Blog de reporter

A murit domnul profesor Vasas

Posted in povești personale by gradinaru on Martie 27, 2015

Ca fiecăruia dintre cei care i-am fost elevi și care au învățat de la domnul profesor că această meserie se face cu rigoare, responsabilitate și pasiune, simt că s-a rupt ceva în mine.
Da, îmi pare atât de rău că nu l-am mai văzut încă o dată în viață.
Domnul Vasas mi-a marcat viața, la fel cum au făcut-o alți doi profesori, Doina Jalea și John Greenberg, la fel cum au făcut-o primii mei șefi, Cristian Tudor Popescu, Lelia Munteanu sau Adrian Ursu.
Sunt oameni pe care îi respect atât de mult încât și acum mi-e rușine să îi sun, o fac numai dacă trebuie, știu că nu au timp de pierdut.
Excepție face doamna Jalea care, în plus, s-a purtat ca o mamă în facultate, m-a sfătuit cel mai bine când a trebuit să mă mut de la Sibiu la București, ca să rămân la Ziarul Adevărul, în 1999.
Voi trece peste cele mai multe amintiri de mijloc cu domnul Vasas, din perioada în care eram deja în București, terminasem facultatea și ne vedeam la bere, la Iancului, cu toții (cu Filip Standavid, George Solomon, Adi Novac și mulți alți foști elevi ajunși în ,,presa mare,,).
Voi povesti însă alte trei amintiri.
Prima întâlnire a avut loc într-o sală a Facultății de Jurnalism de la Sibiu. Ne-a întrebat de ce ne-am ales această facultate (erau vremurile în care se intra pe bază de examen, 6 probe scrise și una orală, eliminatorie).
Unii au răspuns ,,pentru bani,,, alții ,,pentru celebritate,,, și câțiva pentru că ,,ne place să aflăm adevărul și să-l arătăm oamenilor,,.
Domnul Vasas s-a uitat la noi, ne-a privit atent și ne-a spus că, în afară de ultimii, toți ceilalți ar face bine să renunțe deja la această facultate.
În presă am rămas, după facultate, mai puțin de 10 din cei aproximativ 50 de studenți din an.
A doua amintire e din 1999. Tocmai venisem la București, iar șefii mei mă trimiseseră să scriu un reportaj despre pregătirile pentru venirea Papei Ioan Paul al II- lea. Am scris, Lelia Munteanu l-a publicat, iar în dimineața apariției, domnul profesor mă sună.
,,-Ce faci? Ești la redacție?
-Da.
-Nu te-au dat încă afară?
-Nu, de ce?
-Vino la mine să-ți explic de ce!,,
Atunci, domnul Vasas era șef de secție la ,,Curentul,,, ziar care avea sediul tot în Casa Presei, la fel ca ,,Adevărul,,.
Mă duc la dumnealui. ,,Stai jos și citește-ți știrea, poate măcar acum îți dai seama ce prostie ai scris. Dacă încă nu s-a prins Lelia, roagă-te să rămână așa!,,
Încurcasem Biserica Catolică cu cea Ordodoxă, din câte imi aduc aminte.
De atunci, verific și informațiile banale și-mi recitesc textele de două ori înainte de a le publica.
Anul trecut, l-am invitat la nunta mea. A fost bucuros să audă că va fi o petrecere ca-n Bucovina. Îi plăcea tot ce ține de zona asta.
A fost ultima dată când unii dintre foștii săi elevi sau colegi, eu, Annamaria Damian, Alice Iacobescu, Ruxandra Stănescu, Ioana Răduca, Dan Gecui, ne-am reîntâlnit cu domnul Vasas. Și din păcate, așa va rămâne.
Domnule profesor, vă mulțumesc!

Anunțuri

Romanii din Ucraina, dezamagiti de Klaus Iohannis

Posted in munca mea by gradinaru on Martie 19, 2015

Cele mai importante organizații românești din regiunea Odessa protestează față de anularea întâlnirii cu președintele Klaus Iohannis, întâlnire programată cu ocazia vizitei șefului statului marți, la Kiev. Marți dimineață, liderii unor organizații se pregăteau să se urce în autobuze și să vină la Kiev, dar, vorba lui Klaus Iohannis, ghinion! Ar fi fost prima întâlnire la acest nivel, de pe vremea lui Emil Constantinescu.

Știrea pe larg pe siteul EUROPA FM

Și scrisoarea Asociației Naţional-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa

Domnului Preşedinte al României KLAUS WERNER IOHANNIS

SCRISOARE DESCHISĂ

Excelenţa Voastră,
S-a întâmplat să mă nasc cu numele Popescu, la un deceniu distanţă până la destrămarea de jure a imperiului sovietic-comunist, pe pământ românesc furat de unii şi abandonat de alţii – Basarabia Istorică / Sudul Basarabiei / Bugeac, azi compus din cele 9 raioane dintre Dunăre şi Nistru ale regiunii Odesa.
Am avut noroc: norocul să fiu adus pe lume, alături de doi fraţi mai mari, de părinţi şcoliţi în acea adevărată „Mecca a românităţii din URSS” – oraşul Chişinău. Întorşi acasă de la studii au profesat o viaţă în satul de unde au plecat, fiind, fără exagerare, profesori de elită în şcoala care s-a încăpăţânat să rămână românească pe toată perioada sovietică. La încheierea celei de-a doua conflagraţii mondiale în Sudul Basarabiei se mai preda în limba română în 62 de şcoli, în localităţile cu populaţie majoritară românească – oraşe şi sate. După dispariţia de jure a Uniunii Sovietice, Ucraina independentă şi suverană a moştenit doar 18 din acele şcoli româneşti, aflate doar în sate, preponderent în cele trei raioane de la Dunăre – Reni, Ismail şi Chilia, URSS reuşind să extirpe învăţământul românesc din oraşele Bugeacului, rusificând 44 (!!!) de şcoli româneşti. Se vorbea, în primii ani de independenţă a statului ucrainean chiar de o posibilitate de a redeschide clase româneşti în şcolile rusificate de comunişti, atât de democrată şi europeană se întrezărea perspectiva!…
În 1997 comunitatea românească din Sudul Basarabiei s-a trezit abandonată pentru a doua (sau a câta!?) oară: a fost semnat foarte simbolic, la Ismail – pe pământ basarabean, Tratatul de bună vecinătate româno-ucrainean. Foarte bine pentru ambele state independente şi suverane, mai ales în perspectiva aderării la NATO şi Uniunea Europeană a statului român. Până aici, însă. Tratatul nu a adus nici beneficii, nici garanţii suplimentare pentru cele trei mari comunităţi istorice autohtone româneşti rămase în Ucraina – cele din Maramureşul Istoric, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, Hotin şi Sudul Basarabiei – în total peste jumătate de milion de români. Văzându-se dezlegat la mâini, Kievul a reactivat politica de deznaţionalizare de odinioară a Kremlinului, impunând în sistemul de învăţământ românesc din regiunea Odesa predarea obligatorie într-o limbă aparent „diferită” de cea română, dar cu urmări catastrofale – limba „moldovenească” în grafie latină, bazându-se pe prevederile articolului 13 din constituţia Republicii Moldova şi pe ideile moldovenismului propagat cu înverşunare la Tiraspol.
Astfel, în plin proces de renaştere naţională şi revenire la rădăcini au fost succesiv rusificate sau ucrainizate în totalitate şcolile din Furmanca şi Chitai – două din cele patru sate româneşti din raionul Chilia. Tot după semnarea Tratatului bilateral a început procesul de ucrainizare a celorlalte şcoli, introducându-se clase cu predare în limba de stat, în detrimentul limbii române „moldovenizate”… Azi, la 24 de ani de independenţă a statului ucrainean – vecin şi prieten al României, în Sudul Basarabiei mai există doar cinci (5!!!) şcoli în care procesul de învăţământ se desfăşoară integral în limba română (dar tot cu titulatura de „moldovenească”, impusă de Kiev). Autorităţile ucrainene continuă şi la un sfert de veac de independenţă să dezbine românitatea din Ucraina în români şi „moldoveni”, cu un scop aproape deschis promovat de a se debarasa de această insulă spirituală a latinităţii din marea popoarelor slave. După logica majorităţii guvernanţilor de pe Nipru, eu – Popescu din Sudul Basarabiei nu ar trebui să fiu de acceaş naţionalitate cu un Popescu din Herţa, spre exemplu. Situaţia este aproape identică şi în regiunea Cernăuţi, unde se ucrainizează câte o şcoală pe an. Probleme similare le regăsim şi în domeniul culturii româneşti, al mass-media în limba română din Ucraina.
În prezent, în procesul de destrămare de facto a URSS, încă mai avem şi cazuri de cenzură, de interdicţie a evoluării pe scenele din Ucraina a unicei formaţii artistice cu implicare în promovarea culturii tradiţionale româneşti în Sudul Basarabiei. Timp de 10 ani de zile este blocată (neoficial, desigur) activitatea Ansamblului Folcloric „Dor Basarabean” din Erdek-Burnu / Utkonosovka, raionul Ismail, pentru un motiv absurd – prezenţa brâului tricolor la costumul popular românesc! Autorităţile continuă să susţină aberanta propagandă moldovenistă că brâul tricolor la costumul popular naţional ar „româniza moldovenii din Ucraina”. Nici pe parcursul ultimului an, cu toată ardoarea declarată a autorităţilor de democratizare şi desovietizare a Ucrainei nu s-a schimbat absolut nimic în ce priveşte situaţia românităţii din Ucraina, dezbinată şi deznaţionalizată cu aceeaş perseverenţă.
Domnule Preşedinte,
Apreciem eforturile depuse de statul român de a sprijini aspiraţiile europene şi euroatlantice ale Ucrainei, cu atât mai mult apreciem iniţiativele pe care le aveţi, alături de preşedintele Petro Poroşenko, în stabilizarea relaţiilor şi contactelor bilaterale dintre România şi Ucraina. În acest sens, cu siguranţă veţi găsi şi sprijinul unei părţi considerabile ale comunităţilor româneşti autohtone.
Cu părere de rău, însă, nu la fel de bine stau lucrurile în plan local, în sânul românităţii, după cum bine cunoaşteţi. Situaţia poate evolua în bine doar cu aportul comun al tuturor factorilor de decizie din cele două state. Niciodată, însă, nu vom ajunge la o abordare sinceră şi la deschiderea spre cooperare în domeniile vitale pentru românii din Ucraina, fără a consulta în acest sens reprezentaţii comunităţilor.
Pentru a se ocupa de problemele minorităţilor naţionale de pe teritoriul său un stat naţional trebuie, în primul rând, să le poarte de grijă propriilor conaţionali din alte state. Până în prezent Ucraina nu a instituţionalizat într-o formulă viabilă relaţia cu diaspora ucraineană, iar reacţia autorităţilor ucrainene la relaţiile fireşti ale diverselor minorităţi naţionale cu statele înrudite ale acestora este una de „îngrijorare şi permanentă suspiciune”. Acest fapt este vizibil mai ales în ce priveşte relaţiile statelor vecine ale Ucrainei cu etnicii români, maghiari, ruşi, polonezi. În unele cazuri aceste îngrijorări sunt bine fondate (anexarea de teritorii de Federaţia Rusă, în numele creării unei „lumi ruse”), în altele – cum este cazul statului român şi a românilor din Ucraina – sunt aberaţii ordinare şi speculaţii politice pe diverse tematici revizioniste, căzute în desuetudine de o bună perioadă de timp.
Din experienţa de colaborare cu autorităţile statului român în ce priveşte sprijinul românilor din Ucraina, în domeniul culturii şi a învăţământului în limba română în Sudul Basarabiei am constatat, însă, o reală inechitate în ce priveşte abordarea de către factorii de decizie de la Bucureşti a românilor rămaşi după momentul 1940 de partea răsăriteană a Ţării. Românii din teritoriile istorice româneşti aflate azi în componenţa Ucrainei trebuie să aibă cel puţin acelaş tratament şi să fie la fel de prioritari pentru naţiunea română precum sunt şi românii din Republica Moldova. Nu uitaţi că românii din Republica Moldova au limba română limbă de stat, învăţământ, cultură, mass-media în limba română!!! Fapt care nu se poate compara cu situaţia românilor din Ucraina, sub nicio formă! Să nu uităm că actualmente 41% din teritoriile înstrăinate în urma pactului Molotov-Ribbentrop se află în Ucraina, iar populaţia românească din aceste teritorii nu-i venită aici de bună voie, la muncă de sezon sau în căutarea paradisului pierdut. Suntem români autohtoni de mii de ani, nu colonişti sau diaspora.
În urma celor reflectate vă rugăm să luaţi în calcul, Domnule Preşedinte, o eventuală restructurare a metodelor de abordare de la Bucureşti a problematicii comunităţilor istorice/tradiţionale/autohnoe româneşti din vecinătatea României, inclusiv a comunităţilor istorice româneşti din Ucraina. Dacă nu în perioada de facto de război şi ocupaţie neo-sovietică în Ucraina, în vecinătatea imediată a unei regiuni compact populate şi de către etnicii români, atunci când vor mai deveni prioritare relaţiile de sprijin ale statului român pentru românii rămaşi aici?!
Vorbim de 8 ani de zile de un for al românilor de pretutindeni, având în spate o lege dedicată românilor din străinătate, care obligă autorităţile române să ACŢIONEZE, să înfiinţeze INSTITUŢII REPREZENTATIVE ALE ROMÂNILOR DIN STRĂINĂTATE, să consulte, prin intermediul unui CONGRES AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI şi a unui CONSILIU permanent al acestora inclusiv reprezentanţii românilor din Ucraina! Guvernanţii nu vor putea niciodată să AJUTE efectiv românii din vecinătate şi din diaspora, fără să înţeleagă ce-i doare cel mai mult şi care sunt domeniile şi proiectele vitale ale comunităţilor româneşti. Adeseori diurnele pentru o deplasare peste Atlantic ale miniştrilor sau ale secretarilor de stat responsabili cu relaţiile cu românii de pretutindeni sunt suficiente pentru editarea pe parcursul unui an calendaristic a unui ziar românesc sau a unei redacţii de televiziune sau post de radio în limba română!
Identic stau lucrurile şi în sfera diplomatică: pe parcursul mai multor ani de zile unii diplomaţii români şi şefi de misiuni diplomatice iau „poziţia struţului speriat” în faţa autorităţilor ucrainene, evitând să abordeze tematica „deranjantă” a respectării drepturilor minorităţii naţionale române, îmbrăţişând o atitudine comodă de muncă de birou. Mai ales acest lucru îl simţim noi – comunitatea românească din Sudul Basarabiei, zonă prin care trece drumul european de peste 300 km care leagă Odesa de Galaţi, împânzită de localităţi româneşti prin care nu intră şi nu opreşte un diplomat român de la Consulatul General al României de la Odesa, de „teama” (sau comoditatea!) de a nu deranja autorităţile românofobe, şi de a nu fi acuzaţi, cumva, de aceeaş „românizare a moldovenilor”… Acum este cazul de a reînnoi echipa Ministerului Afacerilor Externe cu diplomaţi tineri, cu viziuni normale, europene, în locul „atotcunoscătorilor de limbă rusă”, şcoliţi la Moscova în perioada războiului rece, care sunt plasaţi în misiunile diplomatice române din spaţiul ex-sovietic.
În final aş dori să vă aduc la cunoştinţă, Stimate Domnule Preşedinte al României, că unicul preşedinte al Ţării care a fost vreodată la românii din Sudul Basarabiei a fost Emil Constantinescu, imediat după semnarea Tratatului de bună vecinătate cu Ucraina, în iulie 1997. De atunci românii de aici nu au mai văzut la faţă niciun preşedinte român, niciun ministru de externe, niciun ambasador al Ţării!
Sperăm ca acea ignoranţă, de care aţi dat dovadă faţă de românii din Ucraina vizitând Kievul fără a saluta măcar românii din statul nostru de cetăţenie, să fie motivată de o pregătire a unei vizite oficiale pe care o veţi face inclusiv la românii din Sudul Basarabiei. În acest sens vă aşteptăm la Ismail, Reni sau Chilia – NU la Odesa. Vă aşteptăm în sânul comunităţii de români, la noi acasă, în Basarabia Istorică, în calitate de Preşedinte al tuturor românilor.

Anatol Popescu
Preşedinte al Asociaţiei Naţional-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa

Debutul lui Klaus Iohannis în politica externă

Posted in munca mea by gradinaru on Martie 18, 2015

„Este absolut necesar să ne asigurăm aliații, în special pe cei din flancul de est, că ei vor fi sprijiniți în cazul oricărei provocări prevăzute de Articolul 5 al Tratatului Alianței Atlantice”. Este declarația făcută astăzi de generalul Adrian Bradshaw, comandantul adjunct al forțelor NATO din Europa.
Este o declarație politică așteptată cu siguranță de liderii țărilor NATO situate la granița Alianței sau chiar cu Rusia, așa cum sunt țări baltice, iar mai nou și România.
De ceva vreme, mulți se întreabă dacă Alianța va reacționa și mai ales cum, adică dacă va aplica Art. 5 în cazul în care Rusia va ataca unul din statele membre aflate in vecinătatea sa.
Declarația comandantului american nu are desigur garanția totală, pentru că deciziile sunt de regulă politice.
Totuși, e importantă.
În acest context, vizitele președintelui Klaus Iohannis la Varșovia și apoi la Kiev, susținerea unor sancțiuni mai dure împotriva Rusiei, prefigurarea unei alianțe România-Polonia-Ucraina (toate trei parteneri speciali ai SUA) par să-i dea dreptate liderului Stratfor, Geroge Friedman, care anticipa așa ceva încă de acum 6 ani.
Pe blogul lui Moise Guran, găsiți citate din cartea lui Friedman ,, Următorii 100 de ani,,

Partea interesantă e că în ciuda declarațiilor lui Klaus Iohannis care, la Berlin, ar fi susținut poziția Germaniei de a nu dota Armata Ucrainei cu arme, România merge înainte, după cum crede ea că îi va fi mai sigur.
La Kiev, l-am întrebat pe Petro Poroshenko dacă România se află printre cele 11 țări care livrează deja echipamente militare Ucrainei. Nu a răspuns nici da, nici nu, doar că ,,nu voi menționa aceste țări,,.
Apoi, înainte de această vizită, la Interviurile Europa FM, ambasadorul Ucrainei a explicat că specialiștii SRI (instituție desemnată de NATO să conducă pregătirea specialiștilor și securizarea cibernetică a instituțiilor din Ucraina) vor merge ei în țara vecină să-și ducă misiunea la capăt și nu ucrainienii vor veni aici.
Numai dacă ne gândim la asta dar și la faptul că România e lider în acest proiect pe care l-a și finanțat cu 500 de mii de euro, trag concluzia că ne infigem bine în Ucraina. Numai informațional dacă avem de câștigat și tot e bine.
Apoi, ceea ce scriam acum un an acum un an despre relațiile României cu Ucraina se întoarce acum la 180 de grade.

România a început să primească refugiați (câteva zeci pentru început), se vor deschide noi puncte de frontieră, Ucraina promite că cedează în fața presiunilor României de a nu continua cu faza a doua a construirii canalului Bâstroe (din cauza lui, România pierde bani prin reducerea traficului fluvial pe canalele românești și monopolul ieșirii de pe Dunăre în Marea Neagră), tratăm militari ucraineni răniți pe frontul din Donbas, deși România nu a investit nimic în medicina militară de război, deși sunt peste o sută de răniți în teatrele din Irak și Afganistan. În plus, Ucraina a lăsa-o mai moale cu amenințările la adresa etnicilor români care deși ilegal și-au luat și pașapoarte românești. (Constituția Ucrainei interzice dubla cetățenie).
Avem însă spitale civile bune și medici entuziaști dispuși să plece în misiune în Ucraina.
Una peste alta, Klaus Iohannis, deși nu știm ce gândește, nu stă pe loc.
Problema mea ca ziarist și a altor colegi din presă este că nu comunică sau dacă o face, e defazat.
La Paris, Berlin, Kiev, toate știrile au venit de la liderii gazdă.
Discursurile președintelui României par scrise cu zile bune înainte de întâlniri, nu au legărură cu momentul prezent, sunt pline de generalități banale.
Ajungem la destinație și tot nu știm care e mandatul României din guri oficiale.E nesigur si nu vorbeste liber.
Frustrant e să vezi (am văzut asta la ultimul summit NATO de la New Port și nu numai) cum Angela Merkel îi ia periodic pe ziariștii germani la întâlnirii off the record să-i pună în temă și în context.
Ce nu înțeleg președintele Iohannis și echipa sa este că, oricât de jos ar fi ajuns presa românească, ea există și trebuie să o accepte ca pe un partener instituțional.
Distant față de presă, înclusiv fată de cea acreditată la Administrația Prezidențială, președintele trebuie să se gândească că, poate, într-o situație de criză, această presă va putea face mai mult rău decât bine neprimind informații vitale, elementare, simple și clare de la prima sursă.
Domnule președinte, încă mai sunt ziariști care nu fac prima știre din aruncatul paltonului sau din alergatul pe străzile Parisului!
Trecând peste această paranteză, Klaus Iohannis încearcă să se impună în plan extern. O face având o bună bază creată de Traian Băsescu în ultimii ani de mandat, o face având drept argument eforturile uriașe ale militarilor români, o face ajutat de la bun început de SIE.
Ce trebuie să facă urgent președintele este să determine Guvernul să aloce mai mult pentru mărirea bugetului Apărării. Nu în 2017, așa cum prevede pactul politic, ci astăzi. Si la nivel european sa-i faca pe omologii sai sa accepte un deficit mai mare. Refuzul UE de a permite alocarea a 0,3 la suta din PIB Armatei in plus nu trebuie sa ramana fara reactie.
Pentru că au ajuns să râdă rușii de clonele kalașnikoavelor românești și să ia în zeflemea avertizându-ne că suntem praf și că la o adică ne-ar lichida în nici o oră.
Pentru că americanii s-au săturat să ne spună că mai trebuie să facem și noi ceva pentru propria noastră apărare, nu să ne dea totul mereu.

Interviu cu un dascăl modern, profi și cald

Posted in munca mea by gradinaru on Martie 10, 2015

Nu obișnuiesc să-mi promovez interviurile, dar acum fac o excepție pentru că sunt convinsă că vă va folosi tuturor celor care aveți copii sau sunteți dascăli. Așadar, vă recomand cu mare drag interviul de astăzi de la Europa FM cu învățătoarea Oana Moraru. O veți îndrăgi și va fi modelul de cadru didactic pe care îl veți căuta pentru copiii voștri.
Știrile și link către interviul full aici

Oficiali FDGR: Germania ne ajută să intrăm în Schengen în 2015

Posted in România by gradinaru on Martie 2, 2015

În ciuda declarațiilor rezervate făcute joia trecută, la conferința de presă atât de președintele Klaus Iohannis cât și de cancelarul Angela Merkel, vizita președintelui României la Berlin se va solda aproape sigur, cu aderarea parţială a României la Schengen în acest an. În plus, vor fi și alte efecte concrete în următoarele luni.

O spun doi membri ai delegației care au participat la toate întâlnirile preşedintelui Klaus Iohannis: cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei, cu preşedintele Joachim Gauck şi cu liderul Bundestagului Norbert Lammert.

În două interviuri acordate în EXCLUSIVITATE Europa FM, liderul Forumului Democrat al Germanilor din România, Paul Porr, și singurul parlamentar român din Bundestag, membru al Comisiei de afaceri europene, Bernd Fabrițius.

Aderarea României la Spaţiul Schengen în acest an este unul dintre principalele obiective asumate de preşedintele Klaus Iohannis și o doleanță a tuturor liderilor români din ultimii 3 ani.

La conferința de presă de joi, cancelarul Angela Merkel nu a promis însă nimic României, în ciuda aşteptărilor publice.

„Credem şi noi că reforma va fi implementată mai departe consecvent, vom vorbi despre următorii paşi, nu pot să spun nimic acum, însă înţeleg că România aşteaptă un răspuns în curând care să arate că există progrese şi vom reveni asupra acestei chestiuni, am convenit acest fapt”, a spus cancelarul german.

Aparent, o asemenea declaraţie, rostită de cancelarul Germaniei, dezarmează pe oricine.

În schimb, în spatele camerelor de luat vederi, Angela Merkel i-a promis lui Klaus Iohannis că ne va ajuta să scăpăm, parțial cel puțin, în acest an, de controlul la granițele cu restul țărilor membre, spune liderul Forumului Democrat al Germanilor din România, Paul Porr, în interviul acordat Europa FM.

,,-Germania va fi un fel de avocat pentru intrarea în Schengen. Este o problemă care pe noi ne doare de mult, o chestie,p eundeva, nedreaptă, adică noi, de ceva timp, îndeplinim condițiile pentru Schengen, dar întretimp, s-au schimbat regulile, au venit cu corupția, s-a politizat foartemult chestia și, cel puțin pentru aeroporturi și porturi, se va face un prim pas într-un viitor cât maiapropiat.

-Se poate spera la o decizie până la vară, iaraceastă integrare parţială să fie făcută până la finalul anului?

-Până la finalul anului, sigur, din câte mi-am putut da eu seama. Trebuie convinși toți partenerii europeni, nu doar Germania, dar Germania are un cuvântgreu de spus.

-Înțeleg că soluția pe care se merge este decuplarea de Bulgaria…

-Asta rămâne de văzut, nu noi hotărâm. Problema pe care noi am pus-o a fost intrarea în spaţiul Schengen a României, nu a ambelor țări”.

În aceeași serie de interviuri acordate Europa FM la Berlin, deputatul Bernd Fabrițius, membru în patru comisii ale Bundestagului, nuanțează și declară că decuplarea României de Bulgaria se discută la nivel înalt.

„-În special, tema aderării României la spațiul Schengen este o temă care, prin această vizită, a primit un momentum important.

-Dar dumneavoastră, de aici, ca membru al Parlamentului (n.r. Bundestagului), simțiți,după ultimul raport MCV și poate și penultimul, că se schimbă ceva? Sau dimpotrivă, contextul Paris, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte, reduce șansele?

-Dimpotrivă, eu suntconvins că deschide ceva, în sens pozitiv, de a regândi tema. Ultimul raport MCV nu este deloc nefavorabil, este cunoscut, condițiile tehnice pentru aderarea la spațiul Schengen sunt îndeplinite și din acest motiv,sunt convinscă nu va mai duramult până ce se va intra și înacest context European. Mă îngrijorează puțin poziția Bulgariei față de acest aspect și sper că este posibilă o privire separat de situația Bulgariei deoarece pașii făcuți acolo în combaterea corupției, în promovarea statului de drept, nu sunt suficienți, asta este cunoscut și de necontestat.

-Dar înțeleg că, din punct de vedere juridic, este complicată o asemenea separare.

-Eu cred că unde este o dorință politică, se va găsi și calea juridică de a face acest pas.

-Și atunci, domnul președinte (n.r. Klaus Iohannis) asta încearcă să obțină? Această dorință politică la cel mai înalt nivel, din partea Franței și a Germaniei?

-Corect, așa este”.

Un alt subiect fierbinte discutat la Berlin a fost situația din Ucraina.

Liderul FDGR, Paul Porr, spune că președintele Klaus Iohannis și-ar putea asuma rolul de mediator în acest conflict, iar în discuția cu Angela Merkel, liderul de la Cotroceni i-a spus cancelarului că, la fel ca Germania, nici România nu agreează livrarea de arme Ucrainei.

La Berlin, președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit și cu liderii Forumului Română German.

Deputatul CDU Bernd Fabrițius susține că afaceriștii germani vor să investească mai mult în România, dar autoritățile de aici trebuie să elimine complet corupția, să facă drumuri și să nu mai schimbe legile ca pe șosete.
Audio Fabtritius corupție”

Și încă o veste bună de la Berlin: autoritățile federale au alocat și trmis în România 750 de mii de euro pentru învățătorii și profesorii care predau în școlile germane. Ei vor primi în acest an câte 2 prime, spune la Europa FM liderul Forumului Democrat al Germanilor din România, Paul Porr.

Vizita preşedintelui Klaus Iohannis la Berlin este doar prima din seria întâlnirilor romano germane programate pentru acest an. În următoarele luni, la București și Sibiu este așteptat ministrul de Externe al Germaniei. Vizita lui Frank-Walter Steinmeier este una reprogramată. Anul trecut, înainte de campania electorală prezidențială, Ministerul de Externe de la București, condus atunci de ministrul PSD Titus Corlățean, i-a cerut ministrului german de Externe să-și amâne vizita în România.
Materialul audio integral aici, pe pagina Europa FM.

%d blogeri au apreciat asta: