Blog de reporter

VOI AŢI PLĂTI?

Posted in Uncategorized by gradinaru on Mai 27, 2009

Se dau următoarele fapte:
-100 de persoane sau familii au cumpărat (cu o întârziere de trei luni), în intervalul ianuarie-martie 2009, 100 de apartamente într-un semicartier de blocuri noi, lângă Bucureşti, undeva în câmp
-vânzătorii, firma K1, nu dau explicaţii, nu îşi cer scuze pentru întârziere şi pe deasupra, finisează apartamentele într-o mare bătaie de joc (la 2 luni de la cumpărare casele arată ca după cutremur)
-până la înfiinţarea asociaţiei de locatari, vânzătorul se angajează să livreze utilităţile către cumpărători, iar cumpărătorul să achite consumul CONTORIZAT
-vânzătorul le livrează, dar ameninţă constant cu sistarea lor mai ales după ce locatarii refuză să plătească costurile impuse de el. Un exemplu: pentru jumătate de lună, în care nu s-a locuit în apartament, 3,5 milioane de lei de persoană, respectiv aproape 1 milion pentru gunoi, 1 milion pentru lumină (când consumul a fost zero), pază şi gaz 1,5 milioane. Suma e una calculată la plesneală odată ce nu s-a ţinut cont de consumul afişat de apometre şi contoarele din casă.
-între timp, vânzătorul încalcă contractul de vânzare cumpărare şi întârzie mai bine de o lună cu furnizarea către locatari a actelor necesare încheierii contractului individual cu Enel. În consecinţă, oamenii sunt împiedicaţi să plătească mai repede doar consumul contorizat de curent, adică cel real, nu cel consumat de macaralele de pe şantier
-în luna martie, proprietarii fac demersurile necesare pentru înfiinţarea asociaţiei de proprietari, aşa cum s-au angajat prin contractele de vânzare-cumpărare (adună actele necesare, bani, alege conducerea asocieţiei) dar două luni şi jumătate mai târziu, adică ieri, află că unul dintre vicepreşedinţii care a luat banii şi actele pentru a le depune la judecătorie a DISPĂRUT pur şi simplu, suspect, evident cu tot cu acte şi cu bani
-exact în ziua în care nenorocitul de vicepreşedinte de asociaţie anunţă printr-un email că de fapt, n-a făcut nicio asociaţie, patronul K1 adună de urgenţă toţi locatarii şi ameninţă că dacă lumea nu plăteşte întreţinerea impusă de el, de luni opreşte gazul, apa şi curentul în cartier
-majoritatea intră în panică, îi acuză pe proprietarii care au vrut asociaţie de vrute şi nevrute şi îl imploră pe vânzător să fie indulgent, să nu taie utilităţile „că până luni, plătim toţi”. Nimeni nu mai întreabă cum s-au calculat sumele impuse, toată lumea uită că e deja datoare vândută la bancă pentru 30 de ani ca să-i achite vânzătorului o mie de euro pe metru pătrat de locuinţă.

Ei acuma vă întreb: voi aţi plăti întreţinerea cerută de vânzător?

Anunțuri

REPORTER SPECIAL, Marele premiu APTR 2009

Posted in despre presa by gradinaru on Mai 26, 2009

aptr

Ei bine, emisiunea noastră (Vlad Petreanu, Carmen Moise, Ioana Răduca, Stalian Muscalu, Anca Grădinaru, Octavian Dimitriu, Liviu Dochiţa, Cristi Dimitriu, Claudiu Roşoiu) a fost declarată de Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România drept producţia anului 2008. Eu una n-am ştiut până în ultimul moment, adică până nu am văzut genericul emisiunii pe ecranul din sala Teatrului Naţional. Am avut emoţii pentru că înainte de a fi anunţat marele premiu APTR, Emil Hurezeanu, premiat şi el, anunţase că acela e ultimul trofeu al serii. Vlad, care are un talent excepţional în a-şi motiva oamenii până uită de ei, ne păcălise, ne spusese că nu vom câştiga.

A fost aşadar, primul an de Reporter special şi primul premiu. Cel mai mare. Deja, anul 2009 se anunţă şi mai bun, editorial vorbind.

Mai jos, o fotografie cu echipa noastră plus Adelin Petrişor (Realitatea Tv), premiat şi el aseară, pentru documentar Tv, alături de Camelia Csiki (TVR). Din cadru lipseşte Liviu Dochiţa (el după cameră, ca de obicei), în schimb e Cosmina Stratan, care a făcut parte din echipă până anul trecut (adică până s-a făcut actriţă)
Mai trebuie menţionaţi Adrian Calev, George Hohoiu şi Adrian Caraghiorghe, care au lucrat şi ei la Reporter special în cursul anului trecut.

echipa

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre gala APTR citiţi la Vlad www.petreanu.ro şi la Stelu steliadis.blogspot.com.

Apa potabilă, secret de stat 2

Posted in munca mea by gradinaru on Mai 21, 2009

Abia am venit de la filmări. Am deschis blogul şi avalanşă de comentarii. Şi câteva întrebări. Mulţumesc. O să încerc să răspund prin acest post. Analizele le facem la un laborator de stat şi două private. Nu avem încă rezultatele. O să vină în câteva zile. Am încercat să alegem laboratoare diferite. Ideea este că analizele costă mult. Pe noi, câteva analize ne costă de exemplu, câteva zeci de milioane. Şi nu pretind că ele ar defini întreaga situaţie. Doar ca să afli dacă în apă există sau nu un singur metal greu, Pb de exemplu, trebuie să plăteşti 25 de euro. Am luat probe de apă şi din surse publice şi din locuinţele unor bucureşteni, aleşi absolut la întâmplare. Recoltările au fost făcute de medici.

Da, este posibil ca apa de la sursă, respectiv de la staţia de tratare, să fie absolut ok, iar la robinet să nu mai fie bună. În Bucureşti de exemplu, Apa Nova nu-şi asumă răspunderea pentru ce ajunge în casele oamenilor întrucât contractul de concesiune prevede că societatea trebuie să asigure apă potabilă doar până la intrarea în blocuri. Mai departe, Doamne ajută! Ei spun că proprietarii trebuie să aibă grijă de ţevile proprii.

Dar aici avem o problemă: legea calităţii apei potabile lasă de înţeles (formularea e confuză) că furnizorul de apă trebuie să-şi asume responsabilitatea totală faţă de public, chiar şi când probele nu sunt ok. Pentru „public” sunt date ca exemple locaţii gen grădiniţe, spitale, etc.
Repet, oficial apa furnizată prin reţelele publice e bună dar după cinci zile de filmări, constat că sunt o groază de probleme.

Până acum am filmat în Bucureşti,Snagov, Popeşti -Leordeni, Jilava, Pantelimon, Pipera, Arcuda, Roşu, Crivina (staţia de tratare) şi mai avem. Am făcut aproape o mie de km în câteva zile. Am adunat statistici şi multe păreri.

Sigur nu voi putea merge peste tot unde poate, ar trebui dar pur şi simplu nu se poate să acoperi tot. Noi încercăm. Avem un timp de realizare a documentarului pe care dacă nu-l respectăm, materialele nu ajung la voi la timp. Ce pot să vă spun este că de luni încoace, ne începem ziua de lucru de 5 dimineaţa şi o terminăm noaptea târziu.

Aştept în continuare părerile voastre. Mulţumesc.

APA POTABILĂ, secret de stat

Posted in munca mea by gradinaru on Mai 21, 2009

Vă aduceţi aminte de cetăţeanul din Târgovişte care a dat în judecată Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică pentru că nu a vrut să-i spună dacă apa de la reţeaua publică e potabilă şi care a pierdut procesul ?
Ei bine, eu trăiesc în aceste zile acelaşi sentiment.
Lucrez la un material despre apa potabilă din Bucureşti şi din Ilfov. Un geolog, pe care l-am consultat astăzi, mi-a spus că pămânstul din judeţul Ilfov e „o imensă groapă de rahat”. Zeci sau sute de mii de fose, legale sau ilegale, pământ infestat de îngrăşăminte, poluări istorice, deversări necontrolate, toate afectează pânza freatică din care se alimentează toată lumea. Autorităţile ne spun însă că apa e bună de băut.
În Bucureşti, mai toată lumea se plânge fie de mirosul, fie de gustul apei de la reţeaua publică. Autoriţăţile ne spun la fel, că apa e bună de băut.
E foarte greu de stabilit cine are dreptate şi mi-e teamă că adevărul nu va fi stabilit de câteva analize pe care le-am comandat, ci de neconcordanţele evidente între spusele oamenilor.
Pentru niciunul dintre reportajele de la „Reporter special” nu am fost obligată să scriu atâtea adrese oficiale ca acum, să dau atâtea telefoane (sute într-o săptămână), să cer atâtea confirmări, să insist atâta. Pe cuvântul meu.
Medici responsabili de sănătatea publică înspăimântaţi, directori revoltaţi că le cerem date despre controale, inspectori agresivi în limbaj sau care dau în bâlbâială, societăţi care ne spun că datele despre vânzările de apă nu sunt publice. Incredibil!
Vă invit ca în următoarea săptămână să povestiţi aici despre apa pe care o plătiţi şi nu o beţi.

Tagged with:

Eu zic să nu mai sperăm

Posted in Uncategorized by gradinaru on Mai 15, 2009

la eliminarea vizelor pentru SUA anul ăsta. Şi nici următorul. Iată ce declară Consulului General al Ambasadei SUA la Bucureşti, James Gray:
” (…) Trebuie sa recunoastem ca 75% dintre romanii care au solicitat o viza de vizitator in anul fiscal 2008 au indeplinit conditiile necesare si ca rata de refuz de 25% corespunzatoare anului fiscal 2008 a reprezentat un progres fata de rata de refuz de 33% din anul fiscal 2007. Cu toate acestea, incepand cu data de 1 iulie, plafonul ratei de refuz prevazut de Programul Visa Waiver va scadea de la 10%, cat este in prezent, la maxim 3%, ceea ce reprezinta o diferenta semnificativa. ”

Altfel spus, un sfert dintre românii care cer viză pentru State sunt respinşi, adică nu pot ajunge acolo legal. Ca să elimine vizele, Statele Unite cer ca limita maximă de respingere să fie de 10%. Deci o diferenţă de 15 procente. Cam mult. De la 1 iulie, SUA impune însă un prag maxim de 3 % respingeri solicitări de viză, ceea ce înseamnă că în loc să ne apropriem de ţintă, mai mult ne îndepărtăm. Colac peste pupăză, încă mai trebuie să îndeplinim o groază de condiţii tehnice, cum ar fi raportarea imediata pasapoartelor pierdute si furate catre Interpol.
Concluzia Directorului Programului Visa Waiver, Mark Frey este că „din păcate, incapacitatea statutară Departamentului pentru Securitate Interna al Statelor Unite de a creste rata de refuz peste 3% va face si mai dificila calificarea unor tari ca Romania pentru includerea in Visa Waiver.”

Ce spune ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, recent întors din SUA despre situaţie?

„Vom vedea care sunt detaliile tehnice din acest punct de vedere. Insa din punctul de vedere al MAE trebuie sa subliniez cu toata satisfactia faptul ca exista disponibilitatea politica si strategica pentru ca acest proiect sa poata fi pus in aplicare in relatia cu Romania, ceea ce nu e putin”.

N-o fi puţin, numai că puţinul ăsta se subţiază de la an la an. Fraza asta o auzim de cel puţin cinci ani. Cu cât o auzim mai des, cu atât pare mai subţire. Negocierile pe tema asta par grele.

REPORTER SPECIAL, un an

Posted in despre presa by gradinaru on Mai 14, 2009

Emisiunea a împlinit un an, a anunţat Vlad deja, deci ştiţi. Scriu şi eu după. Şi realizez că prima ediţie a emisiunii, deci şi prima aniversare, a fost în preajma zilei de 3 mai, ziua Libertăţii presei.
Întâmplător, postul ăsta îl scriu după ce am citit dialogul lui Marius Tucă cu cititorii Hotnews (stiri-media_publicitate-5697747-marius-tuca-discutat-online-jurnalistul-mai-mult-deformator-opinie-mai-ales-atunci-cand-vine-vorba-oamenii-care-apar-televizor.htm ) şi editorialul lui Dan Tăpălagă (stiri-opinii-5701198-pretul-libertatii-rate-banca-altundeva.htm ) şi apelul Agenției de Monitorizare a Presei (AMP) și al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI). Trei reacţii dure în numai câteva zile.
Le citeşti şi mintea nu ştie ce să facă mai întâi: să te bage în panică pentru că oamenii ăştia pun degetul pe răni din ce în ce mai adânci ale presei româneşti sau să se bucure pentru că oamenii ăştia, respectiv organizaţiile, reacţionează.
Spunea Marius Tucă că pentru recâştigarea încrederii publicului, va fi nevoie de multă muncă, multă imaginaţie şi foarte mulţi bani. De acord. Măcar de-ar veni şi momentul ăla şi de-ar mai fi oamenii care s-o facă! Paradoxul apare când aceleaşi trusturi difuzează, în acelaşi timp, produse care decredibilizează presa şi produse care o credibilizează. Adică, produse care au public diferit, produse care se ridică şi se coboară unele pe altele. Şi asta mi se pare o problemă.

IDENTITĂŢI SECRETE

Posted in munca mea by gradinaru on Mai 13, 2009

Reluarea ar trebui să fie duminică, 17 mai, ora 14.05, evident tot pe Antena 3. Fac acest anunţ pentru că foarte multă lume a reacţionat la documentarul despre oamenii din cele două mari Servicii de informaţii ale României.

Când Serviciile angajează-promo

Posted in Uncategorized by gradinaru on Mai 4, 2009

Tagged with:

Când Serviciile angajează

Posted in munca mea by gradinaru on Mai 2, 2009

Prima întrebare care îţi vine în minte e dacă e de bine sau de rău. Cei care nu cred în asemenea instituţii, le urăsc şi le hulesc sau pur şi simplu au păţit-o, înjură printre dinţi: ”securiştii dreacu, nu se mai satură! Vine campania şi au multă treabă! ” Deci, e de rău. Cei care le simpatizează se simt brusc mai siguri pe ei, fără să poată explica de ce. „Lasă dom’le, să vegheze, că de aia există!”, îşi spun. Deci, e de bine. Iar cei cărora le sunt indiferente se întreabă: „la ce le-or trebui?”. Ideea e că toţi, sceptici, pozitivi sau indiferenţi, ar vrea să ştie de ce.
Ei bine, suntem într-un astfel de moment. E criză şi cu toate astea, principalele două Servicii speciale româneşti, SRI şi SIE, caută oameni. De ce anume, de ce fel de indivizi au nevoie şi ce să facă ei e greu de aflat. Poate dura luni şi nu ştii de la bun început dacă merită să te încumeţi sau nu, ca reporter, la un asemenea demers. Altfel spus, dacă să te apuci sau nu de un asemenea subiect fără să ştii dacă la final, telespectatorii tăi or să afle ceva nou.
Pănă la urmă ne-am apucat şi a şi ieşit. Ce anume? Un documentar despre angajările, oficiale, în cele două servicii, SRI şi SIE. Un documentar pe care Antena 3 îl va difuza sâmbătă seara, pe 9 mai.
De ce un astfel de documentar se face greu? În primul rând pentru că seviciile noastre n-au încă exerciţiul natural al comunicării. De obicei, când apar în public, o fac fie pentru că au de transmis ceva, fie sunt prinse pe picior greşit. Dacă n-au ceva anume de comunicat, urgent, deci dacă nu ies ele din proprie iniţiativă, devin suspicioase. Pun întrebări, cer detalii şi cine ştie ce mai fac…
În cazul „Reporter special” s-au gândit câteva luni. Sie s-a hotărât să ne vorbească „cu faţa” după aproape cinci luni de la primele solicitări, SRI după şase luni.
Realizarea propriu zisă a documentarului a durat mai bine de două luni. Discuţii, interviuri, filmări, montaj, tot tacâmul.
La „Reporter special” este cel mai elaborat documentar. S-a filmat cu recuzită, scenarii de imagine şi montaj (concepute de Tavi Dimitriu). S-a filmat câteva săptămâni în locaţii reale şi nereale, atât ziua cât şi noaptea. S-a filmat de la sol şi din aer, de sub burta avionului şi a elicopterului. S-a filmat atât în Bucureşti cât şi în afara lui. S-a montat zi şi noapte. Cam aşa se explică motivul „dispariţiei” mele de pe blog în ultimele săptămâni. Pentru voi, am insistat să intrăm în spaţii pe care serviciile nu le-au deschis niciodată până acum, pentru presă. Ne-au lăsat doar în unele dintre ele.
Până sâmbăta viitoare, o să încerc să revin cu detalii.

Tagged with: , ,
%d blogeri au apreciat asta: