Blog de reporter

Singurul program de profesionalizare

Posted in despre presa by gradinaru on Iulie 17, 2009

organizată a presei locale de care am auzit (şi la care am participat ca trainer) în ultimul an este cel pus la cale de Centrul pentru Jurnalism Independent şi de către Fundaţia Soros. În primăvară, câteva zeci de jurnalişti de radio şi Tv din media locală au venit la Bucureşti, au participat la un training de o săptămână, după care au plecat acasă la lucru. Până la sfârşitul acestei luni, fiecare echipă participantă trebuie să predea, la difuzare, documentare cu tema „migraţie”. Prima echipă care e gata e cea de la 1 TV Bacău. Cristina Cucu e reporterul care m-a făcut să cred că presa din ţară încă mai are resurse. Toate documentarele selectate de organizatori pentru a intra în finala concursului (pentru că e un concurs) vor fi prezentate din câte am înţeles de la CJI, la festivalul Astra Film de la Sibiu care va avea loc la sfârşitul lunii octombrie. Documentarele câştigătoare vor fi promovate în afara ţării. Jos pălăria în faţa CJI şi a Fundaţiei Soros pentru asta, mai ales în vremuri ca astea.
Mai jos, promo-ul filmului realizat de echipa de la 1 Tv Bacău, „Singur acasă 60+” şi un post semnat de Cristina Cucu.

„Când valul plecărilor la muncă peste hotare a devenit ţunami, mass-media a avut o tresărire, dar era numai pentru copiii celor plecaţi. Copiii sunt viitorul ţării. Sunt mai drăgălaşi şi mai uşor de iubit. Bătrânii…. Bătrânii sunt ursuzi, au tabieturi, au o pensie, se descurcă.

Mulţi dintre bătrâni nici nu spun că au rude plecate în străinătate de teama hoţilor care le-ar putea călca bătătura în căutare de euro puşi la saltea, de teama vecinilor care i-ar bârfi sau pur şi simplu de teamă că ar pierde şi puţinul sprijin pe care statul sau organizaţiile non guvernamentale îl asigură. Mulţi se ruşinează de faptul că cei cărora le-au dat viaţă i-au uitat şi nu trimit acasă nici măcar o urare de bine.

Unii primesc bani de la copiii lor. Puţini. Alţii mănâncă doar ceapă, cu ulei şi bulion. Nu, nu e o exagerare! Alţii sunt aparent fericiţi. Silvia şi-a măritat fata în Gabon. Angelica avea o voce minunată care, spune doamna Silvia, l-a impresionat pe un nepot al unui demnitar african, nepot venit la studii în România. A fost nevoie doar să o conducă pe Angelica până acasă şi flacăra pasiunii s-a aprins. Angelica s-a măritat acum 30 de ani şi de atunci a plecat în Africa, lăsând acasă o mamă îndurerată şi un frate cu probleme de sănătate. I-au descoperit cei de la Crucea Roşie atunci când pe vremuri de canciulă au dus pâine şi apă bătrânilor nevoiaşi din listele de la Serviciul Public de Asistenţă Socială. Aşa au aflat de doamna Silvia şi de traiul ei din 98 de lei pe lună.

La nici un an, casa sărăcăcioasă s-a transformat în palat. Fiica şi-a adus aminte de mama sa şi de nevoile ei. La fix pentru a le găsi propriilor copiii un loc unde să stea pe perioada studiilor.

Povestea doamnei Silvia, e doar una din cele şase prezentate în documentar. E un material fără vocea naratorului, pentru a-i lăsa pe aceşti bătrâni să vă spună ei singuri prin ceea ce trec.

Pentru a le lăsa pe autorităţi să vă zică de ce nu sunt capabili să găsească o politică socială care să funcţioneze. Să vă explice voluntarii de la ong-uri cum e să ceri un leu pe lună ca sprijin şi să nu primeşti decât o ridicare din umeri. Să vă spună cei care gestionează căminele de bătrâni cum vin copiii, întind plicul şi-şi uită părinţii la poarta unui astfel de centru.

Să vă spună un senator cum le-a trebuit legiuitorilor 10 ani ca să „croşeteze” un act normativ în sprijinul copiilor cu părinţii plecaţi la muncă şi cum propunerile legislative privind bătrânii „se împotmolesc undeva”.

Dar în acelaşi timp, să vă uitaţi la doamna Ana pentru că ar vrea să vă spună cât de mult şi doreşte să se facă bine după operaţie. Fiul ei i-a luat bilet de avion spre Lisabona.

Cristina-Maria CUCU
Redactor realizator „1 TV”, Bacau”

Anunțuri
Tagged with: ,

Poliţist, adjectiv

Posted in Uncategorized by gradinaru on Iulie 15, 2009

M-am gândit mult dacă să scriu acest post sau nu. De două zile mă tot gândesc, adică de când am văzut filmul.
Mi-am spus că nu sunt eu persoana care să-şi permită să critice un film premiat la Cannes. Dar m-am hotărât că da, să scriu. Acesta e trailerul.

Secvenţa aceasta e singura care contează în film, un film de aproape 2 ore. Filmul se termină abrupt, imediat după această secvenţă. Genericul a intrat atât de brutal, încât dacă nu eram la cinematograf, aş fi crezut că a sărit dvd-ul.
De mult nu mi s-a mai întâmplat să mă uit la ceas în timpul unui film. Oameni buni, trecuse o oră din film şi nu se întâmplase absolut nimic. Cadre luuuuuuuugi, extrem de lungi, inexplicabil de lungi.
Acest film conţine o singură idee, dezvăluită exact în ultimul minut din film.
Ştiu că filmul ăsta a primit la Cannes Premiul Juriului. Dar tot cred că „Poliţist, adjectiv”, aşa cum arată el, n-ar fi trebuit să fie mai mult decât cel mult, un scurt metraj de 10 minute.
În rest, imagine şi sunet bune.

Tagged with: ,

La puşcăria veche din Râmnicu Sărat

Posted in munca mea by gradinaru on Iulie 10, 2009

l-am găsit pe domnul Vlăsceanu. Un om simplu care abia a acceptat să se lase fotografiat. Poartă un tricou cu mesaj. Şi cu mândrie.
DSC00570

E singurul care mai are grijă de vechea puşcărie, aceea în care şi-au vărsat plămânii Ion Mihalache şi Corneliu Coposu (în celula 30) şi din care a plecat, pe ultimul drum, Corneliu Zelea Codreanu.

DSC07962

E un fel de a spune că are grijă. Tot ce poate face e să se asigure că nimeni nu intră în puşcărie fără autorizaţie.
Domnul Vlăsceanu lucrează de fapt ca tâmplar, face garduri într-un şopron lipit de puşcărie. O face însă şi pe paznicul şi uneori pe ghidul. Nu-l mai înspăimântă de mult puşcăria. Mai frică îi e de prăbuşirea ei. Are şi de ce. Zilnic aproape, se mai prăbuşeşte câte o bucată din tavan.
E om cu bun simţ, aşa că nu ne stă în coastă în timp ce noi filmăm. Ne roagă doar să nu fumăm înăutru „că e putred totul”.
La jumătatea filmărilor, într-o încăpere ce pare a fi fost camera de anchetă, descopăr o gaură neagră în zid. Îndreptăm luminile într-acolo şi descoperim că e de fapt un horn spart nu se ştie de cine. Mă uit şi văd semiîngropat, un ciocan atipic. Un ciocan cu mâner de lemn care avea în capăt o sferă din fier uriaşă, extrem de grea, cu un fel de bile în ea. Ca la rulmenţi. Arăta a unealtă de tortură, de sfărâmat degete care nu vor să toarne la Securitatea Statului.
DSC00651
DSC00652

Într-o ţară normală, aş fi chemat procuratura, un istoric, un cercetător. Dar mi-am adus aminte de ce-mi spuneau oamenii de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului despre interesul autorităţilor în a condamna faptic şi nu doar în discursuri Comunismul. Că e zero.
Într-o ţară normală, ciocanul cu pricina era dus la analize sau măcar la muzeu. La acel muzeu pe care şi l-a dorit Corneliu Coposu, al holocaustului comunist. La muzeul ce ar fi trebuit să se nască pe locul fostei puşcării de la Râmnicu Sărat.
Numai că nu suntem într-o ţară normală, aşa că i-am dat sinistrul ciocan domnului Vlăsceanu. Domnul Vlăsceanu nu ştia nici el ce să facă cu el. La tâmplărie nu era bun, în mod cert. Domnul Vlăsceanu a luat totuşi ciocanul, l-a pus pe o poliţă şi a zis: „poate o să intereseze pe careva vreodată!”

Eu m-am întors în celule, la filmare.
Ajunşi înapoi la Bucureşti, m-au uitat pe imagini. Coincidenţă sau nu, fiecare cadru filmat după ce-am pipăit toţi din echipă acel ciocan arată altfel decât celelalte.
DSC00769

Foto: Anca Grădinaru şi Liviu Dochiţa

Festivalul George Enescu, promovat ieftin de CNN

Posted in Uncategorized by gradinaru on Iulie 10, 2009

Am aflat astăzi o chestie extrem de interesantă: ştiţi cât a costat publicitatea făcută Festivalului George Enescu pe CNN timp de patru luni? 100 de mii de dolari. Atât! Sunt bani daţi de la buget, dar de contract s-a ocupat o firmă privată.

CNN-Festival ENESCU

Sunt sigură că vă miraţi, aşa cum m-am mirat şi eu. În timp ce ascultam detaliile de mai sus, gândul îmi şi fugea la scena de 75 de mii de euro, deci tot cam o sută de mii de dolari, daţi tot din buzunarele noastre, pentru şuşanelele de concerte ale MTS de 1 Mai.

Sunt sigură şi că v-a crescut inima de bucurie când aţi văzut clipul de promovare al festivalului pe CNN, exact în timpul ceremoniei de instalare a preşedintelui SUA, Barack Obama.
Până acum, spotul a fost vizionat de 10 milioane de europeni de câte 2,3 ori. În total, numai în Europa, spotul a avut 24 de milioane de privitori.
Şi cu riscul de a vorbi excesiv despre CNN pe acest blog, nu mă pot abţine să vă mai spun două lucruri. Unu: la ediţia din acest an a festivalului, care va începe pe 30 august la Bucureşti, va veni şi o echipă de la CNN. Va face reportaje şi interviuri, pe care evident le va difuza.

Şi doi: ştiţi campania CNN „Autumn of Change”, aceea despre căderea Comunismului în Europa Centrală şi de Est acum 20 de ani. Celebrul post de ştiri a inclus România în acest program maraton (ce va fi difuzat în luna Decembrie) dar aflu din surse apropiate echipei de filmare că autorităţile române nu s-au înghesuit să sprijine acest demers jurnalistic fabulos. Nu au răspuns la emailuri, nu s-au implicat să promoveze România, ca destinaţie turistică sau culturală, sau de afaceri, aşa cum a făcut Polonia, de exemplu. Incredibil cât de ineficienţi suntem!

Rectificare: de contract s-a ocupat firma Artexim, care e una de stat.

Tagged with: , ,

Murdari, bolnavi, săraci, corupţi

Posted in munca mea by gradinaru on Iulie 2, 2009

Sâmbătă, la Reporter Special, un material despre poluarea din Bucureşti.

Tagged with: , ,

U2 acum câteva minute pe Nou Camp

Posted in Uncategorized by gradinaru on Iulie 1, 2009

Stadionul e full, atmosfera e pur şi simplu delirantă. Am nişte prieteni care sunt la concert, iar mâine îmi vor trimite impresii, le voi posta.

Foto din timpul concertului aici

update 1. afp foto concert U2 Barcelona
update 2. U2 cântă alături de 90 de mii de oameni în memoria lui Michael Jackson „Angel” şi „Man in the mirror”

Tagged with: ,
%d blogeri au apreciat asta: