Cosmina Stratan, înainte de Cannes

Pe blogul de față, la blogroll, jurnalul online al Cosminei Stratan (abandonat de ea în 2008) a rămas tot COSMINA/REPORTER SPECIAL. Asta era Cosmina atunci. L-a abandonat imediat după ce a luat la Teatru. Fericită scria: ,,Nu ştiu cum să descriu stările în care doar dorinţa acută te mai ajuta sa pronunţi corect versurile lui Shakespeare sau ale unei melodii prea grele pentru o voce nelucrată. Dorinţele pot face asta, pot schimba ierarhii, colegi între ei şi partituri de viaţă.

Nu sunt încă o actriţă, dar cei de la UNATC s-au hotărît să încerce să mă facă..
Sunt deci o norocoasă stăpînitoare de fire şi ştiu…mă arunc în gol.,, Întreg postul aici.

S-a aruncat în gol, a renunțat la job, la salariu și și-a urmat visul. Ea e încă o dovadă că dacă îți urmezi visul, oricare ar fi el, nu ai cum s-o dai în bară.
Țin minte că am întrebat-o cum naiba o să se descurce….a doua facultate, fără job….S-a uitat la mine ca și cum mi-ar fi spus că e ultimul lucru la care se gândește. Cosmina are oricum o privire de copil. Și-a lăsat casetele și cele ,,322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea,, pe masă și a plecat. Ieșită de pe genericul televiziunii, nu știu câți au mai aflat câte ceva despre ea.
Ia priviți ce lume are acum la picioare Cosmina Stratan. Și gândiți-vă că e doar debutul în cinematografie!

Săptămâna trecută am felicitat-o pe FB. Mi-a spus că ,,După dealuri,,va fi în cinematografe din toamnă.

Abia aștept filmul. Pe mine, moartea de la Mânăstirea Tanacu din 2005 m-a marcat. Am stat acolo, în vârful dealului de peste Vaslui o zi întreagă, ziua după decesul Irinei Cornici. Orele petrecute cu așa zisul preot Petru Corogeanu și cu măicuțele ajunse acolo parcă din romane m-au făcut să realizez încă o dată ce ținut arhaic e mare parte din România religioasă rurală.

În trailer am remarcat naturalețea accentului actrițelor care face mult. Cosmina, ca și Cristina Flutur, e din Iași.
,,După dealuri,, nu e povestea morții de la Tanacu. Moartea Irinei Cornici a fost doar sursă de inspirație pentru Cristian Mungiu. De altfel, într-o declarație pentru Evenimentul Zilei, Cristina Flutur povestește că atunci când a dat probele nici nu știa ce s-a întâmplat în realitate.

2 % pentru militarii eroi

Știu că nimeni nu se îngrămădește să-și depună la Fisc declarațiile de venit pe anul anterior, iar completarea unui formular în plus, chiar și pentru donarea a 2% din impozitul pe venit unei organizații neguvernamentale e un efort pentru mulți.
Însă depunerea declarației e obligatorie, iar datele de mai jos sper să vă convingă să faceți acest efort.
Eu vă invit să donați cei 2 % Asociaţiei de Caritate din Armata României "Camarazii". Este acea asociație care sare cu bani, atâți câți are, atunci când un militar moare sau este rănit în misiune sau la antrenamentele din ţară. În ultimii ani, cei mai mulți au pățit-o în Afganistan dar și în țară, piloți de elită şi paraşutişti.
Nu-ți dai seama cât de important este ajutorul în astfel de situații până nu afli pe pielea ta sau nu vezi de aproape cât de mult contează. Când te trezești imobilizat, amputat pe viață într-un pat de terapie intensivă, într-o țară în care nu cunoști pe nimeni , iar prima întrebare care-ți vine în minte e dacă mai apuci să-ți iei la revedere de la soție sau iubită. Când te întrebi cine o să aibă grijă de copiii tăi sau dacă o să mai poți simți vreodată pământul sub picioare. Atunci ai vrea să-i ai pe toți lângă tine, indiferent ce va urma după.
Asociația Camarazii a fost înfiinţată în 2008 la iniţiativa unui militar care a trecut peste un accident devenit deja comun de atunci încoace , în Afganistan. Au trecut patru ani în care sute de militari au primit și primesc ajutor financiar.
Pentru că, în astfel de situații, ajutor înseamnă ca cineva să pună urgent în mâna familiei măcar o mie de euro pentru ca mama sau soția să ia primul avion către fiul sau soțul său. Iar pentru cine rămâne în viață, ajutor înseamnă măcar o parte din sutele de euro necesare la fiecare șase luni pentru înlocuirea consumabilelor din care e făcută printre altele, o proteză.
Banii Asociației Camarazii se mai folosesc și pentru sprijinirea copiilor militarilor decedaţi sau răniţi în misiuni. Orfanii primesc daruri de fiecare Moș Crăciun și 1 Iunie. În acest an de exemplu, 7 copii orfani au primit ajutoare financiare pentru diferite nevoi.
La prima serbare pentru copiii militarilor eroi la care am fost m-am tot întrebat în gând dacă nu cumva a-i aduce pe orfani chiar și la un eveniment presupus fericit, în locul de la care tata nu a mai venit, le face mai mult rău decât bine. Dacă nu cumva serbarea e mai degrabă încă o ocazie de a retrăi momentele dramatice ale despărțirii pe veci de tată.
Era o serbare de Moș Crăciun, iar pe scenă a urcat un băiețet de nici 8 ani, fiu de militar erou. Purta la gât o medalie, iar Moșul l-a întrebat ce reprezintă. Răspicat, băiatul i-a răspuns că ține la gât medalia pe care o câștigase la o compeție exact în ziua în care tătăl său murise în Afganistan.
Era felul în care copilul îi arăta tatălui său că poate sa fie mândru de el chiar și din Ceruri.
Iar daruirea unui cadou acelui copil din partea unor camarazi era o dovadă că moartea acelui militar nu e doar statistică.
În acest moment, Armata Română numără peste 100 de copii de militari răniți sau rămași orfani de unul sau ambii părinți căzuți în misiuni. Toți minori.
Sper ca aceste amănunte să vă convingă să descărcaţi acest formular şi să-l depuneţi până pe 25 mai cel mai târziu la Administraţiile financiare.
Încă un lucru: banii sunt gestionaţi de membrii asociaţiei şi ajung exclusiv la cei care au nevoie de ei. Nici măcar un leu nu este folosit pentru remunerarea acestora, totul bazându-se pe voluntariat.