Blog de reporter

TOPUL ŞTIRILOR CENZURATE

Posted in despre presa by gradinaru on Septembrie 23, 2008

În fiecare an, Universitatea Sanoma din California, face topul ştirilor cenzurate în State. Tot cei de acolo, împreună cu zeci de studenţi şi ong-uri editează şi o carte în care prezintă în amănunt, toate aceste dosare. Faţă de anii interiori, apar ştiri noi, dar se menţine în top dosarul morţilor din Irak.

Top 25 Censored Stories for 2009

http://www.projectcensored.org/top-stories/category/y-2009/
* #1. Over One Million Iraqi Deaths Caused by US Occupation
* # 2 Security and Prosperity Partnership: Militarized NAFTA
* # 3 InfraGard: The FBI Deputizes Business
* # 4 ILEA: Is the US Restarting Dirty Wars in Latin America?
* # 5 Seizing War Protesters’ Assets
* # 6 The Homegrown Terrorism Prevention Act
* # 7 Guest Workers Inc.: Fraud and Human Trafficking
* # 8 Executive Orders Can Be Changed Secretly
* #9 Iraq and Afghanistan Vets Testify
* # 10 APA Complicit in CIA Torture
* # 11 El Salvador’s Water Privatization and the Global War on
Terror
* # 12 Bush Profiteers Collect Billions From No Child Left Behind
* # 13 Tracking Billions of Dollars Lost in Iraq
* # 14 Mainstreaming Nuclear Waste
* # 15 Worldwide Slavery
* # 16 Annual Survey on Trade Union Rights
* # 17 UN’s Empty Declaration of Indigenous Rights
* # 18 Cruelty and Death in Juvenile Detention Centers
* # 19 Indigenous Herders and Small Farmers Fight Livestock
Extinction
* # 20 Marijuana Arrests Set New Record
* # 21 NATO Considers “First Strike” Nuclear Option
* # 22 CARE Rejects US Food Aid
* # 23 FDA Complicit in Pushing Pharmaceutical Drugs
* # 24 Japan Questions 9/11 and the Global War on Terror
* # 25 Bush’s Real Problem with Eliot Spitzer

Anunțuri

Richard Quest comes back

Posted in despre presa by gradinaru on Septembrie 18, 2008

Când l-am văzut, în seara asta, din nou, pe sticlă, am zis: “era mult prea bun să nu-i dea a doua şansă!”
Mi-a părut rău când l-au scos, acum câteva luni. richard-quest-cnn-reporte_n_97466.html
Ca angajat CNN, şifonase imaginea postului cu un gest personal uşor excentric. Era şi încă este cel mai stenic, cel mai exuberant reporter ever. Dar l-au repus în drepturi. Probabil că telespectatorii au reacţionat, au scris sute, mii de emailuri şi posturi. Bătrânul Ted Turner a apreciat corect până la urmă. Ce şi-o fi zis? „damn, he’s good!” Şi da, nu l-au lăsat să plece în altă parte! Omul ăsta făcea emisiuni (care-i purtau numele) atât de bune, atât de vii, de dinamice, încât nu te puteai dezlipi de tv. Eu una, am învâţat de la el că a fi natural, ca reporter, este esenţial.
Prima dată după suspendarea de jumătate de an l-am reauzit acum câteva săptămâni, pe 27 august de fapt, când un avion Spanair s-a rupt. Atunci, îl luaseră (doar) prin telefon şi îl prezentaseră drept „corespondentul CNN pe aviaţie”. Săracu, avea emoţii şi transmitea din faţa unui calculator, a şi spus asta atunci! Acum, a transmis de la Londra desprea căderea burselor europene. Subiect greu şi serios. Dar, prezentatoarea abia se ţinea pe scaun de bucuria reapariţiei colegului Quest, Richard Quest. Se simţea. El, la fel, nu-şi mai încăpea în piele.

Clar, i-a fost dor de cameră şi mai ales de live. Deşi vorbea de un dezastru financiar mondial, Q era numai zâmbet, îşi afişa dantura de dog până la urechi. A trecut o oră, văd că nu-l mai bagă. Şi nici pe blogul găzduit de CNN nu a revenit încă. Oricum, abia aştept interviurile şi poveştile lui despre XPrize, Spanenglish şi alte fenomene.
quest.richard.html

JURNALUL PUBLIC

Posted in despre presa by gradinaru on Septembrie 16, 2008

Ca să văd ştiri TV româneşti, de obicei, mă uit la cele două posturi de specialitate: Antena 3 şi Realitatea. Mă uit când la unul, când la altul, câteodată la ambele, simultan, în funcţie de conţinut, evenimente, stare.
Din când în când, simt nevoia să dau pe TVR pentru doza de seară de ştiri. Instinctiv, pentru că ce mă împinge la ei, e în primul rând, nevoia de calm şi conţinut. Abia apoi, realizez că m-am dus la ei din cauza deficitului de „informaţie de interes public” de la alte posturi mari.
Mereu m-am întrebat, ca reporter, ce poate fi acea „informaţie de interes public”. În seara asta am găsit răspunsul la jurnalul TVR. Le-am găsit ca telespectator, parte din acel public pentru care ar trebui să lucreze orice instituţie media.
Şi vă explic: am ajuns pe TVR pe o ştire despre blocarea inexplicabilă a staţiei de epurare a uzinei de

distrugerea hoiturilor animalei Protan. Un sabotaj. Ştirea, făcută complet: cu autoritatea de la mediu, cu

responsabil de la Protan şi mai ales cu unul din fraţii Negoiţă, patronul cartierului de locuinţe ce se ridică exact lângă uzina poluantă. Ştirea părea că face din Negoiţă suspectul principal pentru sabotajul împotriva Protan. Nimic deplasat, atâta vreme cât nu-şi prea poate vinde apartamentele din cauza mirosului de hoit din zonă, venit de la Protan. Şi că cei care au cumpărat deja apartamente protestează mereu pe tema asta. De ce m-a prins ştirea? Pentru că nu demult şi eu eram interesată de o garsonieră acolo. Să cumpăr. Ca mine

mulţi. Am renunţat inclusiv din cauza mirosului.
Concluzia e că am avut senzaţia că TVR chiar a făcut o ştire şi pentru mine, ca public.

După ştirea asta, am rămas pe TVR. Au urmat ştiri despre procesul Revoluţiei de la Timişoara, şi asta m-

a interesat, despre trafic, despre colapsul unor bănci americane.

Ce mi-aş dori acum e să găsesc un studiu sociologic despre publicul jurnalelor TVR.
P.S 1 Coprezentator la jurnalul de 19 de la TVR, e mai nou, Adriana Muraru. Am citit un interviu cu ea, în care spune că nu şi-a dorit să prezinte ştiri. O respect, mi se pare un profesionist, dar se vede că nu a visat la meseria asta.
Americanii spun că telespectatorii îşi aleg prezentatorii TV preferaţi după aceleaşi criterii după care leagă prietenii. Adică, tu, ca telespectator, dacă eşti genul de om vorbăreţ şi prietenos, te uiţi la un prezentator expansiv. Ai citit multe cărţi la viaţa ta, ai stat 16-18 ani prin şcoli, nu te uiţi la un prezentator care se duce la teatru numai pentru bliţuri şi tot aşa.
Adriana Muraru mi se pare mult prea introvertită, dar mă uit la ea pentru că se simte că se implică în ceea ce face şi ştie ce-i ăla respect.
P.S 2 Acum câteva seri, o prezentatoare TV era îmbracată la pupitrul ştirilor în geacă de blugi!!!

Acasă, în Ungaria

Posted in munca mea by gradinaru on Septembrie 10, 2008

O pauză luuuuungăăăăă, luuuuuungăăăă. Emisiunea a fost în vacanţă, eu nu. Deci, teoretic,  ar fi trebuit să mai fi scris. Primul pretext al pauzei de scris pe blog e că de pe 16 iulie până acum, jumătate din timp am fost în delegaţie. Evident, pentru Reporter Special. În cea mai lungă delegaţie din ultimii ani. Aproape două săptămâni de mers, în total peste 3.500 de kilometri: Bucureşti, Braşov, Sighişoara, Târgu Mureş, Cluj, şantierul Bechtel, satele din jurul lui, Oradea, Estul Ungariei, iarăşi Cluj, Câmpia Turzii, Deva, Arad, Timişoara, Lugoj, Nordul Bulgariei, etc. E un pretext, m-am gândit. Că  aş fi putut scrie totuşi.  A intervenit şi la mine, precum homesick-ul, nevoia de pauză de blog. Măcar recunosc. Am văzut că la un moment dat sau altul, asta i-a prins pe oricare dintre bloggeri.

Că să sar peste amănunte, trec la subiect.

Docu 5, care va fi vinerea asta, la 23.05 se cheamă „Acasă, în Ungaria”. E despre românii care s-au mutat cu sutele, în Ungaria de Est.  S-au mutat cu traiul şi casa, jobul e încă românesc. Pentru că vorba lui Iosif Budi, proaspăt rezident în Bojt, Hajdu-Bihar: „banii încă se fac în România, aici numa se cheltuie”. Aţi văzut probabil, multe ştiri pe tema asta. Eu vă propun un documentar de 40 de minute. Nu e lung, deşi aşa sună.

S-au mutat, românii, în Ungaria, pentru că preţurile la imobile şi terenuri sunt muuul mai mici decât la noi, administraţia de acolo nu percepe impozite pe case şi terenuri, legea nu dă voie nimănui să construiască locuinţe mai înalte decât restul, deja existente, primăria locală te amendează dacă nu-ţi faci curat în ogradă, că niciun târlan nu-şi lasă maşina de fiţe la poartă, s-o admire fufele (nici nu există aşa ceva),  toată lumea e politicoasă,  drumurile sunt impecabile, iar utilităţile deja trase peste tot. Sunt românii care au profitat de aderare.

Mai multe vineri seara, la Reporter Special.

P.S. Următoarele două documentare: despre infrastructura rutieră a României. Primul despre Autostrada Transilvania.

Ştiaţi, de exemplu, că toate calculele privind rezistenţa autostrăzii sunt secrete şi că o parte dintre cei care au fost în culisele semnării acestui contract, o consideră una militară?

Că americanii au vrut drum rutier până la Marea Neagră?  Că autostrada s-a început în trei locuri deodată? Că şoseaua, în plan, e împărţită în 6 tronsoane dar că patru nu au nici acum proiectul gata? Sunt foarte multe lucruri interesante pe care le veţi afla din documentar. Inclusiv că plătim de ne ies ochii din cap.

Sper că v-am stârnit. Şi scuze celor care au accesat blogul în această perioadă şi nu au găsit nimic nou.  

%d blogeri au apreciat asta: