Blog de reporter

Duminică, la Reporter Special o poveste pentru oameni mari şi mici

Posted in munca mea by gradinaru on noiembrie 13, 2008

Reclame

După alegerile americane

Posted in Uncategorized by gradinaru on noiembrie 6, 2008

Astăzi de dimineaţă, m-a trezit un mesaj primit pe telefon. Ca orice reporter cu ani de teren în spate, reacţionez instantaneu. Citesc: „yes, we can”. Buimacă, n-am realitat ce şi cum. Numărul expeditorului nu-mi era cunoscut. Mă dumiresc şi încerc să sun înapoi. Nu răspunde nimeni, nici măcar un robot. Mi s-a părut a fi parte din strategia de campanie. Dar de ce după vot şi de ce mesajul a plecat către o persoană care nu e implicată în niciun fel în votul american? Probabil era încă o mostră de bucurie şi de mândrie că au reuşit!

Toată seara de astăzi, seara post vot, televiziunile principale americane au difuzat materiale de culise. Aşa am aflat:

(de la Quest, CNN) că 9 mii de joburi îşi schimbă stăpânii. Ceva de genul: pleacă ai voştri, vin ai noştri. 9 mii de joburi în toată ţara, în toate domeniile, de la Agricultură până la PR. Noul preşedinte şi partidul proaspăt revenit la putere îşi aduc oamenii lor peste tot.

înainte de orice, noul preşedinte american va trece pe la directorii serviciilor secrete.

Parcă frustrată şi neputincioasă, toată presa românească a elogiat prestaţia suratei de peste ocean. Că investiţii de zeci de milioane de dolari pentru acest eveniment, minuni în ale tehnicii, că prezentatori şi reporteri impecabili, că live-uri fără bâlbe şi bine documentate, etc.

Dincolo de bani şi de tradiţie, profesionalismul celor din State se explică şi aşa:

-marile evenimente sunt pregătile cu luni înainte, fiecare om are sarcini precise, ştie ce va face exact din timp. Aşa se evită momentele penibile, de amatorism.

-posturile americane nu renunţă la vedetele proprii, oricât de bătrâni ar fi. Dacă ridurile unui prezentator sau ale unui reporter nu mai pot fi mascate cu machiaj, nimeni nu e aruncat la gunoi. Toată experienţa de zeci de ani, istorie mobilă, capătă un nou nume şi un nou statut: analist, marca postului în care şi-a consumat aproape toată viaţa. În momente de breaking news, asemenea oameni salvează postul.

– a vorbi LIBER, a avea un limbaj degajat şi a fi natural sunt condiţii obligatorii pentru a intra live în prime time; cum se traduce asta? Într-un mesaj credibil şi o senzaţie de interactivitate. La noi, reporterii, marea majoritate, încă sunt sfâtuiţi să înveţe textele ca la teatru.

-posturile americane nu vor înlocui niciodată un profesionist cu o pipiţă care nu stâpâneşte gramatica şi nu poate pronunţa numele secretarului general al ONU sau al NATO. Acolo, frumuseţea nu e un criteriu pentru a intra sau a rămâne pe post.

-posturile americane nu-şi trimit niciodată acreditaţii pe Congres la certuri de bloc, dacă protagoniştii nu sunt aleşii neamului. Tocmai de aceea, jurnaliştii acreditaţi la Pentagon sau Casa Albă îşi permit să fie îmbracaţi corect permanent şi să arate siguri pe ei.

Şi ar mai fi multe de spus. Cele de mai sus şi mii de alte lucruri cultivate şi dezvoltate permanent fac diferenţă.

De pe drumuri adunate

Posted in Uncategorized by gradinaru on noiembrie 4, 2008

Am bătut încă vreo 2000 de km în ultimele 2 săptămâni, de la sud la nord. Şi am constatat:

1. Plaja din Sulina e plină de gunoaiele lăsate de turişti mizerabili încă de astă vară. Ce să facă şi primarul la cât de săracă e comunitatea? Singurul tractor al Primăriei, bun la toate cele, deci şi la cărat gunoaie, s-a stricat. Exact când era mai mare nevoie de el. A mai murit cineva. Dilema? Cu ce Dumnezeu să mai duci mortul la groapă?dsc0035732. La Iaşi, am ajuns într-o zi de joi. Toate hotelurile din centrul oraşului, full, full, nicio cameră liberă. Nu făcusem rezervare, aşa că eram descoperiţi. Cine s-ar fi gândit că Iaşiul e plin de oaspeţi, dacă nu e Sfânta Parascheva? Am luat o hartă care avea pe ea adresele şi numerele de telefon ale altor hoteluri, de la periferie. Am căutat şi pe siteuri. Nimic. Până la urmă am apelat la un taximetrist care ne-a găsit 2 camere într-un hotel de tranzit spre Republica Moldova. După o noapte nu tocmai bună pentru un somn liniştit, în zori de zi am început să uzez de insistenţa profesională. Până la urmă am găsit ceva ok, civilizat. Ei, abia după 2 zile aveam să descopăr cele două hoteluri cu restaurante cu tot ale Laurei Lavric. Tot în centru, dar dosite şi nepromovate virtual. Da, da, e vorba de celebra cântăreaţă de muzică populară, aia cu bundă din blană de jder, opinci şi cel mai probabil, cu bani mulţi în conturi şi în afaceri. Impecabile amândouă restaurantele, camerele la fel, preţuri la cazare mai mici decât la hotel. Vă recomand! Deci, ori internetul mi-a redus mie instinctele de căutare în teren, ori Laura Lavric trebuie să-şi angajeze un agent de marketing.

Ps Văd acuma pe net că unul din restaurante a fost călcat recent de inspectori şi de jandarmi în căutarea „deficienţelor”. Eu una am mâncat acolo şi nu le-am găsit!

3 Şi tot la Iaşi, reprezentanţii Toyota s-au gândit probabil că ar fi bine să fie pregătiţi pentru o eventuală întoarcere a lui Ştefan cel Mare pe acest pământ. Şi ca să nu facă spume la gură nici el, nici calul lui la văzul cotropitorilor corporatişti, i-au pregătit o maşină. Sau mai multe.

dsc00369

Ei, dealerii de maşini o să dispară din faţa lui Ştefan cel Mare când o să vadă că Domnul nu mai vine, iar urmaşii săi nu mai au părăluţe de târguială. Ce te faci însă cu Grupul Iulius Group care exact la dreapta şi la dosul Palatului Culturii www.palatulculturii.ro, contruieşte un cartier de blocuri, parcări, hoteluri şi alte alea pe o suprafaţă de peste 55 de mii de metri pătraţi????? Cum va mai arăta PALATUL ???? Jenant. Cine o fi dat autorizaţie de construcţie? Sau poate dărâmă careva PALATUL şi odată cu el, toate muzeele Iaşiului, să nu mai obtureze frumuseţe de cartier. Mi-ar fi ruşine să locuiesc acolo!

dsc003681

Despre mentalitate

Posted in munca mea by gradinaru on noiembrie 4, 2008

De o săptămână, tot fimez, de fapt Tavi filmează, eu fac trasee, mă holbez la hărţi sau la programul vapoarelor către Sulina, mă închin la ambiţia unor oameni nevăzători de a salva o fonotecă de aur (o transferă de pe bandă de magnetefon în computerele donate, o salveaza in format mp3). Materialul următor este o poveste despre mentalitate, despre Creangă şi Bill Gates, despre doi primari, unul care a ales să renoveze biblioteca din sat în loc să înlocuiască veceul primăriei din fundul curţii, veceul acela din 4 scânduri, altul (de primar vorbesc) care după filmare, m-a luat uşurel de braţ, şoptindu-mi suav: „ar fi bine să prezentaţi situaţia într-o lumină pozitivă!” Şi dacă nu o prezint într-o lumină pozitivă? Chestie de mentalitate, am spus.

Deci în 2 săptămâni, la Reporter Special, o poveste despre eficienţă şi mentalitate de învingător, ambele implementate în România, la Sulina, Iaşi, Scânteia şi în multe alte locuri din ţară.

Mai jos, foto de pe unde am trecut.

%d blogeri au apreciat asta: