Blog de reporter

La final de festival

Posted in munca mea by gradinaru on Septembrie 21, 2015

S-a încheiat încă o ediție e Festivalului George Enescu. A fost o ediție bună, în ciuda reducerii bugetului, reducere operată de Guvern. A fost ultima ediție condusă de Ioan Holender și una la care mari nume ale muzicii clasice și-au asumat rolul dezvoltării și promovării celui mai bun și mai cunoscut eveniment cultural al României. De exemplu, Zubin Mehta va fi președintele onorific al următoarei ediții, cea din 2017.

Partea bună este că organizatorii anunță că 80% din programul pentru ediția 2017 este definitivat.
,,În semn de reverență adusă compozitorului George Enescu, ediția 2017 se va deschide cu „Oedipe”, sub bagheta cunoscutului dirijor Vladimir Jurowski – în prezent dirijor principal al London Philharmonic Orchestra și, de curând, ales dirijor principal și al Berlin Radio Symphony Orchestra/Rundfunk Sinfonie-orchester Berlin. (…) În același timp, Filarmonica din Berlin a decis, după prezența în premieră în cadrul ediției 2015 a Festivalului, după 15 ani de negocieri, că va reveni la București în ediția din 2019,, anunță organizatorii.

La această ediție, eu am avut bucuria de a o intervieva pe soprana Valentina Naforniță.
Interviul video integral este pe pagina EUROPA FM. Soprana Operei de Stat din Viena mi-a povestit despre prima sa legătură cu Opera, despre familie și despre cum a devenit cetățean român.

Mai jos, o înregistrare din 2011, momentul cel mai important din cariera Valentinei Naforniță, când la Cardiff, a câștigat concursul organizat de BBC.

Anunțuri

Ultimul drum al românilor emigranți, o dramă

Posted in munca mea by gradinaru on Septembrie 7, 2015

Cand am ales acest subiect de reportaj, toata lumea a fost uimita, unii chiar șocati, dar este o problema despre care aproape nimeni nu vorbește. Pentru emigranti, până si ultimul drum e mult mai dificil decat pentru noi, cei rămaşi acasa.
Am vorbit despre acest subiect cu familii, oficiali, lideri de asociații din Italia și Spania, preoți, un parlamentar.
Iată doar un fragment:,,Silviu tace. E nu știu ce să-i spun. Nu există cuvinte de consolare pentru un soț și un tată care, de acum înainte va trebui să-i explice copilului că mama nu mai e, iar mormântul e departe, acolo unde românii mai ajung doar de sărbători.
Și poate nici atunci.
Așa, familiile de români se rup sufletește încă o dată.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns distanțele mari pe care le-au parcurs cât au fost vii pentru a-și vedea părinții bătrâni rămași acasă. Odată morți, se întorc la cei abandonați demult pentru a-i lăsa singuri pe cei care încă mai au de trăit.
Astfel de drame au devenit comune în comunitățile românești din Italia și Spania.
Pentru că nu-și fac asigurări și nici nu au economii, pentru majoritatea românilor, moartea apropiaților nu e doar o dramă emoțională, ci și una financiară.
La Madrid, un loc într-un cimitir obișnuit din Spania poate ajunge chiar și până la 20 de mii de euro. Cimitir românesc nu există.
O repatriere în schimb, costă între 4 și 8 mii de euro și nu se poate face decât cu firme acreditate de statul în care moare persoana, de regulă scumpe.
Așa că cine nu face rost de bani rămâne la mila publică.,,

Reportajul integral ăpe pagina Europa FM
aici

Merci!

%d blogeri au apreciat asta: