Blog de reporter

ROANTANAMO

Posted in despre presa by gradinaru on Ianuarie 28, 2013

Din această seară, la Observator, puteţi urmări 10 materiale despre închisorile CIA din România şi din alte ţări europene.
Ce am reţinut din prezentarea făcută astăzi de George Colgiu şi Ştefan Cândea, cei 2 jurnalişti care au realizat ancheta:
– în România a existat o astfel de închisoare;
– la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie există de mai bine de un an, o plângere făcută de unul dintre suspecţii de terorism care crede că a fost abuzat în România de CIA;
-în România, operaţiunile CIA au fost sprijinite logistic inclusiv de către SRI (declaraţia unui martor);
-Norica Nicolai, fostul preşedinte al Comisiei parlamentare de ancheta a existentei centrelor de detentie CIA, spune acum că nu a avut acces la locaţii dar dacă ar fi fost procuror, făcea mai mult;
-Ioan Talpeş, fost consilier prezidenţiel şi fost membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională (până în februarie 2007) spune că în proiectul CIA de transportare şi interogare a suspecţilor de terorism, noi, românii, am fost nişte ,,papagali,, (nu spune ai cui, dar se înţelege că ai americanilor).
De văzut!

promo ROANTANAMO

Anunțuri
Tagged with: , , ,

De la Documentary Campus

Posted in despre presa by gradinaru on Noiembrie 14, 2012

Tocmai a fost la Bucureşti, weekendul trecut. Fără taxă de participare, organizare foarte bună graţie lui Florin Iepan, participare la cel mai înalt nivel (directorul de producţie al Reţelei Discovery şi directorul BBC Worldwide, unul dintre şefii Channel 4 şi mulţi alţii.
Eu am reţinut următoarele informaţii:
-BBC Worldwide vinde zilnic, 60 de mii de dvd-uri cu producţiile sale. Câte televiziuni de la noi îşi pun reportajele documentar pe dvd şi le vând celor care nu mai vor să se uite la TV?
-Channel 4 şi-a modificat targetul pe online: 16-24 de ani. Au programe fantastice unde audienţa maximă ajunge şi la câte 5 milioane de tineri.
-În Polonia, numai în 2010, TVP (televiziunea publică) a difuzat 1263 de documentare, un sfert dintre ele produse în ţară. Din 2005 până în 2010, televiziunea de stat poloneză a crescut de zece ori suma alocată producţiei sau cumpărării a de documentare, de la 300 de mii de euro la peste 3 milioane de euro.
La finalul discuţiilor, preşedintele director general al TVR, Claudiu Săftoiu, a declarat că cel puţin în următorii 2 ani, postul public nu-şi va permite să urmeze exemplul colegilor din Polonia. Săftoiu le-a spus producătorilor de documentare că în acest moment, TVR trebuie să-şi scadă costurile cu 15 la sută, întrucât Guvernul a dat termen pentru restructurare: 6 luni.
Cât priveşte valorificarea arhivei TVR, Claudiu Săftoiu a explicat că TVR media are datorii de 600 de mii de euro.

Involuția presei scrise

Posted in despre presa by gradinaru on Decembrie 14, 2010

e clară. Am citit o analiză pe comănescu.ro în care se autorul remarcă scăderea tirajelor ziarelor quality la sub 20 de mii de exemplare.
Eu altceva remarc. În redacțiile ziarelor quality nu mai lucrează nici măcar jumătate din oamenii care scriau în 2000. Am constatat asta zilele trecute, odată în plus, dar de această dată cumpărând ziarul Gândul. (De ani buni îl citesc pe net).
În 2000 echipa care acum scoate ,,Gândul,, făcea ,,Adevărul,, .Peste 100 de jurnaliști scriau constant în ziar, toți erau angajați cu carte de muncă și toți aveau toți banii trecuți în carnetul cu pricina. La caseta redacției erau trecuți doar șefii care erau și proprietarii ziarului. Astăzi, la casetă sunt trecuți toți ziariștii, așa de puțini mai sunt.
Acum zece ani făceam și eu parte din acea echipă.
Ședințele cu toată lumea inclusiv corespondenți locali, erau obligatorii, lunare cel puțin. Când tirajul scădea sub 300 de mii !!!!! de exemplare, Dumitru Tinu era roșu de supărare, iar Cristian Tudor Popescu abia dacă ridica ochii din pământ.
La ,,Social,, eram cel puțin 10. Acum mai sunt doar 2. Din cei 100 de ziariști angajați acum zece ani, mai puțin de 10 mai scriu și acum.
Atunci, cine nu avea cel puțin o anchetă de ,,primul trei jumate,,( adică prima pagină, subiect de deschidere de ziar) măcar o dată pe lună era luat la ochi. Dacă aveai talent scăpai și cu un reportaj bun. Pentru reportaj, conducerea ziarului aloca o întreagă pagină de ziar și mulți bani. De fapt nu foarte mulți, dacă stai și compari cu ce se alocă afară. Se făceau echipe în funcție de zonele geografice în care se aflau subiectele și se pleca la drum pentru o săptămână. Recolta era bogată: câte 2,3 anchete sau reportaje mari, știri gata de publicat, ponturi și surse. Astăzi, abia dacă mai găsești în presă câte un reportaj palid din București.
Reportajele și anchetele vindeau cel mai bine ziarul. Evident și editorialele semnate CTP, Adi Ursu sau Lelia Munteanu. Redacția era o bucătărie în care în fiecare colț ,fierbeau idei și subiecte. Și netul era din cinci în cinci birouri.
Ce vreau să spun cu postul ăsta: doar că presa a involuat enorm în 10 ani și nu doar în cifre.

Tagged with: ,

Dan Matei Aghaton reînviat penibil, de o presă uitucă

Posted in despre presa by gradinaru on August 14, 2010

În tot văd pe Dan Mihai Aghaton din nou pe posturile de ştiri. Mai nou, e secretar al unei organizaţii patronale. Nu spune nimic important şi totuşi e invitat să-şi dea cu părea despre orice.
Producătorii îl învită de zor să-şi dea cu părerea sub pretextul că Aghaton a fost ministru al Turismului de 2 ori, între 1992 şi 1996 şi între 2000 şi 2003. Iar Aghaton e aşa de încântat de statutul de vedetă media încât şi-a trecut până şi în Cv-ul de pe blogul personal că până acum a fost „intervievat în presa scrisă, radio şi televiziune din ţară şi străinătate în sute de apariţii pe diverse teme”.
Ce mândrie să fii leorbăitul de serviciu invitat să acopere de fapt lipsa de inspiraţie a producătorilor !
Producători plus moderatori proaspăt intraţi în meserie (3,4 ani), fără experienţă de teren, care n-au avut ocazia niciodată măcar să-l însoţească pe Aghaton într-o deplasare oficială. Producători şi moderatori care am senzaţia că nici măcar nu se mai documentează.
Pentru ei, un pic de background:
-În mandatele lui Aghaton s-au privatizat o bună parte din hotelurile de stat de pe litoral. Cumpărate pe mai nimic, prin FPS, de diverşi samsari fără nici o legătură cu Turismul, clădirile au fost vândute ulterior pe dume duble sau triple. Multe sunt în paragină, au capacităţi de mii de camere, în ele miroase la fel ca acum 20 de ani, a mucegai şi mizerie.
-Dan Matei Aghaton e promotorul înfiinţarii unui „Dracula Park” iniţial lângă Sighişoara, apoi lângă Bucureşti. De proiect s-a ales praful, după ce s-au cheltuit bani grei de la buget pentru tot felul de studii de fezabilitate.
-În 2001, în plin scandal FNI, Dan Matei Aghaton, în calitate de ministru al Turismului, a invitat la cel mai mare târg de turism din lume, cel de la Berlin, să reprezinte România, exact o agenţie de turism despre care presa economică a vremii scria că este deţinută de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu. Scandalul FNI şi numele SOV faceau în acele zile tiraj inclusiv în Financial Time, dar ministrului nu i se părea o problemă.
Când l-am întrebat atunci pe D.M. Aghaton dacă n-a găsit altă firmă românească de turism să reprezinte România, ministrul mi-a răspuns la microfon, de faţă cu toţi colegii din presă prezenţi la Belin că iar „dau cu mucii în fasole” şi că „altă întrebare nu am?”.
Pe atunci, toţi miniştrii, conduşi din scaunul de premier de Adrian Năstase, lucrau după regula „dacă eu sunt şef aici, înseamnă că banii ăştia sunt ai mei şi fac ce vreau cu ei”. Nu că acum ar fi mai bine.

Singurul program de profesionalizare

Posted in despre presa by gradinaru on Iulie 17, 2009

organizată a presei locale de care am auzit (şi la care am participat ca trainer) în ultimul an este cel pus la cale de Centrul pentru Jurnalism Independent şi de către Fundaţia Soros. În primăvară, câteva zeci de jurnalişti de radio şi Tv din media locală au venit la Bucureşti, au participat la un training de o săptămână, după care au plecat acasă la lucru. Până la sfârşitul acestei luni, fiecare echipă participantă trebuie să predea, la difuzare, documentare cu tema „migraţie”. Prima echipă care e gata e cea de la 1 TV Bacău. Cristina Cucu e reporterul care m-a făcut să cred că presa din ţară încă mai are resurse. Toate documentarele selectate de organizatori pentru a intra în finala concursului (pentru că e un concurs) vor fi prezentate din câte am înţeles de la CJI, la festivalul Astra Film de la Sibiu care va avea loc la sfârşitul lunii octombrie. Documentarele câştigătoare vor fi promovate în afara ţării. Jos pălăria în faţa CJI şi a Fundaţiei Soros pentru asta, mai ales în vremuri ca astea.
Mai jos, promo-ul filmului realizat de echipa de la 1 Tv Bacău, „Singur acasă 60+” şi un post semnat de Cristina Cucu.

„Când valul plecărilor la muncă peste hotare a devenit ţunami, mass-media a avut o tresărire, dar era numai pentru copiii celor plecaţi. Copiii sunt viitorul ţării. Sunt mai drăgălaşi şi mai uşor de iubit. Bătrânii…. Bătrânii sunt ursuzi, au tabieturi, au o pensie, se descurcă.

Mulţi dintre bătrâni nici nu spun că au rude plecate în străinătate de teama hoţilor care le-ar putea călca bătătura în căutare de euro puşi la saltea, de teama vecinilor care i-ar bârfi sau pur şi simplu de teamă că ar pierde şi puţinul sprijin pe care statul sau organizaţiile non guvernamentale îl asigură. Mulţi se ruşinează de faptul că cei cărora le-au dat viaţă i-au uitat şi nu trimit acasă nici măcar o urare de bine.

Unii primesc bani de la copiii lor. Puţini. Alţii mănâncă doar ceapă, cu ulei şi bulion. Nu, nu e o exagerare! Alţii sunt aparent fericiţi. Silvia şi-a măritat fata în Gabon. Angelica avea o voce minunată care, spune doamna Silvia, l-a impresionat pe un nepot al unui demnitar african, nepot venit la studii în România. A fost nevoie doar să o conducă pe Angelica până acasă şi flacăra pasiunii s-a aprins. Angelica s-a măritat acum 30 de ani şi de atunci a plecat în Africa, lăsând acasă o mamă îndurerată şi un frate cu probleme de sănătate. I-au descoperit cei de la Crucea Roşie atunci când pe vremuri de canciulă au dus pâine şi apă bătrânilor nevoiaşi din listele de la Serviciul Public de Asistenţă Socială. Aşa au aflat de doamna Silvia şi de traiul ei din 98 de lei pe lună.

La nici un an, casa sărăcăcioasă s-a transformat în palat. Fiica şi-a adus aminte de mama sa şi de nevoile ei. La fix pentru a le găsi propriilor copiii un loc unde să stea pe perioada studiilor.

Povestea doamnei Silvia, e doar una din cele şase prezentate în documentar. E un material fără vocea naratorului, pentru a-i lăsa pe aceşti bătrâni să vă spună ei singuri prin ceea ce trec.

Pentru a le lăsa pe autorităţi să vă zică de ce nu sunt capabili să găsească o politică socială care să funcţioneze. Să vă explice voluntarii de la ong-uri cum e să ceri un leu pe lună ca sprijin şi să nu primeşti decât o ridicare din umeri. Să vă spună cei care gestionează căminele de bătrâni cum vin copiii, întind plicul şi-şi uită părinţii la poarta unui astfel de centru.

Să vă spună un senator cum le-a trebuit legiuitorilor 10 ani ca să „croşeteze” un act normativ în sprijinul copiilor cu părinţii plecaţi la muncă şi cum propunerile legislative privind bătrânii „se împotmolesc undeva”.

Dar în acelaşi timp, să vă uitaţi la doamna Ana pentru că ar vrea să vă spună cât de mult şi doreşte să se facă bine după operaţie. Fiul ei i-a luat bilet de avion spre Lisabona.

Cristina-Maria CUCU
Redactor realizator „1 TV”, Bacau”

Tagged with: ,

ADEVĂRAT

Posted in despre presa by gradinaru on Iunie 17, 2009

scrie Lelia Munteanu despre meseria de ziarist. Genial, spune reporterul din mine. Dacă nu aveţi răbdare, nu mai citiţi acest post, daţi direct click pe textul său.
Lelia Munteanu a fost primul meu şef. Era 1998, ea şefă la „Adevărul”, la „Corespondenţi” şi „Societate” eu corespondent de Sibiu şi apoi, la Bucureşti, reporter pe „Sindicate”, „micuţa”. De când am plecat de la „Adevărul”, acum 8 ani, ne-am mai întâlnit de 2 ori, întâmplător. Cât mi-a fost şefă, trei ani, am primit zeci de lecţii dure dar bune şi am adunat amintiri cât pentru o viaţă. Şi am plâns de multe ori, de ciudă, de nervi, de neputinţă. Nu mai contează de ce. Ce a contat tot timpul şi încă mai contează e că mi-a dat prima lecţie dură de viaţă şi meserie: că poţi şi să nu renunţi. În cazul de faţă inclusiv la meseria de jurnalist.
În timp, am conştientizat cât e de important să-ţi faci meseria corect şi dacă ai numa 2 eugenii în burtă, şi cu sandalele rupte şi cu materiale ciuntite sau pierdute. S-a întâmplat şi atunci, la început, se mai întâmplă şi acum. La urma urmei, tu decizi dacă pleci sau nu „la timp”.
Chiar şi acum 10 ani, în clipele în care îmi scriam acasă demisiile nedepuse, mă întrebam de ce Lelia nu scrie mai des editoriale. Atunci era şefă, probabil nu avea destul timp. Acum nu mai e şefă şi scrie mai des. Eu îi sorb rândurile. Şi nu, nu spun asta pentru că mi-aş căuta de lucru ci pentru că scrie ca la carte.

Tagged with: ,

Jurnalişti în Irak

Posted in despre presa by gradinaru on Iunie 8, 2009

Mai am câteva fotografii din Irak pe care vreau să vi le arăt.

Adelin Petrisor si Dan Gecui in Irak

Adelin Petrisor si Dan Gecui in Irak

Adelin Petrisor, Dan Gecui, Liviu Dochiţa şi eu

Foto: Adelin Petrişor, Szolt Vago şi Anca Grădinaru

Mai am câteva fotografii din Irak pe care vreau să vi le arăt.

REPORTER SPECIAL, Marele premiu APTR 2009

Posted in despre presa by gradinaru on Mai 26, 2009

aptr

Ei bine, emisiunea noastră (Vlad Petreanu, Carmen Moise, Ioana Răduca, Stalian Muscalu, Anca Grădinaru, Octavian Dimitriu, Liviu Dochiţa, Cristi Dimitriu, Claudiu Roşoiu) a fost declarată de Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România drept producţia anului 2008. Eu una n-am ştiut până în ultimul moment, adică până nu am văzut genericul emisiunii pe ecranul din sala Teatrului Naţional. Am avut emoţii pentru că înainte de a fi anunţat marele premiu APTR, Emil Hurezeanu, premiat şi el, anunţase că acela e ultimul trofeu al serii. Vlad, care are un talent excepţional în a-şi motiva oamenii până uită de ei, ne păcălise, ne spusese că nu vom câştiga.

A fost aşadar, primul an de Reporter special şi primul premiu. Cel mai mare. Deja, anul 2009 se anunţă şi mai bun, editorial vorbind.

Mai jos, o fotografie cu echipa noastră plus Adelin Petrişor (Realitatea Tv), premiat şi el aseară, pentru documentar Tv, alături de Camelia Csiki (TVR). Din cadru lipseşte Liviu Dochiţa (el după cameră, ca de obicei), în schimb e Cosmina Stratan, care a făcut parte din echipă până anul trecut (adică până s-a făcut actriţă)
Mai trebuie menţionaţi Adrian Calev, George Hohoiu şi Adrian Caraghiorghe, care au lucrat şi ei la Reporter special în cursul anului trecut.

echipa

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre gala APTR citiţi la Vlad www.petreanu.ro şi la Stelu steliadis.blogspot.com.

REPORTER SPECIAL, un an

Posted in despre presa by gradinaru on Mai 14, 2009

Emisiunea a împlinit un an, a anunţat Vlad deja, deci ştiţi. Scriu şi eu după. Şi realizez că prima ediţie a emisiunii, deci şi prima aniversare, a fost în preajma zilei de 3 mai, ziua Libertăţii presei.
Întâmplător, postul ăsta îl scriu după ce am citit dialogul lui Marius Tucă cu cititorii Hotnews (stiri-media_publicitate-5697747-marius-tuca-discutat-online-jurnalistul-mai-mult-deformator-opinie-mai-ales-atunci-cand-vine-vorba-oamenii-care-apar-televizor.htm ) şi editorialul lui Dan Tăpălagă (stiri-opinii-5701198-pretul-libertatii-rate-banca-altundeva.htm ) şi apelul Agenției de Monitorizare a Presei (AMP) și al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI). Trei reacţii dure în numai câteva zile.
Le citeşti şi mintea nu ştie ce să facă mai întâi: să te bage în panică pentru că oamenii ăştia pun degetul pe răni din ce în ce mai adânci ale presei româneşti sau să se bucure pentru că oamenii ăştia, respectiv organizaţiile, reacţionează.
Spunea Marius Tucă că pentru recâştigarea încrederii publicului, va fi nevoie de multă muncă, multă imaginaţie şi foarte mulţi bani. De acord. Măcar de-ar veni şi momentul ăla şi de-ar mai fi oamenii care s-o facă! Paradoxul apare când aceleaşi trusturi difuzează, în acelaşi timp, produse care decredibilizează presa şi produse care o credibilizează. Adică, produse care au public diferit, produse care se ridică şi se coboară unele pe altele. Şi asta mi se pare o problemă.

CURS DE DOCUMENTAR TV

Posted in despre presa by gradinaru on Martie 17, 2009

Până o să scriu eu despre curs, preiau repejor, parţial, postul Mirelei Rus.

Competitie cool pentru televiziuni/radiouri locale si online!!!
martie 16, 2009 de Mirela

In speranta ca ma veti ajuta sa promovez, rapid, informatiile de mai jos printre prietenii/cunoscutii vostri care lucreaza in presa locala, lansez o leapsa catre Mioara, Anca, Sorin, Ionut, Ardelean

Leapsa fiind ca eu semnalez mai jos si v-as ruga sa “dati mai departe” (pe blogul propriu, pe gura, pe telefon, pe mail, pe orice mediu care ajuta) informatiile privind competitia inceputa de mine anul trecut la Fundatia Soros…si care continua anul acesta.

Deadline-ul este joi, 19 martie 2009, deci ar mai fi timp pentru inscrieri!!! Programul e cu atat mai interesant, cu cat doi dintre fostii mei colegi de la BBC – Anca Toader si Valentin Panduru – vor fi trainerii pentru sectiunea radio, alaturi de doi oameni de televiziune foarte cool si profesionisti: Anca Gradinaru (fosta jurnalista de radio – Europa FM, actualmente realizatoare de documentare TV, la Antena 3) si Sorin Avram (cel mai apreciat trainer de anul trecut, de catre cameramanii si reporterii participanti la competitia TV!).

Detalii aici: competitie-cool-pentru-televiziuniradiouri-locale-si-online

%d blogeri au apreciat asta: