Blog de reporter

Primele concluzii despre rezultatele summitului NATO

Posted in munca mea, România by gradinaru on iulie 10, 2016

4 mari obiective a avut România pentru acest summit NATO. Acestea sunt:
-măsuri ,,echilibrate,, (formularea președintelui Klaus Iohannis), putem traduce egale, de securitate, în nordul Europei de Est, adică în Polonia și în țările baltice și în sudul Europei de Est, adică în România și Bulgaria
-aprobarea înființării unei brigăzi multinaționale în România (pentru inițiativă și antrenament intensiv)
-înființarea unui grup naval la Marea Neagră, în România (înainte de anunțul Bulgariei că nu e cazul să facem așa ceva), ,,opţiuni pentru consolidarea prezenţei maritime şi aeriene aliate în sudul Flancului Estic,, (după acel moment)
-plan de contingență dezvoltat (planul de contingență este un plan de intervenție și acțiune de unul singur și cu ajutor aliat în caz de atac terestru, aerian și maritim)

-integrarea sistemului antirachetă de la Deveselu, alături de cel din Spania și Turcia în sistemul de apărare al NATO (asta înseamnă că baza de la Deveselu nu mai e una americană, ci una NATO)

La punctul trei nu avem ce să comentăm. Planul de contingență este un document strict secret, așa că nu știm despre el decât că a fost dezvoltat acum, la doi ani de la adoptarea sa în preajma summitului NATO din 2014, după Polonia și țările baltice.
Obiectivul numărul patru: el a fost îndeplinit ireproșabil din câte au spus oficialii americani și secretarul general al NATO, acum 2 luni, când au venit să taie panglica la scutul antiracheta de pe malul Oltului. Președintele Klaus Iohannis a refuzat să participe la acel moment cu care, iată, se mândrește acum.
A fost meritul fostului negociator Bogdan Aurescu, al liderilor de la Washington, care au aprobat investiția în valoare de aproape un miliard de dolari, a fost meritul Guvernului de la București că a alocat banii necesari (câteva zeci de milioane de euro, dacă îmi aduc bine aminte) al Armatei Române că a respectat toate termenele și a ajutat la construirea bazei la standarde ridicate.

Și acum punctele 1 și 2.
Înființarea brigăzii multinaționale care ar trebui să se adauge celor două structuri NATO existente (un comandament multinațional de divizie și o unitate de integrare a forțelor) are deocamdată doar un răspuns politic. De ce spun asta?
Aceasta brigadă a fost propunerea României și la Varșovia, a fost tratată ca un copil orfan.
Liderii NATO au spus: Bine, o aprobăm, o anunțăm, dar au refuzat să facă ceea ce au făcut în cazul batalioanelor aprobate a fi înființate în Polonia, Letonia, Lituania și Estonia.
Și anume: Să stabilească până la acest summit, cu cine se va umple această brigadă, cu câți militari aliați, de ce naționalitate și de când.
În Polonia și în baltice se știe, s-a negociat, s-a aprobat și s-a anunțat încă de acum câteva săptămâni țările care vor contribui: SUA, Marea Britanie, Germania și Canada și…România. Mai mult, la conferința de presă de la Varșovia, președintele francez Francois Hollande a declarat că și militarii din hexagon vor ajuta Estonia să descurajeze Rusia.

Niciuna dintre țările de mai sus nu a anunțat că va contribui la brigada din România.
Aflată în deficit de imagine în comparație cu țările de la nordul său, România a încercat să puncteze: a anunțat ea însăși că va pune 2 mii de militari în brigadă. Dar brigada ar trebui să aibă 5 mii de militari.
Președintele Iohannis a declarat și el la o conferință de presă organizată exclusiv pentru presa română, evenimentul nefiind anunțat în orarul oficial al conferințelor de presă de la summit, că ,,la această brigadă, în cadrul Summitului, și-au anunțat până acum contribuții certe Polonia cu o companie și a fost reconfirmată contribuția Bulgariei, care vine cu un batalion,, Asta ar însemna, în cel mai fericit caz o mie de militari.
Așadar, ar mai fi nevoie de încă trei mii. Președintele Klaus Iohannis a adăugat: ,,Am derulat și în aceste zile și vom continua discuțiile cu alți aliați pentru alte contribuții dar semnele sunt foarte bune.,,
Câțiva jurnaliști români am pus întrebări câtorva oficiali la care am avut acces pe holurile summitului: ministrul de Externe ceh, purtătorul de cuvânt al preledintelui Turciei, ministrul de Externe al Poloniei. Niciunul nu a spus ,,da, vom veni și noi la voi,, .
Iar ca o paranteză fie spus, secretarul general al NATO a declarat în conferință de presă că bridada din România va fi una româno-bulgară.
Astăzi, președintele Klaus Iohannis are o întâlnire importantă cu președintele Poloniei, vom vedea declarațiile după prânz.
Iohannis

Și punctul 2-forțe, nave și avioane la Marea Neagră, la Contanța, constant, organizat, coordonat. Așa zisul grup naval, sub umbrela NATO, ar fi trebuit să fie format din navele aliaților riverani, adică ale Turciei, Bulgariei și României.
Bulgaria ne-a ridiculizat propunerea deși ea avea ca scop inclusiv creșterea securității sale. Nu e cazul să-i stârnim pe ruși, au spus ei.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Recep Tayyp Erdogan ne-a spus că Turcia se gândește la ,, o nouă arhitectură de o securitate la Marea Neagră,,.Și atât.
Inițiativa României apare în declarația finală a summitului la finalul punctului 41, extrem de lapidar:
,, Options for a strengthened NATO air and maritime presence will be assessed.,,
Declarația finală a summitului o găsiți aici.
http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133169.htm?selectedLocale=en
Nu există un calendar, nu există promisiuni concrete în acest sens în document. În schimb, secretarul general al NATO a explicat că în următoarele două luni și jumătate, miniștrii Apărării vor face propuneri de securizare a Mării Negre în condițiile în care, spune tot NATO, tot în documentul final că ,, Russia’s military intervention, significant military presence and support for the regime in Syria, and its use of its military presence in the Black Sea to project power into the Eastern Mediterranean have posed further risks and challenges for the security of Allies and others.,,
Pe lângă cele scrise mai sus, am mai remarcat un lucru interesant: rezerva marilor lideri mondiali de a menționa România în anumite contexte:
-la conferința de presă, președintele SUA, Barack Obama a precizat doar că România și Bulgaria vor beneficia de măsuri suplimentare de siguranță. DAR nu a spus clar, așa cum ne așteptam, dacă SUA vor contribui la brigada multinațională din România și nici că la noi vor ajunge separat de acțiunile NATO, din 2017, până la o mie de militari americani, la Mihail Kogălniceanu. Această detașare e parte a programului de 3,4 miliarde de dolari de mutare în Europa a unei brigăzi mecanizate (mai există trei în Europa).

A făcut-o Klaus Iohannis, repet, într-o conferință de presă de care presa străină nu a fost anunțată.
„Acea prezență nu va fi în baza documentelor acestui Summit, ci în baza unei înțelegeri bilaterale. Este în cadrul prezenței rotative, care este planificată a se desfășura începând din 2017. Acești militari vor veni în România, vor staționa o vreme. Este vorba de un număr important de militari care vor veni, vor sta în România, se vor antrena împreună cu soldații noștri”, a spus Klaus Iohannis.
Din nou, România nu a fost avantajată la imagine, pentru că anunțul privind inființarea de batalioane (deci unități mai mici decât brigada) în Polonia și baltice a fost prezentat de toți președinții străini ca pe un gest de solidaritate supremă.
Apoi, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că nu trebuie să exagerăm cu amenințările Rusiei. Cu o zi înainte, președinele Iohannis tocmai le spusese omologilor la ședința fără presă că România a devenit o țintă a declarațiilor amenințătoare ale Rusiei.

Președintele nostru spune că a fost un summit de succes pentru România, dar de fapt, situația nu e chiar atât de roz.
E drept, există o iritare în ceea ce privește investițiile.
În timp, ce Klaus Iohannis se laudă că România va da de la anul 2 la sută din PIB Armatei, Polonia impresionează cu anunțurile depășirii acestui prag, al dublării numărului de militari, până la 150 de mii și investiții de 30 de miliarde de euro. Noi ne câcâim să majorăm bugetul la 3 miliarde de lei și abia avem 80 de mii de militari din care doar o parte oameni care pot merge la luptă efectiv.
Obama a declarat și el că deși la summitul trecut, toți au promis că dau 2 la sută până la reuniunea de acum, în fapt, nu s-a întâmplat așa.
Polonia este văzută ca un exemplu.
Pentru că înțelege că apărarea e importantă și alocă mulți bani pentru asta. Iar asta contează la imagine enorm.
Noi propunem grupare navală, dar nu avem nave, abia acum reparăm cele două fregate cumpărate la mâna a doua de la britanici, nu am anunțat încă licitația pentru a doua escadrilă de avioane de luptă, iar planul de refacere a industriei de apărare nu știm încă în ce constă, deși el există ca și programul de achiziții pe următorii ani.

Noi parcă nu înțelegem că trebuie să alocam bani mai mulți, în primul rând pentru noi. Asta ne-ar crește siguranța și credibilitatea și demnitatea și puterea de negociere. Desigur, aici ar trebui ca și președintele să acționeze ca un adevărat negociator, ca un adevărat lider. Ar trebui să pună pe masa omologilor oferte de investiții în apărare și nu numai, ar trebui să convingă viitorul guvern de nevoia unei înzestrări mai rapide și ar trebui să înțeleagă că peste mandatul său stă viitorul României. Pentru început ar trebui ca măcar să le dea șansa jurnaliștilor străini să-i pună întrebări pentru ca la rândul său, România să aibă șansa îmbunătățirii imaginii negative pline de clișee.

Deciziile de la summitul NATO-ce ne aduc și ce nu rezolvă ele

Posted in munca mea, România by gradinaru on iulie 6, 2016

În 2014, după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, întreaga lume a intrat în alertă. Noi, care după cel de-al doilea Război Mondial, am fost ocupați de miliari ruși, cel puțin un milion, iar mai apoi subjugați economic și politic, am intrat în panică.
Cel puțin aceia dintre noi care am avut bunici răniți în Crimeea, părinți care nu găseau în galatare mâncarea exportată masiv în URSS, frați care la Revoluție, se întrebau dacă ,,turiștii,, care intrau pe la granița de la est a României nu aveau să ne sugrume din nou speranța lumii noi.
Au trecut 26 de ani de la Revoluție și în ciuda faptului că vecinii noștri de est, Ucraina și Republica Moldova, sunt independenți de la începutul anilor 90 , am ajuns din nou cu Rusia în coaste. O Rusie agresivă și imprevizibilă, de care ne temem din nou. Așa, la 70 de ani de la ultimul mare război, am ajuns să ne punem iarăși aceleași întrebări: Oare ne-am putea apăra singuri până vin aliații în caz de nevoie? Avem cu ce? Au rușii dreptate când fac glume (sau nu) spunând că dacă își pun mintea, în câteva zeci de minute ne-ar putea face pilaf?
S-a schimbat ceva și dacă da, ce, de la raportul oficial publicat acum câțiva ani care avertiza că 60 la sută din armamentul și mașinăriile Armatei sunt la pământ, fizic și moral?
Ne putem baza fără rezerve, pe vecinii aliați, adică pe Bulgaria, Ungaria și Turcia?
Ne-am obișnuit, confortabil, cu ideea că suntem în NATO și că articolul 5 (când un aliat este atacat, Alianța întreagă intervine) ne-ar salva de la dezastru. E așa sau nu?

Când Rusia a anexat Crimeea, în primăvara anului 2014, întreaga lume a părut surprinsă.
Serviciile de informații n-au anticipat mișcarea lui Putin, Occidentul s-a limitat la sancțiuni economice, iar NATO și-a dat seama că e depășit.
Așa că la summitul din Țara Galilor, în septembrie, a decis să schimbe foaia.
A decis să înființeze șase comandamente în șase țări aliate, inclusiv în România, și unități de integrare a forțelor.
Deși ceremoniile de inaugurare s-au făcut în prezența celor mai importanți lideri politici și militari cu putință, președinți, generali, miniștri, aceste structuri încă nu sunt pe deplin funcționale.
În România de exemplu, doar 36 din cele 80 de funcții destinate militarilor străini care ar urma să lucreze în cadrul Comandamentului Multinațional de Divizia Sud Est sunt ocupate. De ce aliații vestici nu-și trimit ofițerii la posturile din România nu știm.
Apoi, NATO a decis la summitul din 2014 să dezvolte Forța de Reacție Rapidă. Numărul militarilor care pot interveni rapid a fost mărit de la 13 mii la 40 de mii. Dar acest ,,rapid,, înseamnă până la 30 de zile, așa că s-a creat în cadrul acestei Forțe de Reacție Rapidă (NRF) o Forță de Reacție și mai rapidă, formată din 5 mii de militari care teoretic, se pot aduna în 24 de ore și interveni în trei până la cinci zile.
Doar că Rusia e acum la 400 de kilometri de România și e stăpână pe estul Marii Negre, are militari în Ucraina și Republica Moldova.
Până la forțele aliate, ne mânâncă rușii cu sfinți cu tot. Chiar unul dintre generalii Alianței, Ben Hodges, a spus luna trecută, că trupele astea NATO nu pot ajunge în țările baltice de exemplu, mai repede ca cele rusești și nici echipamentele nu pot fi parașutate pe front instantaneu, ca na, nu toată lumea e în Schengen.
Interviul pentru ziarul german Zeit, preluat de toată presa serioasă din lume, te face să realizezi, că în caz de atac, cel puțin în prima săptămână, ești singur.
Interviul parțial îl găsiți aici.
http://www.telegraph.co.uk/news/2016/06/23/nato-cant-protect-baltics-from-russia-s

Președintele, premierul, ministrul de Externe, cel al Apărării de la noi sunt conștienți de asta. Și pentru că n-avem bani de cumpărat nave și rachete, am cerut NATO să aprobe înființarea unei baze navale la Marea Neagră, sub umbrela NATO, formată din facilități ale aliaților riverani, adică ale României, Bulgariei și Turciei. Statele Unite ne-au susținut, dar de data aceasta nu a fost de ajuns.
Bulgarii, presați și stimulați financiar de ruși, după cum spun surse diplomatice apropiate negocierilor, au respins propunerea României. Asta după ce au zis ,,da,,.
Turcia, cu a doua armată din NATO ca mărime, s-a împăcat între timp cu Rusia.
Întrebat luni despre planul României de securizare a Mării Negre, secretarul general al NATO a răspuns:,,Varshaw is not the end,,. Cu alte cuvinte, nu se cade acum să ancorăm permanent și coordonat nave militare la Constanța, mai vedem, mai discutăm, poate data viitoare. În paralel, Rusia face exerciții surpriză în Marea Neagră.
În schimb, șeful NATO a anunțat că vineri, la Varșovia, aliații vor oficializa înființarea în România a unei brigăzi multinaționale. Decizia se pare că nu s-a luat tocmai ușor de vreme ce a fost anunțată în ultimul moment.
Trimiterea de batalioane în Polonia și țările baltice a fost anunțată acum o lună și asta după luni întregi de negocieri pentru că în afară de SUA, Germania și Marea Britanie, niciun alt aliat nu vroia să-și ducă miliari în est. Până la urma, o va face și Canada.
Ce înseamnă înființarea unei brigăzi multinaționale în România? Ca între 3 și 5 mii de militari să fie aici, gata oricând pentru orice. România pune 2 mii de militari în această brigadă pentru care a găsit deja două locații în sudul țării. Pentru restul, negociază cu 4 state aliate. Bulgaria s-a oferit acum ceva vreme să contribuie cu 400 de militari, dar asta era înainte de a ne trânti ușa în nas, când a spus că nu e cazul înființării unei flote la Marea Neagră, că Rusia nu trebuie provocată.
Toate astea ne arată că România nu a obținut încă securizarea pe care și-a dorit-o, iar ce a obținut nu e definitivat.
O veste bună vine de la americani, care au promis, după cum au declarat pentru Europa FM surse diplomatice de la cel mai înalt nivel, că din cele peste 3 miliarde de euro aprobate de Congresul de la Washington pentru a fi investite în Europa începând de anul viitor, o bună parte va ajunge la noi.
Am întrebat ce trebuie să oferim noi în schimb. Mi s-a răspuns: ,,Să alocăm în sfârșit, 2 la sută din PIB Armatei,,.
Și o vom face sper, indiferent de cine va prelua guvernarea din decembrie.
În plus, vom trimite câteva zeci de militari în Iordania pentru a antrena ofițeri irakieni și vom continua să trimitem sute de militari în Afganistan, cel puțin așa s-a angajat actualul ministru al Apărării.
Tot luni, la conferința de presă de dinaintea summitului, secetarul general al NATO a avansat ideea alocării a 3 la sută din PIB Apărării de către fiecare stat membru. Pare o utopie când te gândești că unele state nu acordă nici 2 la sută.
Ne permitem așa ceva noi? În cifre asta ar însemna undeva spre 4 miliarde și jumătate de lei. Chiar dacă am aloca acești bani, tot ne-ar trebui ani întregi să dotăm Armata cu tot ce are ea nevoie de la avioane până la truse medicale. Pentru că nu avem de niciunele.
Iar rezerva unor membri NATO occidentali care cred că Rusia este și trebuie să rămână un partener și prietenia unor capitalele NATO vecine, cu Moscova ne dovedesc că suntem vulnerabili militar și politic.
De câteva luni, ministerele responsabile încearcă să negocieze cu state aliate fabricarea de echipamente militare moderne în România.
Nimic nu s-a semnat deocamdată, iar fabricile românești tot pe butuci sunt.
Peste tot pe unde a mers în primii doi ani de mandat, președintele Klaus Iohannis a mers fără oameni de afaceri, fără ministrul Economiei, nu a semnat acorduri economice nici în Turcia, nici în Polonia, nici în Franța, nici în Spania, nici în Statele Unite, țări care produc echipamente de ultimă generație.
În acest context complicat, autoritățile române încearcă totuși să ne liniștească: Planul de contingență, cel care spune clar, în amănunt, cine, cu ce și când ne ajută în caz de atac, a fost ,,upgradat,,. E un plan de care România beneficiază de de câțiva ani, dar cum el este strict secret, nu putem ști nici măcar dacă putem dormi liniștiți.

PS.
Summitul care începe mâine în Polonia este al patrulea de la care transmit ca reporter. Și al treilea ca reporter la Europa FM.
Am căutat prin sertare după amintiri.
Așadar, primele poze sunt din 2004, de la primul summit NATO la care România a participat ca stat membru al Alianței Nord Atlantice.
Eram atât de entuziasmată și atât de insistentă încât am reușit să-l fac pe purtătorul de cuvânt al NATO, James Appathurai, să mă ajute și atunci și peste ani, când am făcut un interviu cu Jaap de Hoop Scheffer. Acum, Appathurai e adjunctul secretarului general al Alianței.

Apoi, am transmis de la summitul NATO de la București, un summit la care a venit președintele Vladimir Putin în ultimul moment. Eram la Antena 3 și cu mare greutate am reușit să-i smulg o scurtă declarație purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitry Peskov.

Acum doi ani, am transmis din Țara Galilor, din nou pentru Europa FM. Pozele cu Nic Robertson și cu gașca din România sunt premii dragi.

Acum, îmi mai rămâne să vă țin la curent de la Varșovia atât la radio, cât și pe europafm.ro și pe paginile de fb ale stirilor. Promit și fotografii.

Haideți să nu ratăm încă o șansă! Istoria iarăși nu mai e de partea noastră.

Posted in România by gradinaru on iunie 24, 2016

La acest moment, după ce rezultatele arată că Marea Britanie iese din Uniunea Europeană, România trebuie să se trezească, dar toată.
,,Toată,, înseamnă de la primul țăran și corporatist care vor trebui să pună presiune pe primarii lor să atragă urgent banii europeni și să-și informatizeze și transparentizeze administrația, până la noi, jurnaliștii, care trebuie să le explicăm oamenilor până la epuizare, că în ecest moment, este vital pentru viitorul acestei țări să atragem banii europeni programați deja pentru 2014-2020, peste 35 de miliarde de euro, poate ultimii și că la toamnă, instalarea unui guvern populist ne va vulnerabiliza suplimentar.
Președintele țării, Klaus Iohannis care tocmai a anunțat că i-a convocat pe guvernatorul Băncii Naționale și pe liderii partidelor politice pentru a discuta despre ieșirea Regatului din Uniune nu pare, la fel ca și restul liderilor, că are un plan pentru această nouă situație politică.
Înainte de Consiliul European din 18-19 februarie, consiliu la care liderii europeni au bătut palma cu David Cameron pentru un compromis, care iată acum, nu mai folosește la nimic, un oficial de rag înalt din cadrul Președinției îmi spunea că logica României era să se ajungă la ,,o înțelegere care să permită un vot pozitiv la referendumul din UK, pentru că dacă Marea Britanie iese din UE, Uniunea se va slăbi. Mai rău, se va deschide o cutie a pandorei. Iar asta reprezintă un risc uriaș pentru dezintegrarea UE,, Și adăuga: ,,Interesul fundamental al României este ca UE să reziste pentru că elementele de prosperitate în România, sunt legate de apartenența la Uniunea Europeană,,. Aș adăuga eu și o parte din siguranța noastră ca stat.
În plus, majoritatea românilor plecați în Occident, între 3 și 4 milioane de oameni, sunt în țări ale Uniunii: Spania, Italia, Marea Britanie, Germania, Franța și chiar Danemarca.
În aproape toate au fost discuții legate de migranții din Est care ,,fură,, locurile de muncă ale cetățenilor proprii, în toate sunt partide populiste cu scoruri în creștere și care vor lua avânt după BREXIT.
Așadar, în acest momemt se anunță schimbări istorice, după ce premierul David Cameron a jucat viitorul țării sale și al UE, parțial cel puțin, ca la poker sau ca la carte, istoria va decide.
În Olanda, după cum anunță Reuters, liderul Partidului pentru Libertate, PVV, a cerut deja un referendum similar celui din Regat.
România, în afara premierului Dacian Cioloș, nu are un lider care știe cum să negocieze o criză la nivelul UE și credibil la Bruxelles, acolo unde va începe bătălia pentru supraviețuire și bani.
La București, acest premier și Guvernul său, tocmai au fost amputați politic și administrativ de un Parlament care le-a interzis să guverneze liber până la toamnă. Un Parlament plin de inconștiență și golit de simțul datoriei față de popor.
Așadar, ce ne rămâne nouă de făcut?
În primul rând să urgentăm atragerea de fonduri europene și să fim uniți.
Teoretic, încă avem la dispoziție până în 2020, aproximativ 35 de miliarde de euro, din care aproape 7 miliarde pentru infrastructura rutieră, feroviară, navală și aeriană, atât de necesară pentru crearea de investiții și evident locuri de muncă, eventual și pentru românii care ar putea fi alungați din Europa de Vest.
Zilele trecute, într-o ieșire care face rău României în actualul context, neuzuală, comisarul European pentru Politică Regională, românca Corina Crețu, i-a scris public premierului Dacian Cioloș că e ,, îngrijorată de ritmul lent în pregătirea proiectelor privind infrastructura de transport din cadrul Programului Operaţional pentru Infrastructură Mare pentru perioada 2014-2020, dar şi de numărul mare de proiecte ce riscă să nu fie finalizate.
Deşi Comisia Europeană a aprobat fazarea a 30 din cele 123 de proiecte de transport pentru perioada 2007-2013, autorităţile naţionale nu au reuşit să trimită la Bruxelles toate documentele necesare pentru acestea, aşa încât există riscul ca România să nu poată folosi banii europeni alocaţi şi va fi nevoită să suporte din bugetul naţional cheltuielile necesare pentru finalizarea proiectelor”, mai scrie Corina Crețu.
Corina Crețu face rău României cu această scrisoare publică pentru că deși poate vorbi oricând cu premierul Dacian Cioloș, fost comisar european, preferă să strige în gura mare că suntem incapabil să atragem banii europeni și astfel pune paie pe foc în dezbaterea despre cum Uniunea Europenă împrăștie banii celor mai harnici și eficienți puturoșilor.
Doar că acest Master Plan pentru Transport a fost blocat de fostul ministru PSD (același partid care a trimis-o pe Corina Crețu la Bruxelles) al Transportului, Dan Șova, cel puțin un an. A venit apoi Ioan Rus căruia Bruxellesul i-a întors Master Planul de cel puțin 2 ori pentru că nu era formulat clar și realist.
Acum nici două luni am aflat că România nu are niciun proiect aprobat în planul Junker, finanțat teoretic cu 21 de miliarde de euro. Hotnews a cerut explicații oficiale, le găsiți în link.
România a atras în primii șase ani de la aderarea la UE, între 2007 și 2013, puțin peste 12 miliarde de euro din cele peste 19 disponibile, potrivit ministerului Fondurilor Europene, adică mai puțin de 65 la sută.
În știrea Agerpres, aveți defalcate, sumele.
http://www.agerpres.ro/economie/2016/03/07/rata-de-absorbtie-curenta-a-fondurilor-europene-63-48-in-februarie-58-86-absorbtie-efectiva-14-53-19
Ne-a întrecut Bulgaria, Polonia a luat peste 50 de miliarde de euro.
Fostul ministru al Fondurilor Europene, Aura Răducu, declara la final de mandat (ea a fost totuși demisă de premierul Dacian Cioloș care evident, a avut o nemulțumire) că putem ajunge la o rată de absorbție de 100 la sută.
Dar iată că lucrurile nu sunt așa simple. Mai ieri, actualul gestionar al atragerii fondurilor, Cristian Ghinea, îi răspundea lui Victor Ponta, care îl acuzase de absorbție 0 pentru exercițiul bugetar 2014-2020, că premierul Dacian Cioloș a adus în România 1,9 miliarde de euro în ultimele 8 luni. Ghinea recunoștea că absorbția e zero, dar că așa e la toată lumea aproape, pentru că noul exercițiu abia a început.
Și mai spunea ceva Cristian Ghinea. Că Guvernul Ponta a exclus micii fermieri dintr-un alt program important finanțat de Comisia Europeană, PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală) în favoarea marilor antreprenori agricoli.
Cât privește PNDL (Programul Național de Dezvoltare Locală), cel prin care se pot construi drumuri locale și județene, poduri și podețe (vezi efectele inundațiilor recente cauzate inclusiv de infrastrutura jalnică), școli și stații de epurare, Curtea de Conturi a scris că în raportul său (http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/Raport_public_2014.pdf) că ,,
în perioada 2012-2014, MDRAP a încheiat contracte cu terții pentru „Proiectarea și execuția de lucrări în vederea modernizării și reabilitării drumurilor județene și de interes local”, în cadrul Programului Național de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI) și al Programului Național de Dezvoltare Locală (PNDL), dar nu s-a preocupat de valorificarea acestor proiecte prin transmiterea/cedarea către beneficiarii obiectivelor de investiții, respectiv către unitățile administrativ-teritoriale pentru care au fost comandate/achiziționate, imobilizând astfel fonduri publice. (…) S-au efectuat plăți în sumă de 910 mii lei pentru finanțarea unor obiective de investiții prin PNDL, amplasate pe terenuri aflate în litigiu, fapt pentru care respectivele obiective de investiții nu s-au mai realizat, întrucât beneficiarii nu aveau toate aprobările/avizele necesare (ex.: certificate de urbanism, autorizație de construcție etc.); s-au finanțat obiective de investiții, în cadrul PNDL (ex.: drumuri comunale în județul Bacău), în valoare de 590 mii lei, fără respectarea prevederilor legale privind standardele de cost, MDRAP încheind contractul de finanțare fără a verifica și analiza documentația tehnico-economică aferentă obiectivului de investiții.
În plus, au scris inspectorii Curții de Conturi ,, auditul performanței Programului Național de Dezvoltare Locală (PNDL) finanțat de la bugetul de stat prin bugetul MDRAP a relevat faptul că este redusă capacitatea instituțională/administrativă a Ministerului pentru comunicarea eficientă și coordonarea PNDL la nivel inter/intraministerial pentru identificarea și diminuarea riscului de fraudă, de evaluare și selecție a obiectivelor de investiții. Totodată, s-a constatat că PNDL nu are stabilite obiective prin actul normativ de aprobare, astfel că nu a fost posibilă evaluarea gradului de realizare a acestora. Entitatea nu a fost în măsură să dea răspunsuri la întrebările ce privesc evaluarea gradului de realizare a obiectivelor PNDL și identificarea cauzelor care au condus la nerealizarea parțială sau totală a obiectivelor de investiții.,,

Cu alte cuvinte, degeaba s-au încheiat contracte, dacă lumea nu a putut beneficia de ele.
Acum, de acest program răspunde vicepremierul Vasile Dîncu. L-am invitat recent la Interviurile Europa FM, i-am citat din acest raport, a refuzat să comenteze constatările Curții de Conturi cu privire la gestionarea sa de către fostul ministru al Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea.
Aici găsiți interviul integral (https://www.youtube.com/watch?v=eD-I0ntANCs), iar de la minutul 49.43 Vasile Dîncu spune că ,,în unele cazuri suntem în Justiție, probabil că au existat nereguli,,. L-am întrebat dacă a făcut el sau altcineva vreo plângere penală, dacă există vreun dosar, a spus că nu știe.
Dar astea s-au dus.
Acum, după cum detailealează pe blogul său (https://corinacretu.wordpress.com/2016/05/25/8593/) comisarul european Corina Crețu, avem la îndemână zeci de miliarde de euro pentru ce ne lipsește cel mai tare: infrastructură, educație și măsuri de combatere a sărăciei care în unele zone ale țării, a dus abandonul școlar la 20 la sută, record dramatic în cadrul UE.
,,România are alocate pentru perioada 2014-2020, prin Fondul european de dezvoltare regională, peste 520 de milioane de euro în cadrul Programului Operațional Regional pentru proiecte ce vizează incluziunea socială și reducerea sărăciei. De asemenea, mai bine de 360 de milioane de euro sunt destinate, tot prin FEDER, educației, iar pentru regenerarea zonelor urbane defavorizate au fost prevăzute 50 de milioane de euro. Dacă toţi aceşti bani ar fi folosiţi în mod eficient, am putea îmbunătăţi calitatea vieţii pentru aproximativ 75 de mii de copii, 10 mii de persoane cu dizabilități și 62 de mii de vârstnici. Mă refer aici la posibilitatea construirii de centre de zi, cantine, centre pentru servicii sociale și medicale. Aceasta ar însemna şi dezinstituționalizarea a 750 de copii și a peste 500 de persoane cu dizabilități,, scrie Corina Crețu.
Atragerea fondurilor europene nu se poate face nici cu primari corupți, nici cu funcționari slab pregătiți, 40 la sută dintre ei au peste 50 de ani.
Guvernul ar fi trebuit după cum spunea tot Vasile Dîncu la Interviurile Europa FM, să-și asume luna aceasta răspunderea pentru primele legi care reformează administrația.
Unde să-și mai asume răspunderea? În Parlamentul care i-a interzis să dea ordonanțe și care e ca și în vacanță? În Parlamentul care dă pensii speciale primarilor?
De aceea, în actualul context în care nu știm ce urmează să se întâmple în Uniunea Europeană și nici care va fi următorul atac al Rusiei, e important, mai important ca niciodată, cum votăm la alegerile generale.
La toamnă vom vota liste de partid.
PSD, partidul cu prima șansă e condus acum de un condamnat definitiv pentru corupție, iar liderii PNL vor să facă echipă cu partidul care își schimbă blana în funcție de interesul personal de moment.
Nu vom avea prea multe alternative, dar ce ne rămâne de făcut este să renunțăm să nu ne mai pese. Să-i cerem președintelui Klaus Iohannis să renunțe la pasivitate, să fim atenți la inițiative politice noi, poate chiar să-i cerem premierului să creeze un partid politic, să facem plângeri atunci când un primar precum cel din Pantelimon, face canalizare și aprovizionare cu apă de nu știu câte ori pe hârtie și niciodată în realitate.
Pe actualii politicieni, nici moartea nu-i mai schimbă. A dovedit-o fostul primar al sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, care a candidat în ciuda zecilor de morți de la Colectiv, doar civismul părinților acelor tineri l-a mai oprit.

link

După îngroparea Operei de la București, eu vreau la Londra

Posted in povești personale by gradinaru on aprilie 15, 2016

Nu, nu am făcut o obsesie pentru balet, însă recitind atât de mult despre asta în ultimele zile, am descoperit ce se dansează acum la Londra.
De miercuri și până mâine, la Baletul Național din Anglia, unde prim balerină este și Alina Cojocaru, se joacă un spectacol despre care presa de la Londra scrie entuziast.
She Said este o producție despre Frida Kahlo pe care eu una am descoperit-o abia acum vreo zece ani, când am ajuns în Juarez, în Mexic.

Frida_Kahlo_(self_portrait)
În rolul principal este Tamara Rojo.

Este aceeași Tamara Rojo care în decembrie 2015, a dansat la New York, la Gala de balet organizată pentru a aduce în prim plan Compania de Balet de la Opera Națională București.
Tamara Rojo a urcat atunci pe scena Lincoln Center pentru a-i ajuta pe balerinii veniți de la București, pentru a-i arăta întregii lumi, așa cum și-a dorit Johan Kobborg încă de când a venit la București. A dansat alături de alte stele ale baletului mondial: Ulyana Lopatkina, Daniil Shimkin, Friedemann Vogel (care a refuzat să mai danseze duminica trecută la ONB, în Manon, dezgustat de cum s-au comportat noii șefi ai ONB cu partenera sa de spectacol Alina Cojocaru și cu Johan Kobborg) și evident Alina Cojocaru.

E fost pentru prima dată când Compania de balet a României a apărut în Statele Unite, iar efectul a fost invitarea artiștilor coordonați de Johan Kobborg la Festivalul de balet din Israel, au anunțat organizatorii galei.

Despre această gală de la New York, Tiberiu Soare zice așa la news.ro: ,, Acea activitate nu a fost în beneficiul publicului românesc, aşa cum sunt ei (n.m. alerinii) plătiţi cu salariul, ci în beneficiul altui public şi trebuie să ştim ce s-a întâmplat acolo. Nu poţi să iei o companie de balet şi să te duci unde vrei cu ea”.
Și eu care speram ca  ,,She Said,, să ajungă și la București într-o bună zi!

Tagged with: , ,

Tiberiu Soare acuză lipsa unor bani de la ONB, organizatorii răspund

Posted in manipulare by gradinaru on aprilie 14, 2016

Marți, directorul adjunct al Operei Naționale, Tiberiu Soare, a declarat la PRO TV, referitor la participarea mai multor balerini ai ONB, coordonați de Johan Kobborg, la o gală a baletului de la New York:

„Ei spuneau ca merg acolo pentru a strânge fonduri pentru urmatoarele premiere de balet. Inutil sa va spun ca acei bani nu au intrat in niciun fel de evidenta a onb sau a ministerului culturii.”

Update.

De asemenea, într-o declarație pentru news.ro, Tiberiu Soare a declarat că nu i se pare normal ca balerinii români să danseze pentru publicul din Statele Unite. ”Am pomenit Gala printre alte nereguli. Trebuia să existe o evidenţă clară a destinaţiei activităţii artistice a baletului Operei Naţionale Bucureşti, atâta vreme cât dânşii nu erau în timpul lor liber, erau plătiţi aici, la Bucureşti. Acea activitate nu a fost în beneficiul publicului românesc, aşa cum sunt ei plătiţi cu salariul, ci în beneficiul altui public şi trebuie să ştim ce s-a întâmplat acolo. Nu poţi să iei o companie de balet şi să te duci unde vrei cu ea”, a spus Tiberiu Soare pentru agenția de presă.

gala

Iată răspunsul organizatorilor:

To whom it may concern,

My company, RA Entertainment was the main organizer of the New York Ballet Gala of the Bucharest National Opera. This successful event took place in December, 2015 at Lincoln Center in New York City.
I have been organizing events in the US for over 15 years and working with Johan Kobborg was by far one of the most pleasant and professional experiences. The admiration that the dancers have for their Director is without limits.

Together with Alina Cojocaru, Mr. Kobborg was able to bring the best international ballet dancers from all over the world, such as Ulyana Lopatkina, Tamara Rojo, Daniil Shimkin and Friedemann Vogel. The audience consisted of over 900 people and tens of critics.

Below are some links to the media coverage that this event received.

This first time appearance of the Romanian National Ballet Company in the US had the utmost success and positive impact. The prestigious City Center of New York reacted by inviting the Company to participate at their October Ballet Festival in 2016 and Israel also intended to invite the company to dance in their country.

Unfortunately due to visas processing issues the promotion was delayed and the budged went over the estimated by over $90,000. There were no funds raised at the Event, but post event donations are at this moment of $3,000. Beside the payment towards visa expenses of 3955$, Alina Cojocaru also personally contributed towards the RA Entertainment loss with the sum of $2,970 after bank Transfer fees applied.

RA Entertainment took this very large financial loss with the hope that the immense success and dedication of the Ballet Company will continue for many years to come. I must again note that based on this gala, the ONB ballet company was invited to participate in the upcoming Fall for Dance festival at the New York City Center, and we were also working on planning another Charity Gala in late 2016.

I am extremely proud of Johan Kobborg and the very high standard he raised at ONB, which deservedly won such acclaim for the dancers and Romania.

Raluca Gold-Fuchs
President, RA Entertainment

Coregraful danez Johan Kobborg își anunță plecarea de la Opera Națională

Posted in România by gradinaru on aprilie 11, 2016

La aproape o săptămână după ce a fost îndepărtat de la conducerea Operei Naționale București, fostul director artistic, coregraful danez, Johan Kobborg, anunță că nu va mai colabora cu această instituție.

Decizia are efecte în lanț. Mai mulți balerini români și străini anunță că nu vor mai urca pe scena Operei Naționale, iar reprezentanții mai multor companii străine avertizează că și-ar putea retrage drepturile de autor pentru spectacolele de succes montate la București de când Johan Kobborg a preluat conducerea artistică a Operei.
Detalii mai jos.
http://www.europafm.ro/coregraful-danez-johan-kobborg-isi-anunta-plecarea-de-la-opera-nationala/

Scrisoare către ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu,

Posted in România by gradinaru on aprilie 8, 2016

Destinatari pot fi, în măsura în care sunt interesați de rezolvarea unei crize de imagine pentru România, și premierul Dacian Cioloș și președintele Klaus Iohannis.

Așadar, domnule ministru al Culturii, vă scriu această scrisoare plecând de la faptul că, după cum ați recunoscut într-o scrisoare de mulțumire adresata lui Johan Kobborg, în luna ianuarie, după ce ați asistat la unul dintre specatacolele Operei Naționale, considerați că Johan Kobborg a făcut aici, în România, o muncă extraordinară în calitate de director artistic. Presupun că dumneavostră îi recunoașteți funcția, altfel nu i-ați fi scris lui.
mesaj de la ministru
Așadar, l-ați numit în urmă cu doar câteva zile director interimar al Operei Naționale pe Tiberiu Soare, dirijor român.
Presupun că atunci când l-ați numit, ați discutat cu dumnealui situația Operei Naționale și ce are de gând să facă chiar din prima zi. Altfel, nu l-ați fi numit. Sau?
Ei, marți, în prima zi la Operă, domnul Soare i-a convocat pe balerini și i-a anunțat că a luat o decizie care face înconjurul lumii de câteva zile, revista Dance Europe, una din publicațiile de prestigiu în domeniu, calificând-o ca fiind scandaloasă.
(”Cu o completă și șocantă lipsă de respect pentru reputația internațională a lui Kobborg de prim balerin, coregraf și director, Opera Națională București l-a pus pe Kobborg pe lista celor care compun corpul de balet. Un asemenea tratament lipsit de respect pentru o persoană care a crescut valoarea și recunoașterea companiei este scandalos”.)
Untitled
Ce a făcut domnul Soare de fapt?
A pus lucrurile în ordine, spune dumnealui. Adică l-a umilit și îndepărtat pe Johan Kobborg. I-a spus că funcția de director artistic al Baletului, pe care Johan Kobborg a îndeplinit-o până acum de fapt, nu ar exista. Ca atare, i-a șters numele de pe site și l-a mutat la rubrica și alții.
Știrea a ajuns și la urechile mele și într-un târziu, după ce și presa străină a scris despre anunțul retragerii Alinei Cojocaru din România, și la urechile altor colegi.
La insistențele unei colege, ați declarat pentru news.ro, că vă implicați și că i-ați chemat pe Johan Kobborg și pe Tiberiu Soare la discuții. Ați spus că Johan Kobborg nu v-a răspuns. Simplu. Gata, v-ați scos, nu?
În rest, nu răspundeți la telefon, nu mergeți la Operă să discutați cu zecile de balerini străini veniți la București acum doi ani pentru Johan Kobborg, și care de marți, șocați de atâta lipsă de respect și recunoștință, nu mai repetă și vor să plece din România după ce au adus atâta succes și bani Operei Naționale (De când Johan Kobborg coordonează artistic această instituție, Opera și-a triplat încasările, ajungând la 600 de mii de euro, iar biletele se vând cu luni înainte de premiere).
De ce nu ieșiți public acum, dacă nu cumva e prea târziu, dumneavoastră personal sau domnul Tiberiu Soare, să vă cereți scuze pentru gafa uriașă și să le mulțumiți unor oameni precum Alina Cojocaru, Johan Kobborg, Dawid Trzensimiech, Marina Minoiu? Ei și colegii lor au fost umiliți crunt fiind luați peste picior că la Opera Națională a României vorbesc în limba engleză! (Domnul Soare neagă că le-ar fi cerut să vorbească în română, dar spune că altcineva ,,pe care l-am pus la punct imediat,, a făcut-o. Nu-și amintește însă cine.
Al cărei țări sunteți ministru domnule Vlad Alexandrescu?
Al Rusiei cumva?
Sau mai bine, de ce nu-l retrageți urgent pe domnul Soare și-l numiți pe domnul Johan Kobborg maneger al Operei dacă tot susțineți că îl apreciați atât de mult?
Johan Kobborg poate nici n-ar accepta, dar dumneavoastră ați spăla rușinea României.
Aveți curajul să riscați domnule ministru?
Acești artiști mondiali despre care New York Times și alte publicații străine au scris cum dumneavoastră n-ați fi reușit să le convingeți nici dacă dublați bugetul Operei (fie vorba între noi, în acest an, bugetul s-a redus la jumătate), vor pleca din România.

Vor străluci pe alte scene.

invitatie Australia

Noi vom rămâne aici. Dumneavostră și domnul Soare, fericiți c-ați scăpat de oameni ca Dawid Trzensimiech și Marina Minoiu, Alina Cojocaru și Johan Kobborg. Pe primii doi, fără să le pomeniți numele, dar care au spus la Europa FM și ANTENA 1 că se face o uriașă nedreptate, Tiberiu Soare i-a numit la news.ro, niște ,,dependenţi ca experienţă artistică de prezenţa domnului Johan Kobborg,, și ,,indivizi foarte vocali, dar lipsiţi de orice reprezentativitate,, care ,legal ,, nu sunt îndreptăţiţi să vorbească în numele colectivului Operei Naţionale Bucureşti”.
Ce le veți face domnule Soare? Îi veți da în judecată? Veți trimite citații la Balșoi și Metropolitan Opera House? Le veți cere organelor să-i aducă la audieri pentru defăimarea instituției?
Dacă veți face asta, va trebui să angajați traducători care să scrie citațiile pentru că știți deja, acești balerini nu vorbesc limba română, ci engleză, japoneză, franceză, chineză și alte limbi. Și mai presus de toate vorbesc și trăiesc pentru balet.
Dacă domnul Soare ar fi fost de bună credință, interesat de valoarea Operei Naționale, ar fi discutat mai întâi cu domnul Kobborg, înainte să-i scoateți numele de pe site. De asta nu putea dormi noaptea? De două cuvinte care apar pe site.
Ok, postul de director artistic nu există. Ok, Johan Kobborg era angajat ca balerin și ca prestator de servicii. Se putea discuta mai întâi cu juriștii, cu oricine altcineva astfel încât să nu se ajungă aici, la o criză care afectează spectatorii și imaginea României. Ați dat cu bâta, după care spuneți că dumneavoastră nu faceți decât să respectați legea românească.

Johan Kobborg nu stă aici pentru funcții. A spus-o foarte bine că viața nu este despre hârtii, ci despre adevăr.,,
mesaj JK
Și nici pentru bani. Era plătit cu mult sub ceea ce ar fi putut obține în orice clipă afară. În străinătate, un director artistic (acolo există această funcție) este plătit cu cel puțin 10 mii de euro pe lună și cu toate costurile de trai asigurate de companie.
A stat însă după cum el însuși scrie, pentru că ,, m-am îndrăgostit de acest loc,, , ,,iar Opera Națională București ,,a avut un început minunat. ONB a fost unică. Un caz curios de libertate artistică, nealterată de forţe din exterior.(…) Indiferent de ce spun hârtiile, am avut responsabilitatea a tot ceea ce a fost pe scenă”.
Fostul director, Răzvan Dincă, judecat acum pentru posibile ilegalități comise ca manager al Operei, nu l-a pus director în acte pe Johan Kobborg, pentru că la noi fiecare funcție publică se obține prin concurs. (Sâc!) Iar ca să dea concurs, oamenii trebuie să aibă studii recunoscute de Ministerul Educației.
Dar Johan Kobborg a făcut studiile de balet în Danemarca. Ghinion! Balerinii oricum dansează de mici, nu fac facultăți, nu au timp de așa ceva.
Fosta conducere a cerut de nenumarate ori Ministerului Culturii să aprobe o derogare, legală de altfel, pentru Johan Kobborg. Degeaba!
Balșoi Theatre nu i-a cerut patalamaua când l-a invitat să-i încânte pe ruși. Și nici Opera Națională din Australia și nici Baletul Regal din Marea Britanie.
Răzvan Dincă a greșit de la început lăsându-l fără patalama legală pe Johan Kobborg. I-a spus că e director artistic, pentru că asta este funcția peste tot în lume celor care coordonează Baletul. Iar Johan Kobborg a acceptat, habar nu avea săracul în ce-l vor băga birocrații români.
A zis că, venind în țara Alinei Cojocaru, careia celebra artistă nu-i datorează nimic, nici măcar decorația pentru înalte merite oferită de Ion Iliescu, treaba lui e să construiască și atât. Și a făcut-o atât de bine!
Știți cum e asta?
E ca și cum Kevin Spacey ar fi invitat să revoluționeze Facultatea de Film, iar un politruc român îi spune: ,,Domnule dragă, oi fi tu vedetă la Hollywood, dar trebuie să treci mai întâi pe la domnul ministru Adrian Curaj. Nu durează mult, în trei sau patru ani, îți echivalezi studiile în România, dacă ai noroc să nu te împiedici prea mult de birocrație. Și dacă te pui bine cu cineva de la partid!,,
Pentru ce pățiți în România, eu, un biet spectator la ,,Traviata,, , ,,La la fille mall garde,, și ,, Tango. Radio and Juliet,, îmi cer scuze domnă Alina Cojocaru și domnule Johan Kobborg!
Și vă mulțumesc!
Pentru cei care nu stiu cine sunt Alina Cojocaru și Johan Kobborg vă invit să ascultați următoarele interviuri.
http://www.europafm.ro/interviu-cu-alina-cojocaru-una-dintre-cele-mai-cunoscute-balerine-din-lume-audio/

http://www.europafm.ro/vedete-mondiale-si-investitii-de-10-milioane-de-euro-la-opera-nationala/

Update ora 14.30 Balerinii Operei se solidarizează cu Johan Kobborg și anunță că nu vor mai dansa in spectacolul Manon, care avea două reprezentații mâine și duminică.

 

scrisoare de la balerini

Președintele Klaus Iohannis, slab și la Economie

Posted in munca mea by gradinaru on martie 29, 2016

O constantă negativă a vizitelor prezidențiale în mandatul lui Klaus Iohannis este neparticiparea oamenilor de afaceri la întâlnirile președintelui cu marii lideri ai lumii. Până acum, președintele Klaus Iohannis, însoțit de soție, a fost în multe capitale: Paris, Berlin, Tel Aviv, Ankara sunt numai câteva dintre ele. Anul trecut, surse diplomatice spuneau că, la Paris, autoritățile franceze i-au propus președintelui nostru o întâlnire cu investitorii din Hexagon, însă Klaus Iohannis ar fi refuzat, spre stupoarea gazdelor.
Este o premieră tristă. De la Ion Iliescu, care întotdeauna mergea afară însoțit de un grup mare de oameni de afaceri, uneori înclusiv de teroristul Omar Hayssam, la Traian Băsescu, atent la economie, am ajuns astăzi ca președintele să nu mai ia pe nimeni în deplasările oficiale.
Iar asta duce odată în plus (comunicarea tot jalnică a rămas) la subțierea ideii de vizită de stat. Refuzul de a susține economia națională prin promovarea produselor și facilitarea încheierii de contracte devin alte pietre de moară la credibilitatea și putința de a fi președinte ale lui Klaus Iohannis.
Ultima vizită, la Istanbul și Ankara, spune multe, iar cifrele sunt grăitoare.

²

La Istanbul, capitala economică a Turciei, președintele s-a întâlnit în prima zi a vizitei doar cu o mână de români, iar în a doua, tot la Istanbul, a vizitat biserica românească și moscheea Albastră. (Biserica ortodoxă e de fapt o donație din partea Greciei și în urmă cu doar câțiva ani a fost renovată din banii donați de Mircea Lucescu. E situată într-un loc ferit, e micuță și arată ca un mic lăcaș de cartier. Asta apropo de moscheea de la București pe care Turcia o cere și o va finanța.)

dav

 

dav
Tot în a doua zi, delegația (din care a lipsit pentru prima dată șeful Administrației Prezidențiale, Dan Mihalache) a aterizat la Ankara.
Președintel a depus o jerbă la monumentul lui Mustafa Kemal Atatürk și s-a întâlnit cu președintele Recep Tayyip Erdogan.
Din declarațiile celor doi, informații noi a adus doar liderul turc care înainte de a fi întrebat, a spus că Turcia vrea să dezvolte moscheea de la București.
A mai fost nevoie de încă o zi pentru ca președintele nostru să discute și cu premierul Turciei. Nu au mai fost declarații de presă, iar cum Administrația Prezidențială a dat un comunicat lipsit de orice informație clară, nu am aflat nici dacă România se va baza pe Turcia în vederea consolidării apărării Mării Negre, nici dacă producătorii turci de armament vor veni să lucreze aici, nici cum s-ar putea ajunge așa cum au declarat cei doi președinți, la schimburi comerciale duble față de acum, adică la 10 miliarde de dolari.
Anul trecut, Recep Tayyip Erdogan a venit în România însoțit de zeci de oameni de afaceri. La București, s-a organizat atunci un forum de afaceri româno-turc. Efectul? Exporturile Turciei în România au crescut cu aproape un miliard de euro, mai ales vegetale și textile. Erdogan a declarat că, în România, sunt acum peste 10 mii de firme turcești, iar capitalul disponibil pentru investiții la noi este de 6 miliarde de dolari.
În România, există acum o asociație a oamenilor de afaceri turci.
De partea cealaltă a Mării Negre, efectul e invers.
Exporturile României au scăzut cu câteva sute de milioane de euro, mai ales după ce anul trecut, Turcia a blocat importurile de tablă laminată din România, acuzându-ne pe noi de practicarea dumpingului.
Investigația din Turcia finalizată în luna februarie, a arătat că nu a fost așa, pur și simplu la Galați se produce tablă mai ieftină, dar pierderea de 300 de milioane de euro a fost și a României.
Cu un avion pe jumătate gol, cu sfătuitori puțini și în permanență retrași, fără purtător de cuvânt de care șeful administrației prezidențiale, mai nou absent, nu vrea să se împiedice, Klaus Iohannis merge în vizite de stat degeaba.
Efectele economice sunt nule, cele politice nu sunt clare. Asta mai ales din cauza discursului ambiguu al președintelui. Când pleacă la Bruxelles spune că România nu va accepta relocarea obligatorie a refugiaților din Turcia, când merge la Ankara spune că Turcia trebuie ajutată.

La întrebarea ,,Care sunt probabilitățile ca Marea Neagră și România să devină rută alternativă pentru fluxul migrator (n.m comasat, acum, în Turcia sunt 2,7 milioane de sirieni care stau în tabere sau au fost lăsați să se împrăștie și să muncească înclusiv în Ankara și Istanbul) dacă România și alte țări membre ale UE vor refuza din nou să preia refugiați, Klaus Iohannis mi-a răspuns: ,, Nu cred într-o astfel de rută. Marea Neagră nu poate fi abordată pe bărci mici, nu poate fi traversată decât cu ambarcaţiuni serioase, or acestea vor fi imediat văzute”.
Chiar așa? Văzute de cine? De Turcia, din care de un an pleacă libere mii de bărci către Grecia încărcate cu sirieni și veste care-i trag la fund?

Œ

Œ

La aceeași întrebare, Recep Tayyp Erdogan a răspuns viclean, așa cum joacă de altfel cu întreaga Uniune Europeană în care vrea să bage țara sa.
,,Turcia a adoptat măsuri stricte pentru a preveni fluxul de migranție către UE. În special după 18 martie, controalele au fost intensificate, nu se permite refugiaților să treacă dincolo. Vom fi mai stricți în perioada următoare. Trebuie să soluționăm această problemă a migrației ilegale în solidaritate cu România și Grecia.,,
Cu alte cuvinte, depinde inclusiv de România și de Grecia, ce curs va lua fluxul.

Ce rămâne după sentința în cazul Vișinescu

Posted in România, Uncategorized by gradinaru on februarie 10, 2016

Update: Alexandru Vișinescu a fost condamnat definitiv la 20 de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii. 

         În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut următoarea situaţie de fapt:

,,În perioada 1956 – 1963, inculpatul, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic. Astfel, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate. Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate.

Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a inculpatului adresată Consiliului Securităţii Statului din anul 1967, erau: foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile P.N.Ţ. şi P.N.L.;  foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive; foste cadre de conducere după 23 August 1944; foste cadre M.A.I. după 23 August 1944; foşti conducători ai diverselor secte religioase; alte cazuri mai izolate.,,

Indiferent de cât dură sau de ușoară va fi pedeapsa judecătorilor pentru Alexandru Vișinescu, cred că mai importante decât anii de închisoare sau degradarea sa militară, sunt alte două efecte ale finalizării acestui proces. Primul: faptul că de Justiție nu scapă nimeni, chiar și după zeci de ani. În alț doilea rând: faptul că odată dezbătute cazurile torționarilor care au strivit corpuri și suflete, fizic și moral, atâta amar de vreme, generațiile născute după 89 au putut afla ororile regimului comunist.

În 2009, am filmat un documentar despre crimele comunismului,  https://blogdereporter.wordpress.com/2009/09/04/in-cautarea-poporului-pierdut/
Am fost cu specialiștii Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, în frunte cu Marius Oprea și Ghiță Petrov, prin Munții Apuseni asistând la deshumarea unor partizani.

Înainte de asta, am stat o zi întreagă între pereții zidurilor pușcăriei de la Râmnicu Sărat, am zăbovit în celulele în care Ion Mihalache și Corneliu Coposu au fost torturați.

De atunci, de câte ori am citit mărturiile unor deținuți, victime ale brutalității comise de Vișinești precum cel ce urmează să-și afle sentința astăzi, am înțeles altfel suferința lor și datoria mea de om, în primul rând cea de a nu uita și de a spune mai departe ce s-a întâmplat atunci.
Cât am stat în închisoare, eu și colegii mei am avut liber să cercetăm fiecare colț . Am găsit într-o celulă, într-un mușuroi de pământ umed, un fel de ciocan din fier, plin de pete. M-am întrebat dacă erau de sânge sau nu.
Am scos ciocanul afară și m-am dus cu el la paznicul închisorii.

Nu-l mai văzuse, dar singura explicație pe care mi-a dat-o a fost că probabil, a fost unul din instrumentele folosite împotriva de deținutților.
Striveau torționarii unghiile deținuților cu el, le rupeau oasele?
Am lăsat ciocanul acolo, sperând că odată ce pușcăria va deveni muzeu, (asta urma încă de pe atunci să se întâmple dacă ar fi alocat Guvernul
banii necesari, înțeleg că nu s-a întâmplat nici acum), un specialist va face și analize.

Despre ororile regimului comunist cred că se știe și se vorbește prea puțin. Trag această concluzie urmărind permanent subiectul dar și discutând cu un fost coleg de universitate. Cătălin Nedelcu este profesor de Istorie într-un sat din Argeș . Poate a ați auzit deja de el, este genul de dascăl care a și făcut din Istorie o pasiune pe care le-o transmite copiilor diferit. Merge cu ei la muzee și la memoriale, invită la clasă veterani care predau lecții autentice, unice. Pentru voi, l-am rugat să se prezinte și să-mi spună ce conțin manualele de istorie despre crimele comunismului și ce vor să știe elevii.
Redau răspunsul lui integral.,, Sunt cumva un profesor atipic pentru că m-am specializat pe perioada aceasta a istoriei recente și mai mult de atât, pe rezistența armată din munti. De fapt, de 7 ani am un curs opțional la clasa a VIII-a – ,,Rezistenta țarmată anticomunistă și represiunea în Argeș -Muscel’’, Iar aici pun accent și pe mișcarea Haiducilor Muscelului din Nucșoara (aproape un semestru), pe fenomenul reeducării de la Pitești și pe destinele câtorva argeșeni care au șfârșit în închisorile comuniste – Ion Mihalache la Râmnicu Sărat, Gheorghe Brătianu la Sighet în primul rând. Dar bineînteles că le mai vorbesc și despre alte aspecte și le pun filme cum ar fi – Undeva în est și Binecuvantată fii inchisoare, altele din seria Memorialului Durerii sau înregistrari de-ale mele cu foști detinuți politic. De-a lungul timpului, am reușit fie să aduc pe cineva să le vorbească (Aristide Ionescu, Alexandru Marinescu sau Ioana Hașu) sau i-am dus pe câțiva elevi la Poenărei (aproape de locul unde au fost prinși frații Arnăuțoiu în 1958) unde le-a povestit despre rezistența anticomunistă și despre anii săi de închisoare dl Alexandru Marinescu. Este unul dintre cei doi foști membri ai grupului încă în viață. Eu sunt profesor la gimnaziu, iar în manualul de a VIII-a, de Istoria românilor, nu se vorbește decât pu țin despre crimele regimului comunist. Mai precis, la lecția dedicată perioadei lui Dej, avem o jumătate de pagină despre represiune, o fotografie cu închisoarea Sighetu-Marmație, una cu
Toma Arnăuțoiu și cinci rânduri despre Crearea ,,Omului nou’’ la Pitești unde ,,deținutii au fost supuși unor torturi și umilințe greu de imaginat’’. Asta într-un manual de la Editura Sigma. Manualele de liceu nu le cunosc, dar bănuiesc că dozele de ,,rezistență și represiune’’ sunt asemănătoare. Există într-adevăr un curs opțional pentru clasa a XII-a care beneficiază și de un manual despre perioada comunistă. Unul dintre autori este chiar Marius Oprea. Ar fi excelent dacă s-ar studia de către toți elevii, dar, cum am spus, este opțional și cred că azi în Argeș , nu sunt nici măcar 10 profesori care să îl predea. Și mai ales în clasa a XI sau a XII-a cand ei înțeleg mult mai bine anumite lucruri și pot deveni deosebit de implicați. Spun asta fiindcă în trecut am predat trei trei ani la liceu și am această experiență cu adolescenții. Dar ce să spun, că și la clasa a VIII-a, an de an, întâlnesc câțiva elevi foarte curioși mult mai interesați de aceste lecții speciale decât chiar de lecțiile obișnuite. Zilele trecute le-am prezentat în vreo două ore ,,Reeducarea de la Pitești’’. Le-am zis de la început că este o lecție cu totul deosebită, și că poate n-ar trebui să le vorbesc despre anumite aspecte pentru că au încă o vârstă prea fragedă, dar totuși o voi face. Le-am spus asta cu sinceritate, nu am folosit un truc ieftin pentru a le capta și mai mult atenția. Ceea ce s-a și întâmplat, într-adevăr.
Am încercat cumva să le menajez sensibilitatea față de cunoașterea unor atrocități fără precedent care, iată, s-au întâmplat tocmai în orașul nostru. Dar, vezi tu, eu când le explicam diferența crucială între un deținut politic care oricum trecea prin tortură în anchetă și între un student de la Pitești care era obligat să stea zile, săptămâni, luni în celulă cu cel care îl tortura, până devenea la rândul său torționar sau murea, elevii mei au vrut să știe ce modalități de tortură li se aplicau. Două eleve au ținut să îmi spună că au citit undeva despre cum erau torturați oamenii în Evul Mediu, făcând o comparație. Ei au participat afectiv la această lecție, având reacții absolute normale – de revoltă, de oroare, de durere și de milă față de victime. S-au pus în situația acestora, întrebându-se cât ar fi putut rezista și la ce ar fi putut rezista. Deși, an de an, când predau această lecție, mi-e tot mai greu, fiindcă este pur și simplu cumplită, toți culeg și roadele imediat, pe de-o parte, iar pe de altă parte știu, am credința că elevii mei nu vor uita prea repede acest episod abominabil creat de regimul comunist. Bineînțeles că nu intru cu ei în toate amănuntele, nu le dezvălui chiar cele mai degradante lucruri ce s-au întâmplat acolo. Urmează ca în alte ore să le arăt și câteva marturii video ale supraviețuitorilor și, în primavară, poate în timpul Școlii Altfel, să îi duc la Închisoarea de la Pitești care este acum sub patronajul Fundatiei Sfinții Închisorilor.

Acum 2 ani, Ioana Hasu (journalist RFI și nepoata unui partizan din grupul lui Ion Gavrila Ogoranu) a venit în școala noastră și cei mai buni elevi au participat la un atelier – Țara bunicilor. Extrem de interesant!

Foto: Anca Grădinaru

Acum, la final, să-ți zic ceva despre o problemă cu care poate ar fi trebuit să încep. Ieri, a apărut pe net o propunere de reorganizare a disciplinelor la gimnaziu. Cică o parte dintre specialiștii numiți în acea comisie de ministrul Curaj au înfăptuit o mare schismă „curriculară” și au propus o nouă variantă de reorganizare. Eu zic doar de istorie – care istorie? Sunt pur și simplu șocat că nu se mai numește nici măcar istorie, ci educație pentru societate! Deci, ce vorbim noi aici de o istorie a crimelor comunismului, o istorie a comunismului, când ei au ideea de a șterge numele de istorie cu totul! Îți poți imagina cei mplică asta?! Eu cu Manu (soția lui Cătălin, profesoară de Istorie), am rămas perplecși, nu credeam că ne vor mai mira multe în viața asta!”

Apoi, insist, cred că arhivele CNAS ar trebui să fie mai libere decât sunt, instituția ar trebui să funcționeze în regim de bibliotecă și să fie accesibilă nu doar cercetătorilor, ci publicului larg.

Am întrebat odată dacă pot citi dosarul unui membru al familiei, angajat al sistemului opresiv. Mi-au spus că numai dacă fac dovada că voi publica un studiu.

Nu asta vroiam să știu, ci ce anume a făcut exact omul. L-am întrebat pe om dacă acceptă să-i iau dosarul de la CNAS. Cu procură, s-ar fi putut. Mi-a spus categoric că nu.

Un indiciu că oricât de multe mărturii ale victimelor comunismului am citi, tot nu am afla decât o mică parte a răului care ne-a mutilat ca popor 50 de ani. Iar efectele încă ne bântuie.

De aceea, măcar Justiția să mai aducă la suprafață crimele și să condamne autorii, inclusiv pe cei de la Revoluție!

Bilanțul jafului: 2,1 miliarde de euro furați de la buget

Posted in România by gradinaru on februarie 5, 2016

Nicolae Văcăroiu: 2,1 miliarde de euro furate de la buget în numai zece ani

Într-o primă ieșire publică după trei ani de tăcere, președintele Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu, a făcut astăzi la Interviurile Europa FM (http://www.europafm.ro/exclusiv-presedintele-curtii-de-conturi-in-10-ani-bugetul-a-fost-pagubit-de-peste-2-miliarde-de-euro/) bilanțul furturilor de la bugetele publice, central și locale.
2,1 miliarde de euro, nu lei, au furat sau deturnat angajații statului din banii contribuabililor.
IMG_5350
Nicolae Văcăroiu spune că în cele mai multe cazuri este vorba despre corupție, neglijența în serviciu, legislația în permanentă schimbare care a dus la erori uriașe. Și abuzuri incredibile comise chiar la nivel guvernamental, precum emiterea unei legi, aplicarea ei și implicit cheltuirea banilor din buget, fără emiterea normelor de aplicare. ,,Așa ceva e nul de drept!,, spune Nicolae Văcăroiu.
Deși l-am rugat, Nicolae Văcăroiu a refuzat să acuze nominal, să atace primari sau miniștri. Mai are doi ani de mandat și probabil, nu vrea să supere pe nimeni înainte de a se retrage la pensie. Poate așa se explică și faptul că în ciuda unui număr uriaș de sezizări penale trimise în ultimii ani la parchete (675 din 2007 încoace), inspectorii nu au făcut plângere împotriva niciunui demnitar.
A nominalizat însă Guvernul Victor Ponta care, în 2014, a luat de la Investiții 2 miliarde de lei pentru a-i da arbitrar autorităților locale. A împărțit banii banii din fondul de rezervă prin ordonanțe, deși destinatarii nu aveau nicio urgență, spune președintele Curții de Conturi.
,,E îngrijorător faptul că aceste 2 miliarde s-au dus la creșterea rezervei Guvernului de rezervă și a plecat către primării și s-au dus deci către alte destinații, deci au majorat fondul de rezervă. Ceea ce mă îngrijorează că restul de valoare de investiții ptrevăzute în buget, dați afară din 26 de miliarde, 3 sau 6 și rămân 20 de miliarde, banii ăia trebuiau utilizați cu maximă eficiență,, , a spus la Europa FM, Nicolae Văcăroiu.
Autoritățile locale, la rândul lor, au cheltuit banii cu aceeași ,,responsabilitate,,. Iată ce au constatat inspectorii Curții de Conturi (vezi ultimul raport al instituției, la pagina 66, http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/Raport_public_2014.pdf
,,De la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (n.m. condus atunci de Liviu Dragnea) s-au efectuat plăți în sumă de 910 mii lei pentru finanțarea unor obiective de investiții prin PNDL (n.m Programul Național de Dezvoltare Locală), amplasate pe terenuri aflate în litigiu, fapt pentru care respectivele obiective de investiții nu s-au mai realizat, întrucât beneficiarii nu aveau toate aprobările/avizele necesare (ex.: certificate de urbanism, autorizație de construcție etc.),,
Ce să mai spui?
Nu-mi vine în gând decât o replică a unui procuror DNA pe care l-am întrebat odată cum reacționează oamenii politici odată ajunși în birourile lor. ,,Unii se bucură la gândul că i-am prins doar cu atât.,,
Raportul Curții de Conturi arată cum și cu cât au jecmănit angajații statului bugetul, cu cât cinism și curaj.
Pe el cred că s-ar putea construi sute de dosare penale mari.
Că cele mici, ar fi cu miile. Iată un exemplu, tot din raportul Curții de Conturi.
,,La Ministerul pentru Societatea Informațională nu au fost respectate prevederile legale referitoare la buna gestiune financiară în utilizarea fondurilor alocate de la bugetul de stat ca urmare a nerespectării, de către entitatea auditată, a principiilor economicității, eficienței și eficacității în utilizarea fondurilor publice având în vedere că pentru unele autoturisme din parcul auto al ministerului au fost prestate și decontate servicii de spălare periodică neeconomicoase (două spălări auto la un autoturism în aceeași zi; două spălări ale motorului mașinii în cursul unei luni etc.); s-au decontat (…) servicii de spălătorie auto, pentru autoturisme care în anul 2014 nu se aflau în folosința MSI,,.
Doar că între Curtea de Conturi și DNA pe de o parte și Curtea de Conturi și ANAF pe de altă parte nu par a se fi legat prietenii prea stânse.
Inspectorii din cele trei instituții se acuză reciproc că nu fac bine calculele.
Iar una dintre cele mai mari fraude constatate de inspectorii Curții, reclamată la DNA de acum trei ani, nu a ieșit încă din sertar.
Este vorba despre vânzarea unui teren în valoare de 500 de milioane de euro, de către o mare instituție a statului unui privat cu 2 euro metrul pătrat, deși piața spunea că valoarea lui era de 1.500 de euro metrul pătrat.

%d blogeri au apreciat asta: