului general al Alianței.

Apoi, am transmis de la summitul NATO de la București, un summit la care a venit președintele Vladimir Putin în ultimul moment. Eram la Antena 3 și cu mare greutate am reușit să-i smulg o scurtă declarație purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitry Peskov.

Acum doi ani, am transmis din Țara Galilor, din nou pentru Europa FM. Pozele cu Nic Robertson și cu gașca din România sunt premii dragi.

Acum, îmi mai rămâne să vă țin la curent de la Varșovia atât la radio, cât și pe europafm.ro și pe paginile de fb ale stirilor. Promit și fotografii.

Debutul lui Klaus Iohannis în politica externă

Posted in munca mea by gradinaru on Martie 18, 2015

„Este absolut necesar să ne asigurăm aliații, în special pe cei din flancul de est, că ei vor fi sprijiniți în cazul oricărei provocări prevăzute de Articolul 5 al Tratatului Alianței Atlantice”. Este declarația făcută astăzi de generalul Adrian Bradshaw, comandantul adjunct al forțelor NATO din Europa.
Este o declarație politică așteptată cu siguranță de liderii țărilor NATO situate la granița Alianței sau chiar cu Rusia, așa cum sunt țări baltice, iar mai nou și România.
De ceva vreme, mulți se întreabă dacă Alianța va reacționa și mai ales cum, adică dacă va aplica Art. 5 în cazul în care Rusia va ataca unul din statele membre aflate in vecinătatea sa.
Declarația comandantului american nu are desigur garanția totală, pentru că deciziile sunt de regulă politice.
Totuși, e importantă.
În acest context, vizitele președintelui Klaus Iohannis la Varșovia și apoi la Kiev, susținerea unor sancțiuni mai dure împotriva Rusiei, prefigurarea unei alianțe România-Polonia-Ucraina (toate trei parteneri speciali ai SUA) par să-i dea dreptate liderului Stratfor, Geroge Friedman, care anticipa așa ceva încă de acum 6 ani.
Pe blogul lui Moise Guran, găsiți citate din cartea lui Friedman ,, Următorii 100 de ani,,

Partea interesantă e că în ciuda declarațiilor lui Klaus Iohannis care, la Berlin, ar fi susținut poziția Germaniei de a nu dota Armata Ucrainei cu arme, România merge înainte, după cum crede ea că îi va fi mai sigur.
La Kiev, l-am întrebat pe Petro Poroshenko dacă România se află printre cele 11 țări care livrează deja echipamente militare Ucrainei. Nu a răspuns nici da, nici nu, doar că ,,nu voi menționa aceste țări,,.
Apoi, înainte de această vizită, la Interviurile Europa FM, ambasadorul Ucrainei a explicat că specialiștii SRI (instituție desemnată de NATO să conducă pregătirea specialiștilor și securizarea cibernetică a instituțiilor din Ucraina) vor merge ei în țara vecină să-și ducă misiunea la capăt și nu ucrainienii vor veni aici.
Numai dacă ne gândim la asta dar și la faptul că România e lider în acest proiect pe care l-a și finanțat cu 500 de mii de euro, trag concluzia că ne infigem bine în Ucraina. Numai informațional dacă avem de câștigat și tot e bine.
Apoi, ceea ce scriam acum un an acum un an despre relațiile României cu Ucraina se întoarce acum la 180 de grade.

România a început să primească refugiați (câteva zeci pentru început), se vor deschide noi puncte de frontieră, Ucraina promite că cedează în fața presiunilor României de a nu continua cu faza a doua a construirii canalului Bâstroe (din cauza lui, România pierde bani prin reducerea traficului fluvial pe canalele românești și monopolul ieșirii de pe Dunăre în Marea Neagră), tratăm militari ucraineni răniți pe frontul din Donbas, deși România nu a investit nimic în medicina militară de război, deși sunt peste o sută de răniți în teatrele din Irak și Afganistan. În plus, Ucraina a lăsa-o mai moale cu amenințările la adresa etnicilor români care deși ilegal și-au luat și pașapoarte românești. (Constituția Ucrainei interzice dubla cetățenie).
Avem însă spitale civile bune și medici entuziaști dispuși să plece în misiune în Ucraina.
Una peste alta, Klaus Iohannis, deși nu știm ce gândește, nu stă pe loc.
Problema mea ca ziarist și a altor colegi din presă este că nu comunică sau dacă o face, e defazat.
La Paris, Berlin, Kiev, toate știrile au venit de la liderii gazdă.
Discursurile președintelui României par scrise cu zile bune înainte de întâlniri, nu au legărură cu momentul prezent, sunt pline de generalități banale.
Ajungem la destinație și tot nu știm care e mandatul României din guri oficiale.E nesigur si nu vorbeste liber.
Frustrant e să vezi (am văzut asta la ultimul summit NATO de la New Port și nu numai) cum Angela Merkel îi ia periodic pe ziariștii germani la întâlnirii off the record să-i pună în temă și în context.
Ce nu înțeleg președintele Iohannis și echipa sa este că, oricât de jos ar fi ajuns presa românească, ea există și trebuie să o accepte ca pe un partener instituțional.
Distant față de presă, înclusiv fată de cea acreditată la Administrația Prezidențială, președintele trebuie să se gândească că, poate, într-o situație de criză, această presă va putea face mai mult rău decât bine neprimind informații vitale, elementare, simple și clare de la prima sursă.
Domnule președinte, încă mai sunt ziariști care nu fac prima știre din aruncatul paltonului sau din alergatul pe străzile Parisului!
Trecând peste această paranteză, Klaus Iohannis încearcă să se impună în plan extern. O face având o bună bază creată de Traian Băsescu în ultimii ani de mandat, o face având drept argument eforturile uriașe ale militarilor români, o face ajutat de la bun început de SIE.
Ce trebuie să facă urgent președintele este să determine Guvernul să aloce mai mult pentru mărirea bugetului Apărării. Nu în 2017, așa cum prevede pactul politic, ci astăzi. Si la nivel european sa-i faca pe omologii sai sa accepte un deficit mai mare. Refuzul UE de a permite alocarea a 0,3 la suta din PIB Armatei in plus nu trebuie sa ramana fara reactie.
Pentru că au ajuns să râdă rușii de clonele kalașnikoavelor românești și să ia în zeflemea avertizându-ne că suntem praf și că la o adică ne-ar lichida în nici o oră.
Pentru că americanii s-au săturat să ne spună că mai trebuie să facem și noi ceva pentru propria noastră apărare, nu să ne dea totul mereu.

Rolul Bisericii Ortodoxe Române în relația noastră cu Rusia

Posted in Uncategorized by gradinaru on Octombrie 2, 2014

Am discutat astăzi la Interviurile Europa FM cu fostul director al SIE, Teodor Meleșcanu, inclusiv despre rolul BOR în relația cu Rusia. Teodor Meleșcanu spune că BOR este un canal de legătură în relația României cu Rusia, mai ales în contextul actual.
Context, adaug eu, în care Gazprom a întrerupt deja gazele și anunță că s-ar putea să le mai întrerupă, iar diverși lideri ruși ne amenință în fel și chip.
Întrebările pe care i le-am adresat fostului șef al SIE au plecat pe de o parte, de la faptul că unul dintre susținătorii săi (Mircea Dogaru, presedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezerva și în Retragere) se întâlnește cu Alexandr Dugin și pe de altă parte, de la relațiile celor două Biserici, care par strânse.
Iată ce spune Teodor Meleșcanu despre rolul BOR.

Fapte recente
Pe 24 iunie, ambasadorul României în Federaţia Rusă, Vasile Soare a fost în vizită la Înalt Preasfinţitul Ilarion, Mitropolitul Volokolamskului, şeful Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei, responsabil pentru relaţiile internaţionale al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Potrivit MAE, ,,ambasadorul României în Federaţia Rusă a prezentat Mitropolitului Ilarion o serie de idei privind colaborarea în domeniul academic şi ştiinţific religios, care ar putea să se concretizeze prin voinţa părţilor: editarea în comun de cărţi, schimburi de publicaţii, organizarea de conferinţe ştiinţifice pe teme de interes comun, colaborarea în domeniile iconografiei şi muzeal, schimburi de studenţi teologi, colaborarea la nivelul mass-media bisericeşti din cele două ţări etc.
De asemenea, a menţionat ca posibilă organizarea de pelerinaje ale credincioşilor ruşi la bisericile şi mănăstirile din România, respectiv ale credincioşilor români la bisericile şi mănăstirile din Federaţia Rusă, care ar contribui la o mai bună cunoaştere reciprocă a patrimoniului cultural şi spiritual al celor două popoare.,,
La numai o zi, pe 25 iunie, Hotnews anunța că geostrategul Aleksandr Dughin, un apropiat al lui Vladimir Putin, tocmai se întâlnise în România cu mai multe fețe bisericești din cadrul BOR, în cadrul proiectului larg eurasiatic al profesorului de la Moscova.
Acum o lună, pe 5 septembrie, şeful Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei a venit în vizită în România. Detalii pe siteul Bisericii Ortodoxe Române. De aici am aflat că cele două fețe bisericești s-au întâlnit.
Singura mea problemă este că Biserica Ordodoxa nu este deloc transparentă, nici pe acest subiect și nici pe altele. Aș vrea să aflu din gura Patriarhului ce face BOR, cum și de ce, în situații ca cele despre care am pomenit. Că de știri de genul ,,Patriarhul a spus o rugăciune de mulţumire pentru lucrările executate până acum la Catedrala Mântuirii Neamului, în prezența premierului Victor Ponta, a vice premierului Gabriel Oprea și a mulțumit Guvernului României pentru sprijinul acordat,, sunt sătulă.

%d blogeri au apreciat asta: