Blog de reporter

Primele concluzii despre rezultatele summitului NATO

Posted in munca mea, România by gradinaru on Iulie 10, 2016

4 mari obiective a avut România pentru acest summit NATO. Acestea sunt:
-măsuri ,,echilibrate,, (formularea președintelui Klaus Iohannis), putem traduce egale, de securitate, în nordul Europei de Est, adică în Polonia și în țările baltice și în sudul Europei de Est, adică în România și Bulgaria
-aprobarea înființării unei brigăzi multinaționale în România (pentru inițiativă și antrenament intensiv)
-înființarea unui grup naval la Marea Neagră, în România (înainte de anunțul Bulgariei că nu e cazul să facem așa ceva), ,,opţiuni pentru consolidarea prezenţei maritime şi aeriene aliate în sudul Flancului Estic,, (după acel moment)
-plan de contingență dezvoltat (planul de contingență este un plan de intervenție și acțiune de unul singur și cu ajutor aliat în caz de atac terestru, aerian și maritim)

-integrarea sistemului antirachetă de la Deveselu, alături de cel din Spania și Turcia în sistemul de apărare al NATO (asta înseamnă că baza de la Deveselu nu mai e una americană, ci una NATO)

La punctul trei nu avem ce să comentăm. Planul de contingență este un document strict secret, așa că nu știm despre el decât că a fost dezvoltat acum, la doi ani de la adoptarea sa în preajma summitului NATO din 2014, după Polonia și țările baltice.
Obiectivul numărul patru: el a fost îndeplinit ireproșabil din câte au spus oficialii americani și secretarul general al NATO, acum 2 luni, când au venit să taie panglica la scutul antiracheta de pe malul Oltului. Președintele Klaus Iohannis a refuzat să participe la acel moment cu care, iată, se mândrește acum.
A fost meritul fostului negociator Bogdan Aurescu, al liderilor de la Washington, care au aprobat investiția în valoare de aproape un miliard de dolari, a fost meritul Guvernului de la București că a alocat banii necesari (câteva zeci de milioane de euro, dacă îmi aduc bine aminte) al Armatei Române că a respectat toate termenele și a ajutat la construirea bazei la standarde ridicate.

Și acum punctele 1 și 2.
Înființarea brigăzii multinaționale care ar trebui să se adauge celor două structuri NATO existente (un comandament multinațional de divizie și o unitate de integrare a forțelor) are deocamdată doar un răspuns politic. De ce spun asta?
Aceasta brigadă a fost propunerea României și la Varșovia, a fost tratată ca un copil orfan.
Liderii NATO au spus: Bine, o aprobăm, o anunțăm, dar au refuzat să facă ceea ce au făcut în cazul batalioanelor aprobate a fi înființate în Polonia, Letonia, Lituania și Estonia.
Și anume: Să stabilească până la acest summit, cu cine se va umple această brigadă, cu câți militari aliați, de ce naționalitate și de când.
În Polonia și în baltice se știe, s-a negociat, s-a aprobat și s-a anunțat încă de acum câteva săptămâni țările care vor contribui: SUA, Marea Britanie, Germania și Canada și…România. Mai mult, la conferința de presă de la Varșovia, președintele francez Francois Hollande a declarat că și militarii din hexagon vor ajuta Estonia să descurajeze Rusia.

Niciuna dintre țările de mai sus nu a anunțat că va contribui la brigada din România.
Aflată în deficit de imagine în comparație cu țările de la nordul său, România a încercat să puncteze: a anunțat ea însăși că va pune 2 mii de militari în brigadă. Dar brigada ar trebui să aibă 5 mii de militari.
Președintele Iohannis a declarat și el la o conferință de presă organizată exclusiv pentru presa română, evenimentul nefiind anunțat în orarul oficial al conferințelor de presă de la summit, că ,,la această brigadă, în cadrul Summitului, și-au anunțat până acum contribuții certe Polonia cu o companie și a fost reconfirmată contribuția Bulgariei, care vine cu un batalion,, Asta ar însemna, în cel mai fericit caz o mie de militari.
Așadar, ar mai fi nevoie de încă trei mii. Președintele Klaus Iohannis a adăugat: ,,Am derulat și în aceste zile și vom continua discuțiile cu alți aliați pentru alte contribuții dar semnele sunt foarte bune.,,
Câțiva jurnaliști români am pus întrebări câtorva oficiali la care am avut acces pe holurile summitului: ministrul de Externe ceh, purtătorul de cuvânt al preledintelui Turciei, ministrul de Externe al Poloniei. Niciunul nu a spus ,,da, vom veni și noi la voi,, .
Iar ca o paranteză fie spus, secretarul general al NATO a declarat în conferință de presă că bridada din România va fi una româno-bulgară.
Astăzi, președintele Klaus Iohannis are o întâlnire importantă cu președintele Poloniei, vom vedea declarațiile după prânz.
Iohannis

Și punctul 2-forțe, nave și avioane la Marea Neagră, la Contanța, constant, organizat, coordonat. Așa zisul grup naval, sub umbrela NATO, ar fi trebuit să fie format din navele aliaților riverani, adică ale Turciei, Bulgariei și României.
Bulgaria ne-a ridiculizat propunerea deși ea avea ca scop inclusiv creșterea securității sale. Nu e cazul să-i stârnim pe ruși, au spus ei.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Recep Tayyp Erdogan ne-a spus că Turcia se gândește la ,, o nouă arhitectură de o securitate la Marea Neagră,,.Și atât.
Inițiativa României apare în declarația finală a summitului la finalul punctului 41, extrem de lapidar:
,, Options for a strengthened NATO air and maritime presence will be assessed.,,
Declarația finală a summitului o găsiți aici.
http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133169.htm?selectedLocale=en
Nu există un calendar, nu există promisiuni concrete în acest sens în document. În schimb, secretarul general al NATO a explicat că în următoarele două luni și jumătate, miniștrii Apărării vor face propuneri de securizare a Mării Negre în condițiile în care, spune tot NATO, tot în documentul final că ,, Russia’s military intervention, significant military presence and support for the regime in Syria, and its use of its military presence in the Black Sea to project power into the Eastern Mediterranean have posed further risks and challenges for the security of Allies and others.,,
Pe lângă cele scrise mai sus, am mai remarcat un lucru interesant: rezerva marilor lideri mondiali de a menționa România în anumite contexte:
-la conferința de presă, președintele SUA, Barack Obama a precizat doar că România și Bulgaria vor beneficia de măsuri suplimentare de siguranță. DAR nu a spus clar, așa cum ne așteptam, dacă SUA vor contribui la brigada multinațională din România și nici că la noi vor ajunge separat de acțiunile NATO, din 2017, până la o mie de militari americani, la Mihail Kogălniceanu. Această detașare e parte a programului de 3,4 miliarde de dolari de mutare în Europa a unei brigăzi mecanizate (mai există trei în Europa).

A făcut-o Klaus Iohannis, repet, într-o conferință de presă de care presa străină nu a fost anunțată.
„Acea prezență nu va fi în baza documentelor acestui Summit, ci în baza unei înțelegeri bilaterale. Este în cadrul prezenței rotative, care este planificată a se desfășura începând din 2017. Acești militari vor veni în România, vor staționa o vreme. Este vorba de un număr important de militari care vor veni, vor sta în România, se vor antrena împreună cu soldații noștri”, a spus Klaus Iohannis.
Din nou, România nu a fost avantajată la imagine, pentru că anunțul privind inființarea de batalioane (deci unități mai mici decât brigada) în Polonia și baltice a fost prezentat de toți președinții străini ca pe un gest de solidaritate supremă.
Apoi, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că nu trebuie să exagerăm cu amenințările Rusiei. Cu o zi înainte, președinele Iohannis tocmai le spusese omologilor la ședința fără presă că România a devenit o țintă a declarațiilor amenințătoare ale Rusiei.

Președintele nostru spune că a fost un summit de succes pentru România, dar de fapt, situația nu e chiar atât de roz.
E drept, există o iritare în ceea ce privește investițiile.
În timp, ce Klaus Iohannis se laudă că România va da de la anul 2 la sută din PIB Armatei, Polonia impresionează cu anunțurile depășirii acestui prag, al dublării numărului de militari, până la 150 de mii și investiții de 30 de miliarde de euro. Noi ne câcâim să majorăm bugetul la 3 miliarde de lei și abia avem 80 de mii de militari din care doar o parte oameni care pot merge la luptă efectiv.
Obama a declarat și el că deși la summitul trecut, toți au promis că dau 2 la sută până la reuniunea de acum, în fapt, nu s-a întâmplat așa.
Polonia este văzută ca un exemplu.
Pentru că înțelege că apărarea e importantă și alocă mulți bani pentru asta. Iar asta contează la imagine enorm.
Noi propunem grupare navală, dar nu avem nave, abia acum reparăm cele două fregate cumpărate la mâna a doua de la britanici, nu am anunțat încă licitația pentru a doua escadrilă de avioane de luptă, iar planul de refacere a industriei de apărare nu știm încă în ce constă, deși el există ca și programul de achiziții pe următorii ani.

Noi parcă nu înțelegem că trebuie să alocam bani mai mulți, în primul rând pentru noi. Asta ne-ar crește siguranța și credibilitatea și demnitatea și puterea de negociere. Desigur, aici ar trebui ca și președintele să acționeze ca un adevărat negociator, ca un adevărat lider. Ar trebui să pună pe masa omologilor oferte de investiții în apărare și nu numai, ar trebui să convingă viitorul guvern de nevoia unei înzestrări mai rapide și ar trebui să înțeleagă că peste mandatul său stă viitorul României. Pentru început ar trebui ca măcar să le dea șansa jurnaliștilor străini să-i pună întrebări pentru ca la rândul său, România să aibă șansa îmbunătățirii imaginii negative pline de clișee.

Deciziile de la summitul NATO-ce ne aduc și ce nu rezolvă ele

Posted in munca mea, România by gradinaru on Iulie 6, 2016

În 2014, după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, întreaga lume a intrat în alertă. Noi, care după cel de-al doilea Război Mondial, am fost ocupați de miliari ruși, cel puțin un milion, iar mai apoi subjugați economic și politic, am intrat în panică.
Cel puțin aceia dintre noi care am avut bunici răniți în Crimeea, părinți care nu găseau în galatare mâncarea exportată masiv în URSS, frați care la Revoluție, se întrebau dacă ,,turiștii,, care intrau pe la granița de la est a României nu aveau să ne sugrume din nou speranța lumii noi.
Au trecut 26 de ani de la Revoluție și în ciuda faptului că vecinii noștri de est, Ucraina și Republica Moldova, sunt independenți de la începutul anilor 90 , am ajuns din nou cu Rusia în coaste. O Rusie agresivă și imprevizibilă, de care ne temem din nou. Așa, la 70 de ani de la ultimul mare război, am ajuns să ne punem iarăși aceleași întrebări: Oare ne-am putea apăra singuri până vin aliații în caz de nevoie? Avem cu ce? Au rușii dreptate când fac glume (sau nu) spunând că dacă își pun mintea, în câteva zeci de minute ne-ar putea face pilaf?
S-a schimbat ceva și dacă da, ce, de la raportul oficial publicat acum câțiva ani care avertiza că 60 la sută din armamentul și mașinăriile Armatei sunt la pământ, fizic și moral?
Ne putem baza fără rezerve, pe vecinii aliați, adică pe Bulgaria, Ungaria și Turcia?
Ne-am obișnuit, confortabil, cu ideea că suntem în NATO și că articolul 5 (când un aliat este atacat, Alianța întreagă intervine) ne-ar salva de la dezastru. E așa sau nu?

Când Rusia a anexat Crimeea, în primăvara anului 2014, întreaga lume a părut surprinsă.
Serviciile de informații n-au anticipat mișcarea lui Putin, Occidentul s-a limitat la sancțiuni economice, iar NATO și-a dat seama că e depășit.
Așa că la summitul din Țara Galilor, în septembrie, a decis să schimbe foaia.
A decis să înființeze șase comandamente în șase țări aliate, inclusiv în România, și unități de integrare a forțelor.
Deși ceremoniile de inaugurare s-au făcut în prezența celor mai importanți lideri politici și militari cu putință, președinți, generali, miniștri, aceste structuri încă nu sunt pe deplin funcționale.
În România de exemplu, doar 36 din cele 80 de funcții destinate militarilor străini care ar urma să lucreze în cadrul Comandamentului Multinațional de Divizia Sud Est sunt ocupate. De ce aliații vestici nu-și trimit ofițerii la posturile din România nu știm.
Apoi, NATO a decis la summitul din 2014 să dezvolte Forța de Reacție Rapidă. Numărul militarilor care pot interveni rapid a fost mărit de la 13 mii la 40 de mii. Dar acest ,,rapid,, înseamnă până la 30 de zile, așa că s-a creat în cadrul acestei Forțe de Reacție Rapidă (NRF) o Forță de Reacție și mai rapidă, formată din 5 mii de militari care teoretic, se pot aduna în 24 de ore și interveni în trei până la cinci zile.
Doar că Rusia e acum la 400 de kilometri de România și e stăpână pe estul Marii Negre, are militari în Ucraina și Republica Moldova.
Până la forțele aliate, ne mânâncă rușii cu sfinți cu tot. Chiar unul dintre generalii Alianței, Ben Hodges, a spus luna trecută, că trupele astea NATO nu pot ajunge în țările baltice de exemplu, mai repede ca cele rusești și nici echipamentele nu pot fi parașutate pe front instantaneu, ca na, nu toată lumea e în Schengen.
Interviul pentru ziarul german Zeit, preluat de toată presa serioasă din lume, te face să realizezi, că în caz de atac, cel puțin în prima săptămână, ești singur.
Interviul parțial îl găsiți aici.
http://www.telegraph.co.uk/news/2016/06/23/nato-cant-protect-baltics-from-russia-s

Președintele, premierul, ministrul de Externe, cel al Apărării de la noi sunt conștienți de asta. Și pentru că n-avem bani de cumpărat nave și rachete, am cerut NATO să aprobe înființarea unei baze navale la Marea Neagră, sub umbrela NATO, formată din facilități ale aliaților riverani, adică ale României, Bulgariei și Turciei. Statele Unite ne-au susținut, dar de data aceasta nu a fost de ajuns.
Bulgarii, presați și stimulați financiar de ruși, după cum spun surse diplomatice apropiate negocierilor, au respins propunerea României. Asta după ce au zis ,,da,,.
Turcia, cu a doua armată din NATO ca mărime, s-a împăcat între timp cu Rusia.
Întrebat luni despre planul României de securizare a Mării Negre, secretarul general al NATO a răspuns:,,Varshaw is not the end,,. Cu alte cuvinte, nu se cade acum să ancorăm permanent și coordonat nave militare la Constanța, mai vedem, mai discutăm, poate data viitoare. În paralel, Rusia face exerciții surpriză în Marea Neagră.
În schimb, șeful NATO a anunțat că vineri, la Varșovia, aliații vor oficializa înființarea în România a unei brigăzi multinaționale. Decizia se pare că nu s-a luat tocmai ușor de vreme ce a fost anunțată în ultimul moment.
Trimiterea de batalioane în Polonia și țările baltice a fost anunțată acum o lună și asta după luni întregi de negocieri pentru că în afară de SUA, Germania și Marea Britanie, niciun alt aliat nu vroia să-și ducă miliari în est. Până la urma, o va face și Canada.
Ce înseamnă înființarea unei brigăzi multinaționale în România? Ca între 3 și 5 mii de militari să fie aici, gata oricând pentru orice. România pune 2 mii de militari în această brigadă pentru care a găsit deja două locații în sudul țării. Pentru restul, negociază cu 4 state aliate. Bulgaria s-a oferit acum ceva vreme să contribuie cu 400 de militari, dar asta era înainte de a ne trânti ușa în nas, când a spus că nu e cazul înființării unei flote la Marea Neagră, că Rusia nu trebuie provocată.
Toate astea ne arată că România nu a obținut încă securizarea pe care și-a dorit-o, iar ce a obținut nu e definitivat.
O veste bună vine de la americani, care au promis, după cum au declarat pentru Europa FM surse diplomatice de la cel mai înalt nivel, că din cele peste 3 miliarde de euro aprobate de Congresul de la Washington pentru a fi investite în Europa începând de anul viitor, o bună parte va ajunge la noi.
Am întrebat ce trebuie să oferim noi în schimb. Mi s-a răspuns: ,,Să alocăm în sfârșit, 2 la sută din PIB Armatei,,.
Și o vom face sper, indiferent de cine va prelua guvernarea din decembrie.
În plus, vom trimite câteva zeci de militari în Iordania pentru a antrena ofițeri irakieni și vom continua să trimitem sute de militari în Afganistan, cel puțin așa s-a angajat actualul ministru al Apărării.
Tot luni, la conferința de presă de dinaintea summitului, secetarul general al NATO a avansat ideea alocării a 3 la sută din PIB Apărării de către fiecare stat membru. Pare o utopie când te gândești că unele state nu acordă nici 2 la sută.
Ne permitem așa ceva noi? În cifre asta ar însemna undeva spre 4 miliarde și jumătate de lei. Chiar dacă am aloca acești bani, tot ne-ar trebui ani întregi să dotăm Armata cu tot ce are ea nevoie de la avioane până la truse medicale. Pentru că nu avem de niciunele.
Iar rezerva unor membri NATO occidentali care cred că Rusia este și trebuie să rămână un partener și prietenia unor capitalele NATO vecine, cu Moscova ne dovedesc că suntem vulnerabili militar și politic.
De câteva luni, ministerele responsabile încearcă să negocieze cu state aliate fabricarea de echipamente militare moderne în România.
Nimic nu s-a semnat deocamdată, iar fabricile românești tot pe butuci sunt.
Peste tot pe unde a mers în primii doi ani de mandat, președintele Klaus Iohannis a mers fără oameni de afaceri, fără ministrul Economiei, nu a semnat acorduri economice nici în Turcia, nici în Polonia, nici în Franța, nici în Spania, nici în Statele Unite, țări care produc echipamente de ultimă generație.
În acest context complicat, autoritățile române încearcă totuși să ne liniștească: Planul de contingență, cel care spune clar, în amănunt, cine, cu ce și când ne ajută în caz de atac, a fost ,,upgradat,,. E un plan de care România beneficiază de de câțiva ani, dar cum el este strict secret, nu putem ști nici măcar dacă putem dormi liniștiți.

PS.
Summitul care începe mâine în Polonia este al patrulea de la care transmit ca reporter. Și al treilea ca reporter la Europa FM.
Am căutat prin sertare după amintiri.
Așadar, primele poze sunt din 2004, de la primul summit NATO la care România a participat ca stat membru al Alianței Nord Atlantice.
Eram atât de entuziasmată și atât de insistentă încât am reușit să-l fac pe purtătorul de cuvânt al NATO, James Appathurai, să mă ajute și atunci și peste ani, când am făcut un interviu cu Jaap de Hoop Scheffer. Acum, Appathurai e adjunctul secretarului general al Alianței.

Apoi, am transmis de la summitul NATO de la București, un summit la care a venit președintele Vladimir Putin în ultimul moment. Eram la Antena 3 și cu mare greutate am reușit să-i smulg o scurtă declarație purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitry Peskov.

Acum doi ani, am transmis din Țara Galilor, din nou pentru Europa FM. Pozele cu Nic Robertson și cu gașca din România sunt premii dragi.

Acum, îmi mai rămâne să vă țin la curent de la Varșovia atât la radio, cât și pe europafm.ro și pe paginile de fb ale stirilor. Promit și fotografii.

Președintele Klaus Iohannis, slab și la Economie

Posted in munca mea by gradinaru on Martie 29, 2016

O constantă negativă a vizitelor prezidențiale în mandatul lui Klaus Iohannis este neparticiparea oamenilor de afaceri la întâlnirile președintelui cu marii lideri ai lumii. Până acum, președintele Klaus Iohannis, însoțit de soție, a fost în multe capitale: Paris, Berlin, Tel Aviv, Ankara sunt numai câteva dintre ele. Anul trecut, surse diplomatice spuneau că, la Paris, autoritățile franceze i-au propus președintelui nostru o întâlnire cu investitorii din Hexagon, însă Klaus Iohannis ar fi refuzat, spre stupoarea gazdelor.
Este o premieră tristă. De la Ion Iliescu, care întotdeauna mergea afară însoțit de un grup mare de oameni de afaceri, uneori înclusiv de teroristul Omar Hayssam, la Traian Băsescu, atent la economie, am ajuns astăzi ca președintele să nu mai ia pe nimeni în deplasările oficiale.
Iar asta duce odată în plus (comunicarea tot jalnică a rămas) la subțierea ideii de vizită de stat. Refuzul de a susține economia națională prin promovarea produselor și facilitarea încheierii de contracte devin alte pietre de moară la credibilitatea și putința de a fi președinte ale lui Klaus Iohannis.
Ultima vizită, la Istanbul și Ankara, spune multe, iar cifrele sunt grăitoare.

²

La Istanbul, capitala economică a Turciei, președintele s-a întâlnit în prima zi a vizitei doar cu o mână de români, iar în a doua, tot la Istanbul, a vizitat biserica românească și moscheea Albastră. (Biserica ortodoxă e de fapt o donație din partea Greciei și în urmă cu doar câțiva ani a fost renovată din banii donați de Mircea Lucescu. E situată într-un loc ferit, e micuță și arată ca un mic lăcaș de cartier. Asta apropo de moscheea de la București pe care Turcia o cere și o va finanța.)

dav

 

dav
Tot în a doua zi, delegația (din care a lipsit pentru prima dată șeful Administrației Prezidențiale, Dan Mihalache) a aterizat la Ankara.
Președintel a depus o jerbă la monumentul lui Mustafa Kemal Atatürk și s-a întâlnit cu președintele Recep Tayyip Erdogan.
Din declarațiile celor doi, informații noi a adus doar liderul turc care înainte de a fi întrebat, a spus că Turcia vrea să dezvolte moscheea de la București.
A mai fost nevoie de încă o zi pentru ca președintele nostru să discute și cu premierul Turciei. Nu au mai fost declarații de presă, iar cum Administrația Prezidențială a dat un comunicat lipsit de orice informație clară, nu am aflat nici dacă România se va baza pe Turcia în vederea consolidării apărării Mării Negre, nici dacă producătorii turci de armament vor veni să lucreze aici, nici cum s-ar putea ajunge așa cum au declarat cei doi președinți, la schimburi comerciale duble față de acum, adică la 10 miliarde de dolari.
Anul trecut, Recep Tayyip Erdogan a venit în România însoțit de zeci de oameni de afaceri. La București, s-a organizat atunci un forum de afaceri româno-turc. Efectul? Exporturile Turciei în România au crescut cu aproape un miliard de euro, mai ales vegetale și textile. Erdogan a declarat că, în România, sunt acum peste 10 mii de firme turcești, iar capitalul disponibil pentru investiții la noi este de 6 miliarde de dolari.
În România, există acum o asociație a oamenilor de afaceri turci.
De partea cealaltă a Mării Negre, efectul e invers.
Exporturile României au scăzut cu câteva sute de milioane de euro, mai ales după ce anul trecut, Turcia a blocat importurile de tablă laminată din România, acuzându-ne pe noi de practicarea dumpingului.
Investigația din Turcia finalizată în luna februarie, a arătat că nu a fost așa, pur și simplu la Galați se produce tablă mai ieftină, dar pierderea de 300 de milioane de euro a fost și a României.
Cu un avion pe jumătate gol, cu sfătuitori puțini și în permanență retrași, fără purtător de cuvânt de care șeful administrației prezidențiale, mai nou absent, nu vrea să se împiedice, Klaus Iohannis merge în vizite de stat degeaba.
Efectele economice sunt nule, cele politice nu sunt clare. Asta mai ales din cauza discursului ambiguu al președintelui. Când pleacă la Bruxelles spune că România nu va accepta relocarea obligatorie a refugiaților din Turcia, când merge la Ankara spune că Turcia trebuie ajutată.

La întrebarea ,,Care sunt probabilitățile ca Marea Neagră și România să devină rută alternativă pentru fluxul migrator (n.m comasat, acum, în Turcia sunt 2,7 milioane de sirieni care stau în tabere sau au fost lăsați să se împrăștie și să muncească înclusiv în Ankara și Istanbul) dacă România și alte țări membre ale UE vor refuza din nou să preia refugiați, Klaus Iohannis mi-a răspuns: ,, Nu cred într-o astfel de rută. Marea Neagră nu poate fi abordată pe bărci mici, nu poate fi traversată decât cu ambarcaţiuni serioase, or acestea vor fi imediat văzute”.
Chiar așa? Văzute de cine? De Turcia, din care de un an pleacă libere mii de bărci către Grecia încărcate cu sirieni și veste care-i trag la fund?

Œ

Œ

La aceeași întrebare, Recep Tayyp Erdogan a răspuns viclean, așa cum joacă de altfel cu întreaga Uniune Europeană în care vrea să bage țara sa.
,,Turcia a adoptat măsuri stricte pentru a preveni fluxul de migranție către UE. În special după 18 martie, controalele au fost intensificate, nu se permite refugiaților să treacă dincolo. Vom fi mai stricți în perioada următoare. Trebuie să soluționăm această problemă a migrației ilegale în solidaritate cu România și Grecia.,,
Cu alte cuvinte, depinde inclusiv de România și de Grecia, ce curs va lua fluxul.

JTACII, CEA MAI NOUĂ ARMĂ UMANĂ A ARMATEI ROMÂNE

Posted in munca mea by gradinaru on Octombrie 23, 2015

După reportajul DNA, în spatele ușilor închise, pentru duminică, de ziua Armatei, v-am pregătit o noua și triplă premieră.
Este vorba despre primul meu reportaj video (e și audio) la Europa FM. Pentru Europa FM, e primul său reportaj video.
Așadar, duminică, la Lumea Europa FM, de la ora 11, puteți asculta și apoi vedea pe site primul reportaj realizat de o echipă de jurnaliști despre JTACII României. Sunt acei militari care dirijează toate avioanele și elicopterele de atac doar cu mintea, privirea și o stație și care au deja zeci de misiuni în Afganistan. Un sfert din JTACII Armatei sunt militari de operații speciale, așa că accesul la ei a necesitat aprobări speciale. Sunt puțini, inteligenți și în câțiva ani au reușit să creeze o structură de elită, nouă, din nimic.
Acum suntem gata. Eu, care pentru prima dată am și filmat un pic pentru un reportaj, și Ștefan Lungociu care a filmat (cu drona și DSLR în același timp) și montat acest reportaj video.
La realizarea acestui material a contribuit și Mihai Bucureșteanu.
PROMO ÎL PUTEȚI VEDEA MAI JOS

De asemenea, detalii găsiți pe pagina Europa FM

DNA, în spatele ușilor închise. Duminică, de la ora 11, la Europa FM

Posted in munca mea by gradinaru on Octombrie 9, 2015

În 2002, când a decis înființarea Parchetului Național Anticorupție (între timp transformat în direcție), probabil că Adrian Năstase nici în coșmarurile sale cele mai negre nu-și închipuia că el va fi unul dintre cei anchetați și trimiși în judecată chiar de procurorii cărora le crease, prin decizie politică, spațiul lor.
Ani la rând, până în 2004, când și-a încheiat mandatul de premier, Adrian Năstase a făcut, convins sau la presiunea Uniunii Europene, cu care negocia aderarea României, tot ceea ce trebuia: a alocat bani pentru înființarea și dezvoltarea PNA și pentru construirea unei pușcării pentru corupți.
Un singur lucru nu a făcut. Nu i-a încurajat pe magistrați să ancheteze și să judece liber.
După câțiva ani, după ce România a intrat în NATO și UE, Adrian Năstase a fost arestat și condamnat la ani de pușcărie de judecători pentru fapte de corupție în baza unor legi pe care își dăduse girul. A fost însă și achitat.

În primii ani de funcționare, lumea râdea de PNA: ,,Hai domnule, ce să-ți spun, iar au săltat niște nași de tren…,,
Procurorii, cei neobedienți, nu s-au simțit prea bine, așa că după o vreme, l-au săltat chiar pe unul dintre consilierii Cabinetului Năstase, Fănal Păvălache.
În DNA circulă un banc din acele vremuri, când procurorii anticorupție primeau un spor la salariu de 40 la sută. (Acum nu mai eșa, pentru că toți procurorii, mai puțin cei militari, care au cele mai mari salarii din tot Ministerul Public, au cam aceleași venituri, între 1.000 și 3.000 de euro) El sună cam așa: ,,Năstase ne-a dat spor. De relaxare.,,
Tot din acele vremuri, circulă două fraze antologice (așa par acum) rostite de tânăra speranță a PSD la acel moment, Victor Ponta.
În 2002, el declara la Marius Tucă Show, că lupta anticorupție ar fi fost un criteriu de aderare a României la NATO. ,,Au venit și ne-au spus (n.m.americanii ) să înființăm PNA și si să alocam resursele necesare,,, declara atunci Victor Ponta și adăuga, după ce fusese întrebat ce i-ar plăcea să facă peste ani:
,,Între 40 și 50 de ani poate să am o funcție importantă în acest parchet pe care toată lumea îl hulește, Parchetul Național Anticorupție.,,
Ei, acum are peste 40 de ani și a ajuns la DNA. Ca inculpat.

Între timp, lucrurile au evoluat.
Sunt unul dintre puținii jurnaliști care de 13 ani (cu unele întreruperi) sunt acreditați la DNA și încă nu s-au plictisit de asta. Așa că îi știu începuturile și poticnirile.

Acum am intrat pe ușa DNA-ului din nou.

Foto: Valentin Pop

De data asta pentru un documentar radio pe care îl veți putea asculta duminică, la emisiunea ,,Lumea Europa FM,, care începe la ora 11.
Nu veți afla cine vor fi următorii ,,săltați,, , ci ce cred procurorii anticorupție despre meseria lor și rolul ei în România de astăzi, ce tehnici speciale de anchetă, psihologice sau de altă natură, folosesc și ce aud din miile de interceptări pe care le fac anual dar și cum și la ce le folosesc. În plus, cum au devenit ei puternici și de ce le este frică.
Ce instrumente folosesc în încercarea lor de a curața România de cancerul corupției. Cancer care, tradus în cifre, înseamnă peste 3.690 de condamnați definitiv pentru corupție din 2002 încoace și peste 7 mii de dosare înregistrate în acest moment la DNA, o bună parte constituite în urma plângerilor depuse oamenii simpli.
Așadar, duminică de la 11, la Europa FM.

DNA, în spatele ușilor închise

Posted in munca mea by gradinaru on Octombrie 7, 2015

Pentru duminică, la Lumea Europa FM, care începe la ora 11, v-am pregătit un reportaj la care lucrez de mai bine de o lună.
Este o frântură (de peste 45 de minute) din interiorul Direcției Naționale Anticorupție. Am vrut să vad și să vă arat și vouă cine  sunt și cum gândesc procurorii anticorupție dincolo de ceea ce aflăm din rechizitoriile întocmite de ei și ajunse în instanțe, cum au fost selectați să lucreze la DNA, cum cum își fac planul de anchetă, cum decurge confruntarea psihologică cu marii mahări audiați, cum reacționează aceștia când li se pun cătușele în interiorul clădirii, ce află din interceptarea și filarea lor dincolo de ce apare în stenograme dar și multe altele.
Îi veți auzi pe unii dintre cei mai experimentați magistrați (inclusiv pe seful Serviciului Tehnic) dar și pe unul dintre cei mai tineri procurori din DNA vorbind despre mafia gulerelor albe dar și despre evoluția luptei anticorupție în România.
Iată doar câteva mici fragmente din reportajul ,,DNA, în spatele ușilor închise,,

DNA 14
Foto: Valentin Pop

La final de festival

Posted in munca mea by gradinaru on Septembrie 21, 2015

S-a încheiat încă o ediție e Festivalului George Enescu. A fost o ediție bună, în ciuda reducerii bugetului, reducere operată de Guvern. A fost ultima ediție condusă de Ioan Holender și una la care mari nume ale muzicii clasice și-au asumat rolul dezvoltării și promovării celui mai bun și mai cunoscut eveniment cultural al României. De exemplu, Zubin Mehta va fi președintele onorific al următoarei ediții, cea din 2017.

Partea bună este că organizatorii anunță că 80% din programul pentru ediția 2017 este definitivat.
,,În semn de reverență adusă compozitorului George Enescu, ediția 2017 se va deschide cu „Oedipe”, sub bagheta cunoscutului dirijor Vladimir Jurowski – în prezent dirijor principal al London Philharmonic Orchestra și, de curând, ales dirijor principal și al Berlin Radio Symphony Orchestra/Rundfunk Sinfonie-orchester Berlin. (…) În același timp, Filarmonica din Berlin a decis, după prezența în premieră în cadrul ediției 2015 a Festivalului, după 15 ani de negocieri, că va reveni la București în ediția din 2019,, anunță organizatorii.

La această ediție, eu am avut bucuria de a o intervieva pe soprana Valentina Naforniță.
Interviul video integral este pe pagina EUROPA FM. Soprana Operei de Stat din Viena mi-a povestit despre prima sa legătură cu Opera, despre familie și despre cum a devenit cetățean român.

Mai jos, o înregistrare din 2011, momentul cel mai important din cariera Valentinei Naforniță, când la Cardiff, a câștigat concursul organizat de BBC.

Ultimul drum al românilor emigranți, o dramă

Posted in munca mea by gradinaru on Septembrie 7, 2015

Cand am ales acest subiect de reportaj, toata lumea a fost uimita, unii chiar șocati, dar este o problema despre care aproape nimeni nu vorbește. Pentru emigranti, până si ultimul drum e mult mai dificil decat pentru noi, cei rămaşi acasa.
Am vorbit despre acest subiect cu familii, oficiali, lideri de asociații din Italia și Spania, preoți, un parlamentar.
Iată doar un fragment:,,Silviu tace. E nu știu ce să-i spun. Nu există cuvinte de consolare pentru un soț și un tată care, de acum înainte va trebui să-i explice copilului că mama nu mai e, iar mormântul e departe, acolo unde românii mai ajung doar de sărbători.
Și poate nici atunci.
Așa, familiile de români se rup sufletește încă o dată.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns distanțele mari pe care le-au parcurs cât au fost vii pentru a-și vedea părinții bătrâni rămași acasă. Odată morți, se întorc la cei abandonați demult pentru a-i lăsa singuri pe cei care încă mai au de trăit.
Astfel de drame au devenit comune în comunitățile românești din Italia și Spania.
Pentru că nu-și fac asigurări și nici nu au economii, pentru majoritatea românilor, moartea apropiaților nu e doar o dramă emoțională, ci și una financiară.
La Madrid, un loc într-un cimitir obișnuit din Spania poate ajunge chiar și până la 20 de mii de euro. Cimitir românesc nu există.
O repatriere în schimb, costă între 4 și 8 mii de euro și nu se poate face decât cu firme acreditate de statul în care moare persoana, de regulă scumpe.
Așa că cine nu face rost de bani rămâne la mila publică.,,

Reportajul integral ăpe pagina Europa FM
aici

Merci!

Apelul lui Alex Găvan pentru români: Implicați-vă, nu mai stați pasivi

Posted in munca mea by gradinaru on Mai 27, 2015

Dacă nu ați aflat încă cine este Alex Găvan, vă spun că este un supraviețuitor înăscut, un om care a trecut de multe ori pe lângă moarte și a gestionat stresul și condițiile fizice cumplite cu succes, un salvator de vieți, un patriot, un activist model și alpinistul care a supraviețuit avalanșei de pe Everest din 25 aprilie. Asta după ce, de la 24 de ani și până acum, când are 33, a ajuns de șase ori pe vârfuri de peste 8.000 de metri din Nepal, Pakistan și nu numai.
După dezastru, a început campania Refacem vieți, readucem bucuria pentru a strânge bani pentru milioanele de copii și adulți care nu mai au nimic pe lumea asta, nici măcar hrană și medicamente.
Efortul lui este uriaș, deși pare infim față de cel pe care îi depune urcând pe Everest la peste 8.000 de metri, fără oxigen de ani întregi. În nici o lună, a creat împreună cu alți oameni fantastici o campanie care, în mod normal, se pune pe picioare în câteva luni. Acum, acești oameni vă cer și vouă să puneți umărul la un gest care în condițiile în care România, și ea zonă seismică, va fi lovită de un mare cutremur, îl veți aștepta cu sufletul la gură și cu ultima speranță care vă va mai ține în viață.
Eu am donat din instinct. Încercați să faceți și voi acest lucru. La numărul 8826 puteți dona câte 2 euro. Până acum, într-o săptămână, s-au strâns peste 25 de mii de euro.

Alex Găvan a venit astăzi la Interviurile Europa FM. După interviu,am avut din nou acel sentiment de ușurare, că nu suntem pierduți, că există o generație de români care pot muta munții din loc, pe care copilul meu și ai altora din generația mea s-o aibă model de viață.
Interviul este unul personal. Am vrut să știu cum a ajuns Alex Găvan alpinist, de unde are atâta curaj, echilibru și încredere, ce urmează să facă de acum încolo, cine și cum îl susține emoțional și financiar.
Alex mi-a răspuns la toate întrebările.
Știrea completă despre campannia umanitară o gășiți pe pagina

Europa FM

Romanii din Ucraina, dezamagiti de Klaus Iohannis

Posted in munca mea by gradinaru on Martie 19, 2015

Cele mai importante organizații românești din regiunea Odessa protestează față de anularea întâlnirii cu președintele Klaus Iohannis, întâlnire programată cu ocazia vizitei șefului statului marți, la Kiev. Marți dimineață, liderii unor organizații se pregăteau să se urce în autobuze și să vină la Kiev, dar, vorba lui Klaus Iohannis, ghinion! Ar fi fost prima întâlnire la acest nivel, de pe vremea lui Emil Constantinescu.

Știrea pe larg pe siteul EUROPA FM

Și scrisoarea Asociației Naţional-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa

Domnului Preşedinte al României KLAUS WERNER IOHANNIS

SCRISOARE DESCHISĂ

Excelenţa Voastră,
S-a întâmplat să mă nasc cu numele Popescu, la un deceniu distanţă până la destrămarea de jure a imperiului sovietic-comunist, pe pământ românesc furat de unii şi abandonat de alţii – Basarabia Istorică / Sudul Basarabiei / Bugeac, azi compus din cele 9 raioane dintre Dunăre şi Nistru ale regiunii Odesa.
Am avut noroc: norocul să fiu adus pe lume, alături de doi fraţi mai mari, de părinţi şcoliţi în acea adevărată „Mecca a românităţii din URSS” – oraşul Chişinău. Întorşi acasă de la studii au profesat o viaţă în satul de unde au plecat, fiind, fără exagerare, profesori de elită în şcoala care s-a încăpăţânat să rămână românească pe toată perioada sovietică. La încheierea celei de-a doua conflagraţii mondiale în Sudul Basarabiei se mai preda în limba română în 62 de şcoli, în localităţile cu populaţie majoritară românească – oraşe şi sate. După dispariţia de jure a Uniunii Sovietice, Ucraina independentă şi suverană a moştenit doar 18 din acele şcoli româneşti, aflate doar în sate, preponderent în cele trei raioane de la Dunăre – Reni, Ismail şi Chilia, URSS reuşind să extirpe învăţământul românesc din oraşele Bugeacului, rusificând 44 (!!!) de şcoli româneşti. Se vorbea, în primii ani de independenţă a statului ucrainean chiar de o posibilitate de a redeschide clase româneşti în şcolile rusificate de comunişti, atât de democrată şi europeană se întrezărea perspectiva!…
În 1997 comunitatea românească din Sudul Basarabiei s-a trezit abandonată pentru a doua (sau a câta!?) oară: a fost semnat foarte simbolic, la Ismail – pe pământ basarabean, Tratatul de bună vecinătate româno-ucrainean. Foarte bine pentru ambele state independente şi suverane, mai ales în perspectiva aderării la NATO şi Uniunea Europeană a statului român. Până aici, însă. Tratatul nu a adus nici beneficii, nici garanţii suplimentare pentru cele trei mari comunităţi istorice autohtone româneşti rămase în Ucraina – cele din Maramureşul Istoric, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, Hotin şi Sudul Basarabiei – în total peste jumătate de milion de români. Văzându-se dezlegat la mâini, Kievul a reactivat politica de deznaţionalizare de odinioară a Kremlinului, impunând în sistemul de învăţământ românesc din regiunea Odesa predarea obligatorie într-o limbă aparent „diferită” de cea română, dar cu urmări catastrofale – limba „moldovenească” în grafie latină, bazându-se pe prevederile articolului 13 din constituţia Republicii Moldova şi pe ideile moldovenismului propagat cu înverşunare la Tiraspol.
Astfel, în plin proces de renaştere naţională şi revenire la rădăcini au fost succesiv rusificate sau ucrainizate în totalitate şcolile din Furmanca şi Chitai – două din cele patru sate româneşti din raionul Chilia. Tot după semnarea Tratatului bilateral a început procesul de ucrainizare a celorlalte şcoli, introducându-se clase cu predare în limba de stat, în detrimentul limbii române „moldovenizate”… Azi, la 24 de ani de independenţă a statului ucrainean – vecin şi prieten al României, în Sudul Basarabiei mai există doar cinci (5!!!) şcoli în care procesul de învăţământ se desfăşoară integral în limba română (dar tot cu titulatura de „moldovenească”, impusă de Kiev). Autorităţile ucrainene continuă şi la un sfert de veac de independenţă să dezbine românitatea din Ucraina în români şi „moldoveni”, cu un scop aproape deschis promovat de a se debarasa de această insulă spirituală a latinităţii din marea popoarelor slave. După logica majorităţii guvernanţilor de pe Nipru, eu – Popescu din Sudul Basarabiei nu ar trebui să fiu de acceaş naţionalitate cu un Popescu din Herţa, spre exemplu. Situaţia este aproape identică şi în regiunea Cernăuţi, unde se ucrainizează câte o şcoală pe an. Probleme similare le regăsim şi în domeniul culturii româneşti, al mass-media în limba română din Ucraina.
În prezent, în procesul de destrămare de facto a URSS, încă mai avem şi cazuri de cenzură, de interdicţie a evoluării pe scenele din Ucraina a unicei formaţii artistice cu implicare în promovarea culturii tradiţionale româneşti în Sudul Basarabiei. Timp de 10 ani de zile este blocată (neoficial, desigur) activitatea Ansamblului Folcloric „Dor Basarabean” din Erdek-Burnu / Utkonosovka, raionul Ismail, pentru un motiv absurd – prezenţa brâului tricolor la costumul popular românesc! Autorităţile continuă să susţină aberanta propagandă moldovenistă că brâul tricolor la costumul popular naţional ar „româniza moldovenii din Ucraina”. Nici pe parcursul ultimului an, cu toată ardoarea declarată a autorităţilor de democratizare şi desovietizare a Ucrainei nu s-a schimbat absolut nimic în ce priveşte situaţia românităţii din Ucraina, dezbinată şi deznaţionalizată cu aceeaş perseverenţă.
Domnule Preşedinte,
Apreciem eforturile depuse de statul român de a sprijini aspiraţiile europene şi euroatlantice ale Ucrainei, cu atât mai mult apreciem iniţiativele pe care le aveţi, alături de preşedintele Petro Poroşenko, în stabilizarea relaţiilor şi contactelor bilaterale dintre România şi Ucraina. În acest sens, cu siguranţă veţi găsi şi sprijinul unei părţi considerabile ale comunităţilor româneşti autohtone.
Cu părere de rău, însă, nu la fel de bine stau lucrurile în plan local, în sânul românităţii, după cum bine cunoaşteţi. Situaţia poate evolua în bine doar cu aportul comun al tuturor factorilor de decizie din cele două state. Niciodată, însă, nu vom ajunge la o abordare sinceră şi la deschiderea spre cooperare în domeniile vitale pentru românii din Ucraina, fără a consulta în acest sens reprezentaţii comunităţilor.
Pentru a se ocupa de problemele minorităţilor naţionale de pe teritoriul său un stat naţional trebuie, în primul rând, să le poarte de grijă propriilor conaţionali din alte state. Până în prezent Ucraina nu a instituţionalizat într-o formulă viabilă relaţia cu diaspora ucraineană, iar reacţia autorităţilor ucrainene la relaţiile fireşti ale diverselor minorităţi naţionale cu statele înrudite ale acestora este una de „îngrijorare şi permanentă suspiciune”. Acest fapt este vizibil mai ales în ce priveşte relaţiile statelor vecine ale Ucrainei cu etnicii români, maghiari, ruşi, polonezi. În unele cazuri aceste îngrijorări sunt bine fondate (anexarea de teritorii de Federaţia Rusă, în numele creării unei „lumi ruse”), în altele – cum este cazul statului român şi a românilor din Ucraina – sunt aberaţii ordinare şi speculaţii politice pe diverse tematici revizioniste, căzute în desuetudine de o bună perioadă de timp.
Din experienţa de colaborare cu autorităţile statului român în ce priveşte sprijinul românilor din Ucraina, în domeniul culturii şi a învăţământului în limba română în Sudul Basarabiei am constatat, însă, o reală inechitate în ce priveşte abordarea de către factorii de decizie de la Bucureşti a românilor rămaşi după momentul 1940 de partea răsăriteană a Ţării. Românii din teritoriile istorice româneşti aflate azi în componenţa Ucrainei trebuie să aibă cel puţin acelaş tratament şi să fie la fel de prioritari pentru naţiunea română precum sunt şi românii din Republica Moldova. Nu uitaţi că românii din Republica Moldova au limba română limbă de stat, învăţământ, cultură, mass-media în limba română!!! Fapt care nu se poate compara cu situaţia românilor din Ucraina, sub nicio formă! Să nu uităm că actualmente 41% din teritoriile înstrăinate în urma pactului Molotov-Ribbentrop se află în Ucraina, iar populaţia românească din aceste teritorii nu-i venită aici de bună voie, la muncă de sezon sau în căutarea paradisului pierdut. Suntem români autohtoni de mii de ani, nu colonişti sau diaspora.
În urma celor reflectate vă rugăm să luaţi în calcul, Domnule Preşedinte, o eventuală restructurare a metodelor de abordare de la Bucureşti a problematicii comunităţilor istorice/tradiţionale/autohnoe româneşti din vecinătatea României, inclusiv a comunităţilor istorice româneşti din Ucraina. Dacă nu în perioada de facto de război şi ocupaţie neo-sovietică în Ucraina, în vecinătatea imediată a unei regiuni compact populate şi de către etnicii români, atunci când vor mai deveni prioritare relaţiile de sprijin ale statului român pentru românii rămaşi aici?!
Vorbim de 8 ani de zile de un for al românilor de pretutindeni, având în spate o lege dedicată românilor din străinătate, care obligă autorităţile române să ACŢIONEZE, să înfiinţeze INSTITUŢII REPREZENTATIVE ALE ROMÂNILOR DIN STRĂINĂTATE, să consulte, prin intermediul unui CONGRES AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI şi a unui CONSILIU permanent al acestora inclusiv reprezentanţii românilor din Ucraina! Guvernanţii nu vor putea niciodată să AJUTE efectiv românii din vecinătate şi din diaspora, fără să înţeleagă ce-i doare cel mai mult şi care sunt domeniile şi proiectele vitale ale comunităţilor româneşti. Adeseori diurnele pentru o deplasare peste Atlantic ale miniştrilor sau ale secretarilor de stat responsabili cu relaţiile cu românii de pretutindeni sunt suficiente pentru editarea pe parcursul unui an calendaristic a unui ziar românesc sau a unei redacţii de televiziune sau post de radio în limba română!
Identic stau lucrurile şi în sfera diplomatică: pe parcursul mai multor ani de zile unii diplomaţii români şi şefi de misiuni diplomatice iau „poziţia struţului speriat” în faţa autorităţilor ucrainene, evitând să abordeze tematica „deranjantă” a respectării drepturilor minorităţii naţionale române, îmbrăţişând o atitudine comodă de muncă de birou. Mai ales acest lucru îl simţim noi – comunitatea românească din Sudul Basarabiei, zonă prin care trece drumul european de peste 300 km care leagă Odesa de Galaţi, împânzită de localităţi româneşti prin care nu intră şi nu opreşte un diplomat român de la Consulatul General al României de la Odesa, de „teama” (sau comoditatea!) de a nu deranja autorităţile românofobe, şi de a nu fi acuzaţi, cumva, de aceeaş „românizare a moldovenilor”… Acum este cazul de a reînnoi echipa Ministerului Afacerilor Externe cu diplomaţi tineri, cu viziuni normale, europene, în locul „atotcunoscătorilor de limbă rusă”, şcoliţi la Moscova în perioada războiului rece, care sunt plasaţi în misiunile diplomatice române din spaţiul ex-sovietic.
În final aş dori să vă aduc la cunoştinţă, Stimate Domnule Preşedinte al României, că unicul preşedinte al Ţării care a fost vreodată la românii din Sudul Basarabiei a fost Emil Constantinescu, imediat după semnarea Tratatului de bună vecinătate cu Ucraina, în iulie 1997. De atunci românii de aici nu au mai văzut la faţă niciun preşedinte român, niciun ministru de externe, niciun ambasador al Ţării!
Sperăm ca acea ignoranţă, de care aţi dat dovadă faţă de românii din Ucraina vizitând Kievul fără a saluta măcar românii din statul nostru de cetăţenie, să fie motivată de o pregătire a unei vizite oficiale pe care o veţi face inclusiv la românii din Sudul Basarabiei. În acest sens vă aşteptăm la Ismail, Reni sau Chilia – NU la Odesa. Vă aşteptăm în sânul comunităţii de români, la noi acasă, în Basarabia Istorică, în calitate de Preşedinte al tuturor românilor.

Anatol Popescu
Preşedinte al Asociaţiei Naţional-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa

%d blogeri au apreciat asta: