Blog de reporter

Primele concluzii despre rezultatele summitului NATO

Posted in munca mea, România by gradinaru on Iulie 10, 2016

4 mari obiective a avut România pentru acest summit NATO. Acestea sunt:
-măsuri ,,echilibrate,, (formularea președintelui Klaus Iohannis), putem traduce egale, de securitate, în nordul Europei de Est, adică în Polonia și în țările baltice și în sudul Europei de Est, adică în România și Bulgaria
-aprobarea înființării unei brigăzi multinaționale în România (pentru inițiativă și antrenament intensiv)
-înființarea unui grup naval la Marea Neagră, în România (înainte de anunțul Bulgariei că nu e cazul să facem așa ceva), ,,opţiuni pentru consolidarea prezenţei maritime şi aeriene aliate în sudul Flancului Estic,, (după acel moment)
-plan de contingență dezvoltat (planul de contingență este un plan de intervenție și acțiune de unul singur și cu ajutor aliat în caz de atac terestru, aerian și maritim)

-integrarea sistemului antirachetă de la Deveselu, alături de cel din Spania și Turcia în sistemul de apărare al NATO (asta înseamnă că baza de la Deveselu nu mai e una americană, ci una NATO)

La punctul trei nu avem ce să comentăm. Planul de contingență este un document strict secret, așa că nu știm despre el decât că a fost dezvoltat acum, la doi ani de la adoptarea sa în preajma summitului NATO din 2014, după Polonia și țările baltice.
Obiectivul numărul patru: el a fost îndeplinit ireproșabil din câte au spus oficialii americani și secretarul general al NATO, acum 2 luni, când au venit să taie panglica la scutul antiracheta de pe malul Oltului. Președintele Klaus Iohannis a refuzat să participe la acel moment cu care, iată, se mândrește acum.
A fost meritul fostului negociator Bogdan Aurescu, al liderilor de la Washington, care au aprobat investiția în valoare de aproape un miliard de dolari, a fost meritul Guvernului de la București că a alocat banii necesari (câteva zeci de milioane de euro, dacă îmi aduc bine aminte) al Armatei Române că a respectat toate termenele și a ajutat la construirea bazei la standarde ridicate.

Și acum punctele 1 și 2.
Înființarea brigăzii multinaționale care ar trebui să se adauge celor două structuri NATO existente (un comandament multinațional de divizie și o unitate de integrare a forțelor) are deocamdată doar un răspuns politic. De ce spun asta?
Aceasta brigadă a fost propunerea României și la Varșovia, a fost tratată ca un copil orfan.
Liderii NATO au spus: Bine, o aprobăm, o anunțăm, dar au refuzat să facă ceea ce au făcut în cazul batalioanelor aprobate a fi înființate în Polonia, Letonia, Lituania și Estonia.
Și anume: Să stabilească până la acest summit, cu cine se va umple această brigadă, cu câți militari aliați, de ce naționalitate și de când.
În Polonia și în baltice se știe, s-a negociat, s-a aprobat și s-a anunțat încă de acum câteva săptămâni țările care vor contribui: SUA, Marea Britanie, Germania și Canada și…România. Mai mult, la conferința de presă de la Varșovia, președintele francez Francois Hollande a declarat că și militarii din hexagon vor ajuta Estonia să descurajeze Rusia.

Niciuna dintre țările de mai sus nu a anunțat că va contribui la brigada din România.
Aflată în deficit de imagine în comparație cu țările de la nordul său, România a încercat să puncteze: a anunțat ea însăși că va pune 2 mii de militari în brigadă. Dar brigada ar trebui să aibă 5 mii de militari.
Președintele Iohannis a declarat și el la o conferință de presă organizată exclusiv pentru presa română, evenimentul nefiind anunțat în orarul oficial al conferințelor de presă de la summit, că ,,la această brigadă, în cadrul Summitului, și-au anunțat până acum contribuții certe Polonia cu o companie și a fost reconfirmată contribuția Bulgariei, care vine cu un batalion,, Asta ar însemna, în cel mai fericit caz o mie de militari.
Așadar, ar mai fi nevoie de încă trei mii. Președintele Klaus Iohannis a adăugat: ,,Am derulat și în aceste zile și vom continua discuțiile cu alți aliați pentru alte contribuții dar semnele sunt foarte bune.,,
Câțiva jurnaliști români am pus întrebări câtorva oficiali la care am avut acces pe holurile summitului: ministrul de Externe ceh, purtătorul de cuvânt al preledintelui Turciei, ministrul de Externe al Poloniei. Niciunul nu a spus ,,da, vom veni și noi la voi,, .
Iar ca o paranteză fie spus, secretarul general al NATO a declarat în conferință de presă că bridada din România va fi una româno-bulgară.
Astăzi, președintele Klaus Iohannis are o întâlnire importantă cu președintele Poloniei, vom vedea declarațiile după prânz.
Iohannis

Și punctul 2-forțe, nave și avioane la Marea Neagră, la Contanța, constant, organizat, coordonat. Așa zisul grup naval, sub umbrela NATO, ar fi trebuit să fie format din navele aliaților riverani, adică ale Turciei, Bulgariei și României.
Bulgaria ne-a ridiculizat propunerea deși ea avea ca scop inclusiv creșterea securității sale. Nu e cazul să-i stârnim pe ruși, au spus ei.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Recep Tayyp Erdogan ne-a spus că Turcia se gândește la ,, o nouă arhitectură de o securitate la Marea Neagră,,.Și atât.
Inițiativa României apare în declarația finală a summitului la finalul punctului 41, extrem de lapidar:
,, Options for a strengthened NATO air and maritime presence will be assessed.,,
Declarația finală a summitului o găsiți aici.
http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133169.htm?selectedLocale=en
Nu există un calendar, nu există promisiuni concrete în acest sens în document. În schimb, secretarul general al NATO a explicat că în următoarele două luni și jumătate, miniștrii Apărării vor face propuneri de securizare a Mării Negre în condițiile în care, spune tot NATO, tot în documentul final că ,, Russia’s military intervention, significant military presence and support for the regime in Syria, and its use of its military presence in the Black Sea to project power into the Eastern Mediterranean have posed further risks and challenges for the security of Allies and others.,,
Pe lângă cele scrise mai sus, am mai remarcat un lucru interesant: rezerva marilor lideri mondiali de a menționa România în anumite contexte:
-la conferința de presă, președintele SUA, Barack Obama a precizat doar că România și Bulgaria vor beneficia de măsuri suplimentare de siguranță. DAR nu a spus clar, așa cum ne așteptam, dacă SUA vor contribui la brigada multinațională din România și nici că la noi vor ajunge separat de acțiunile NATO, din 2017, până la o mie de militari americani, la Mihail Kogălniceanu. Această detașare e parte a programului de 3,4 miliarde de dolari de mutare în Europa a unei brigăzi mecanizate (mai există trei în Europa).

A făcut-o Klaus Iohannis, repet, într-o conferință de presă de care presa străină nu a fost anunțată.
„Acea prezență nu va fi în baza documentelor acestui Summit, ci în baza unei înțelegeri bilaterale. Este în cadrul prezenței rotative, care este planificată a se desfășura începând din 2017. Acești militari vor veni în România, vor staționa o vreme. Este vorba de un număr important de militari care vor veni, vor sta în România, se vor antrena împreună cu soldații noștri”, a spus Klaus Iohannis.
Din nou, România nu a fost avantajată la imagine, pentru că anunțul privind inființarea de batalioane (deci unități mai mici decât brigada) în Polonia și baltice a fost prezentat de toți președinții străini ca pe un gest de solidaritate supremă.
Apoi, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că nu trebuie să exagerăm cu amenințările Rusiei. Cu o zi înainte, președinele Iohannis tocmai le spusese omologilor la ședința fără presă că România a devenit o țintă a declarațiilor amenințătoare ale Rusiei.

Președintele nostru spune că a fost un summit de succes pentru România, dar de fapt, situația nu e chiar atât de roz.
E drept, există o iritare în ceea ce privește investițiile.
În timp, ce Klaus Iohannis se laudă că România va da de la anul 2 la sută din PIB Armatei, Polonia impresionează cu anunțurile depășirii acestui prag, al dublării numărului de militari, până la 150 de mii și investiții de 30 de miliarde de euro. Noi ne câcâim să majorăm bugetul la 3 miliarde de lei și abia avem 80 de mii de militari din care doar o parte oameni care pot merge la luptă efectiv.
Obama a declarat și el că deși la summitul trecut, toți au promis că dau 2 la sută până la reuniunea de acum, în fapt, nu s-a întâmplat așa.
Polonia este văzută ca un exemplu.
Pentru că înțelege că apărarea e importantă și alocă mulți bani pentru asta. Iar asta contează la imagine enorm.
Noi propunem grupare navală, dar nu avem nave, abia acum reparăm cele două fregate cumpărate la mâna a doua de la britanici, nu am anunțat încă licitația pentru a doua escadrilă de avioane de luptă, iar planul de refacere a industriei de apărare nu știm încă în ce constă, deși el există ca și programul de achiziții pe următorii ani.

Noi parcă nu înțelegem că trebuie să alocam bani mai mulți, în primul rând pentru noi. Asta ne-ar crește siguranța și credibilitatea și demnitatea și puterea de negociere. Desigur, aici ar trebui ca și președintele să acționeze ca un adevărat negociator, ca un adevărat lider. Ar trebui să pună pe masa omologilor oferte de investiții în apărare și nu numai, ar trebui să convingă viitorul guvern de nevoia unei înzestrări mai rapide și ar trebui să înțeleagă că peste mandatul său stă viitorul României. Pentru început ar trebui ca măcar să le dea șansa jurnaliștilor străini să-i pună întrebări pentru ca la rândul său, România să aibă șansa îmbunătățirii imaginii negative pline de clișee.

Haideți să nu ratăm încă o șansă! Istoria iarăși nu mai e de partea noastră.

Posted in România by gradinaru on Iunie 24, 2016

La acest moment, după ce rezultatele arată că Marea Britanie iese din Uniunea Europeană, România trebuie să se trezească, dar toată.
,,Toată,, înseamnă de la primul țăran și corporatist care vor trebui să pună presiune pe primarii lor să atragă urgent banii europeni și să-și informatizeze și transparentizeze administrația, până la noi, jurnaliștii, care trebuie să le explicăm oamenilor până la epuizare, că în ecest moment, este vital pentru viitorul acestei țări să atragem banii europeni programați deja pentru 2014-2020, peste 35 de miliarde de euro, poate ultimii și că la toamnă, instalarea unui guvern populist ne va vulnerabiliza suplimentar.
Președintele țării, Klaus Iohannis care tocmai a anunțat că i-a convocat pe guvernatorul Băncii Naționale și pe liderii partidelor politice pentru a discuta despre ieșirea Regatului din Uniune nu pare, la fel ca și restul liderilor, că are un plan pentru această nouă situație politică.
Înainte de Consiliul European din 18-19 februarie, consiliu la care liderii europeni au bătut palma cu David Cameron pentru un compromis, care iată acum, nu mai folosește la nimic, un oficial de rag înalt din cadrul Președinției îmi spunea că logica României era să se ajungă la ,,o înțelegere care să permită un vot pozitiv la referendumul din UK, pentru că dacă Marea Britanie iese din UE, Uniunea se va slăbi. Mai rău, se va deschide o cutie a pandorei. Iar asta reprezintă un risc uriaș pentru dezintegrarea UE,, Și adăuga: ,,Interesul fundamental al României este ca UE să reziste pentru că elementele de prosperitate în România, sunt legate de apartenența la Uniunea Europeană,,. Aș adăuga eu și o parte din siguranța noastră ca stat.
În plus, majoritatea românilor plecați în Occident, între 3 și 4 milioane de oameni, sunt în țări ale Uniunii: Spania, Italia, Marea Britanie, Germania, Franța și chiar Danemarca.
În aproape toate au fost discuții legate de migranții din Est care ,,fură,, locurile de muncă ale cetățenilor proprii, în toate sunt partide populiste cu scoruri în creștere și care vor lua avânt după BREXIT.
Așadar, în acest momemt se anunță schimbări istorice, după ce premierul David Cameron a jucat viitorul țării sale și al UE, parțial cel puțin, ca la poker sau ca la carte, istoria va decide.
În Olanda, după cum anunță Reuters, liderul Partidului pentru Libertate, PVV, a cerut deja un referendum similar celui din Regat.
România, în afara premierului Dacian Cioloș, nu are un lider care știe cum să negocieze o criză la nivelul UE și credibil la Bruxelles, acolo unde va începe bătălia pentru supraviețuire și bani.
La București, acest premier și Guvernul său, tocmai au fost amputați politic și administrativ de un Parlament care le-a interzis să guverneze liber până la toamnă. Un Parlament plin de inconștiență și golit de simțul datoriei față de popor.
Așadar, ce ne rămâne nouă de făcut?
În primul rând să urgentăm atragerea de fonduri europene și să fim uniți.
Teoretic, încă avem la dispoziție până în 2020, aproximativ 35 de miliarde de euro, din care aproape 7 miliarde pentru infrastructura rutieră, feroviară, navală și aeriană, atât de necesară pentru crearea de investiții și evident locuri de muncă, eventual și pentru românii care ar putea fi alungați din Europa de Vest.
Zilele trecute, într-o ieșire care face rău României în actualul context, neuzuală, comisarul European pentru Politică Regională, românca Corina Crețu, i-a scris public premierului Dacian Cioloș că e ,, îngrijorată de ritmul lent în pregătirea proiectelor privind infrastructura de transport din cadrul Programului Operaţional pentru Infrastructură Mare pentru perioada 2014-2020, dar şi de numărul mare de proiecte ce riscă să nu fie finalizate.
Deşi Comisia Europeană a aprobat fazarea a 30 din cele 123 de proiecte de transport pentru perioada 2007-2013, autorităţile naţionale nu au reuşit să trimită la Bruxelles toate documentele necesare pentru acestea, aşa încât există riscul ca România să nu poată folosi banii europeni alocaţi şi va fi nevoită să suporte din bugetul naţional cheltuielile necesare pentru finalizarea proiectelor”, mai scrie Corina Crețu.
Corina Crețu face rău României cu această scrisoare publică pentru că deși poate vorbi oricând cu premierul Dacian Cioloș, fost comisar european, preferă să strige în gura mare că suntem incapabil să atragem banii europeni și astfel pune paie pe foc în dezbaterea despre cum Uniunea Europenă împrăștie banii celor mai harnici și eficienți puturoșilor.
Doar că acest Master Plan pentru Transport a fost blocat de fostul ministru PSD (același partid care a trimis-o pe Corina Crețu la Bruxelles) al Transportului, Dan Șova, cel puțin un an. A venit apoi Ioan Rus căruia Bruxellesul i-a întors Master Planul de cel puțin 2 ori pentru că nu era formulat clar și realist.
Acum nici două luni am aflat că România nu are niciun proiect aprobat în planul Junker, finanțat teoretic cu 21 de miliarde de euro. Hotnews a cerut explicații oficiale, le găsiți în link.
România a atras în primii șase ani de la aderarea la UE, între 2007 și 2013, puțin peste 12 miliarde de euro din cele peste 19 disponibile, potrivit ministerului Fondurilor Europene, adică mai puțin de 65 la sută.
În știrea Agerpres, aveți defalcate, sumele.
http://www.agerpres.ro/economie/2016/03/07/rata-de-absorbtie-curenta-a-fondurilor-europene-63-48-in-februarie-58-86-absorbtie-efectiva-14-53-19
Ne-a întrecut Bulgaria, Polonia a luat peste 50 de miliarde de euro.
Fostul ministru al Fondurilor Europene, Aura Răducu, declara la final de mandat (ea a fost totuși demisă de premierul Dacian Cioloș care evident, a avut o nemulțumire) că putem ajunge la o rată de absorbție de 100 la sută.
Dar iată că lucrurile nu sunt așa simple. Mai ieri, actualul gestionar al atragerii fondurilor, Cristian Ghinea, îi răspundea lui Victor Ponta, care îl acuzase de absorbție 0 pentru exercițiul bugetar 2014-2020, că premierul Dacian Cioloș a adus în România 1,9 miliarde de euro în ultimele 8 luni. Ghinea recunoștea că absorbția e zero, dar că așa e la toată lumea aproape, pentru că noul exercițiu abia a început.
Și mai spunea ceva Cristian Ghinea. Că Guvernul Ponta a exclus micii fermieri dintr-un alt program important finanțat de Comisia Europeană, PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală) în favoarea marilor antreprenori agricoli.
Cât privește PNDL (Programul Național de Dezvoltare Locală), cel prin care se pot construi drumuri locale și județene, poduri și podețe (vezi efectele inundațiilor recente cauzate inclusiv de infrastrutura jalnică), școli și stații de epurare, Curtea de Conturi a scris că în raportul său (http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/Raport_public_2014.pdf) că ,,
în perioada 2012-2014, MDRAP a încheiat contracte cu terții pentru „Proiectarea și execuția de lucrări în vederea modernizării și reabilitării drumurilor județene și de interes local”, în cadrul Programului Național de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI) și al Programului Național de Dezvoltare Locală (PNDL), dar nu s-a preocupat de valorificarea acestor proiecte prin transmiterea/cedarea către beneficiarii obiectivelor de investiții, respectiv către unitățile administrativ-teritoriale pentru care au fost comandate/achiziționate, imobilizând astfel fonduri publice. (…) S-au efectuat plăți în sumă de 910 mii lei pentru finanțarea unor obiective de investiții prin PNDL, amplasate pe terenuri aflate în litigiu, fapt pentru care respectivele obiective de investiții nu s-au mai realizat, întrucât beneficiarii nu aveau toate aprobările/avizele necesare (ex.: certificate de urbanism, autorizație de construcție etc.); s-au finanțat obiective de investiții, în cadrul PNDL (ex.: drumuri comunale în județul Bacău), în valoare de 590 mii lei, fără respectarea prevederilor legale privind standardele de cost, MDRAP încheind contractul de finanțare fără a verifica și analiza documentația tehnico-economică aferentă obiectivului de investiții.
În plus, au scris inspectorii Curții de Conturi ,, auditul performanței Programului Național de Dezvoltare Locală (PNDL) finanțat de la bugetul de stat prin bugetul MDRAP a relevat faptul că este redusă capacitatea instituțională/administrativă a Ministerului pentru comunicarea eficientă și coordonarea PNDL la nivel inter/intraministerial pentru identificarea și diminuarea riscului de fraudă, de evaluare și selecție a obiectivelor de investiții. Totodată, s-a constatat că PNDL nu are stabilite obiective prin actul normativ de aprobare, astfel că nu a fost posibilă evaluarea gradului de realizare a acestora. Entitatea nu a fost în măsură să dea răspunsuri la întrebările ce privesc evaluarea gradului de realizare a obiectivelor PNDL și identificarea cauzelor care au condus la nerealizarea parțială sau totală a obiectivelor de investiții.,,

Cu alte cuvinte, degeaba s-au încheiat contracte, dacă lumea nu a putut beneficia de ele.
Acum, de acest program răspunde vicepremierul Vasile Dîncu. L-am invitat recent la Interviurile Europa FM, i-am citat din acest raport, a refuzat să comenteze constatările Curții de Conturi cu privire la gestionarea sa de către fostul ministru al Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea.
Aici găsiți interviul integral (https://www.youtube.com/watch?v=eD-I0ntANCs), iar de la minutul 49.43 Vasile Dîncu spune că ,,în unele cazuri suntem în Justiție, probabil că au existat nereguli,,. L-am întrebat dacă a făcut el sau altcineva vreo plângere penală, dacă există vreun dosar, a spus că nu știe.
Dar astea s-au dus.
Acum, după cum detailealează pe blogul său (https://corinacretu.wordpress.com/2016/05/25/8593/) comisarul european Corina Crețu, avem la îndemână zeci de miliarde de euro pentru ce ne lipsește cel mai tare: infrastructură, educație și măsuri de combatere a sărăciei care în unele zone ale țării, a dus abandonul școlar la 20 la sută, record dramatic în cadrul UE.
,,România are alocate pentru perioada 2014-2020, prin Fondul european de dezvoltare regională, peste 520 de milioane de euro în cadrul Programului Operațional Regional pentru proiecte ce vizează incluziunea socială și reducerea sărăciei. De asemenea, mai bine de 360 de milioane de euro sunt destinate, tot prin FEDER, educației, iar pentru regenerarea zonelor urbane defavorizate au fost prevăzute 50 de milioane de euro. Dacă toţi aceşti bani ar fi folosiţi în mod eficient, am putea îmbunătăţi calitatea vieţii pentru aproximativ 75 de mii de copii, 10 mii de persoane cu dizabilități și 62 de mii de vârstnici. Mă refer aici la posibilitatea construirii de centre de zi, cantine, centre pentru servicii sociale și medicale. Aceasta ar însemna şi dezinstituționalizarea a 750 de copii și a peste 500 de persoane cu dizabilități,, scrie Corina Crețu.
Atragerea fondurilor europene nu se poate face nici cu primari corupți, nici cu funcționari slab pregătiți, 40 la sută dintre ei au peste 50 de ani.
Guvernul ar fi trebuit după cum spunea tot Vasile Dîncu la Interviurile Europa FM, să-și asume luna aceasta răspunderea pentru primele legi care reformează administrația.
Unde să-și mai asume răspunderea? În Parlamentul care i-a interzis să dea ordonanțe și care e ca și în vacanță? În Parlamentul care dă pensii speciale primarilor?
De aceea, în actualul context în care nu știm ce urmează să se întâmple în Uniunea Europeană și nici care va fi următorul atac al Rusiei, e important, mai important ca niciodată, cum votăm la alegerile generale.
La toamnă vom vota liste de partid.
PSD, partidul cu prima șansă e condus acum de un condamnat definitiv pentru corupție, iar liderii PNL vor să facă echipă cu partidul care își schimbă blana în funcție de interesul personal de moment.
Nu vom avea prea multe alternative, dar ce ne rămâne de făcut este să renunțăm să nu ne mai pese. Să-i cerem președintelui Klaus Iohannis să renunțe la pasivitate, să fim atenți la inițiative politice noi, poate chiar să-i cerem premierului să creeze un partid politic, să facem plângeri atunci când un primar precum cel din Pantelimon, face canalizare și aprovizionare cu apă de nu știu câte ori pe hârtie și niciodată în realitate.
Pe actualii politicieni, nici moartea nu-i mai schimbă. A dovedit-o fostul primar al sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, care a candidat în ciuda zecilor de morți de la Colectiv, doar civismul părinților acelor tineri l-a mai oprit.

link

Președintele Klaus Iohannis, slab și la Economie

Posted in munca mea by gradinaru on Martie 29, 2016

O constantă negativă a vizitelor prezidențiale în mandatul lui Klaus Iohannis este neparticiparea oamenilor de afaceri la întâlnirile președintelui cu marii lideri ai lumii. Până acum, președintele Klaus Iohannis, însoțit de soție, a fost în multe capitale: Paris, Berlin, Tel Aviv, Ankara sunt numai câteva dintre ele. Anul trecut, surse diplomatice spuneau că, la Paris, autoritățile franceze i-au propus președintelui nostru o întâlnire cu investitorii din Hexagon, însă Klaus Iohannis ar fi refuzat, spre stupoarea gazdelor.
Este o premieră tristă. De la Ion Iliescu, care întotdeauna mergea afară însoțit de un grup mare de oameni de afaceri, uneori înclusiv de teroristul Omar Hayssam, la Traian Băsescu, atent la economie, am ajuns astăzi ca președintele să nu mai ia pe nimeni în deplasările oficiale.
Iar asta duce odată în plus (comunicarea tot jalnică a rămas) la subțierea ideii de vizită de stat. Refuzul de a susține economia națională prin promovarea produselor și facilitarea încheierii de contracte devin alte pietre de moară la credibilitatea și putința de a fi președinte ale lui Klaus Iohannis.
Ultima vizită, la Istanbul și Ankara, spune multe, iar cifrele sunt grăitoare.

²

La Istanbul, capitala economică a Turciei, președintele s-a întâlnit în prima zi a vizitei doar cu o mână de români, iar în a doua, tot la Istanbul, a vizitat biserica românească și moscheea Albastră. (Biserica ortodoxă e de fapt o donație din partea Greciei și în urmă cu doar câțiva ani a fost renovată din banii donați de Mircea Lucescu. E situată într-un loc ferit, e micuță și arată ca un mic lăcaș de cartier. Asta apropo de moscheea de la București pe care Turcia o cere și o va finanța.)

dav

 

dav
Tot în a doua zi, delegația (din care a lipsit pentru prima dată șeful Administrației Prezidențiale, Dan Mihalache) a aterizat la Ankara.
Președintel a depus o jerbă la monumentul lui Mustafa Kemal Atatürk și s-a întâlnit cu președintele Recep Tayyip Erdogan.
Din declarațiile celor doi, informații noi a adus doar liderul turc care înainte de a fi întrebat, a spus că Turcia vrea să dezvolte moscheea de la București.
A mai fost nevoie de încă o zi pentru ca președintele nostru să discute și cu premierul Turciei. Nu au mai fost declarații de presă, iar cum Administrația Prezidențială a dat un comunicat lipsit de orice informație clară, nu am aflat nici dacă România se va baza pe Turcia în vederea consolidării apărării Mării Negre, nici dacă producătorii turci de armament vor veni să lucreze aici, nici cum s-ar putea ajunge așa cum au declarat cei doi președinți, la schimburi comerciale duble față de acum, adică la 10 miliarde de dolari.
Anul trecut, Recep Tayyip Erdogan a venit în România însoțit de zeci de oameni de afaceri. La București, s-a organizat atunci un forum de afaceri româno-turc. Efectul? Exporturile Turciei în România au crescut cu aproape un miliard de euro, mai ales vegetale și textile. Erdogan a declarat că, în România, sunt acum peste 10 mii de firme turcești, iar capitalul disponibil pentru investiții la noi este de 6 miliarde de dolari.
În România, există acum o asociație a oamenilor de afaceri turci.
De partea cealaltă a Mării Negre, efectul e invers.
Exporturile României au scăzut cu câteva sute de milioane de euro, mai ales după ce anul trecut, Turcia a blocat importurile de tablă laminată din România, acuzându-ne pe noi de practicarea dumpingului.
Investigația din Turcia finalizată în luna februarie, a arătat că nu a fost așa, pur și simplu la Galați se produce tablă mai ieftină, dar pierderea de 300 de milioane de euro a fost și a României.
Cu un avion pe jumătate gol, cu sfătuitori puțini și în permanență retrași, fără purtător de cuvânt de care șeful administrației prezidențiale, mai nou absent, nu vrea să se împiedice, Klaus Iohannis merge în vizite de stat degeaba.
Efectele economice sunt nule, cele politice nu sunt clare. Asta mai ales din cauza discursului ambiguu al președintelui. Când pleacă la Bruxelles spune că România nu va accepta relocarea obligatorie a refugiaților din Turcia, când merge la Ankara spune că Turcia trebuie ajutată.

La întrebarea ,,Care sunt probabilitățile ca Marea Neagră și România să devină rută alternativă pentru fluxul migrator (n.m comasat, acum, în Turcia sunt 2,7 milioane de sirieni care stau în tabere sau au fost lăsați să se împrăștie și să muncească înclusiv în Ankara și Istanbul) dacă România și alte țări membre ale UE vor refuza din nou să preia refugiați, Klaus Iohannis mi-a răspuns: ,, Nu cred într-o astfel de rută. Marea Neagră nu poate fi abordată pe bărci mici, nu poate fi traversată decât cu ambarcaţiuni serioase, or acestea vor fi imediat văzute”.
Chiar așa? Văzute de cine? De Turcia, din care de un an pleacă libere mii de bărci către Grecia încărcate cu sirieni și veste care-i trag la fund?

Œ

Œ

La aceeași întrebare, Recep Tayyp Erdogan a răspuns viclean, așa cum joacă de altfel cu întreaga Uniune Europeană în care vrea să bage țara sa.
,,Turcia a adoptat măsuri stricte pentru a preveni fluxul de migranție către UE. În special după 18 martie, controalele au fost intensificate, nu se permite refugiaților să treacă dincolo. Vom fi mai stricți în perioada următoare. Trebuie să soluționăm această problemă a migrației ilegale în solidaritate cu România și Grecia.,,
Cu alte cuvinte, depinde inclusiv de România și de Grecia, ce curs va lua fluxul.

Romanii din Ucraina, dezamagiti de Klaus Iohannis

Posted in munca mea by gradinaru on Martie 19, 2015

Cele mai importante organizații românești din regiunea Odessa protestează față de anularea întâlnirii cu președintele Klaus Iohannis, întâlnire programată cu ocazia vizitei șefului statului marți, la Kiev. Marți dimineață, liderii unor organizații se pregăteau să se urce în autobuze și să vină la Kiev, dar, vorba lui Klaus Iohannis, ghinion! Ar fi fost prima întâlnire la acest nivel, de pe vremea lui Emil Constantinescu.

Știrea pe larg pe siteul EUROPA FM

Și scrisoarea Asociației Naţional-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa

Domnului Preşedinte al României KLAUS WERNER IOHANNIS

SCRISOARE DESCHISĂ

Excelenţa Voastră,
S-a întâmplat să mă nasc cu numele Popescu, la un deceniu distanţă până la destrămarea de jure a imperiului sovietic-comunist, pe pământ românesc furat de unii şi abandonat de alţii – Basarabia Istorică / Sudul Basarabiei / Bugeac, azi compus din cele 9 raioane dintre Dunăre şi Nistru ale regiunii Odesa.
Am avut noroc: norocul să fiu adus pe lume, alături de doi fraţi mai mari, de părinţi şcoliţi în acea adevărată „Mecca a românităţii din URSS” – oraşul Chişinău. Întorşi acasă de la studii au profesat o viaţă în satul de unde au plecat, fiind, fără exagerare, profesori de elită în şcoala care s-a încăpăţânat să rămână românească pe toată perioada sovietică. La încheierea celei de-a doua conflagraţii mondiale în Sudul Basarabiei se mai preda în limba română în 62 de şcoli, în localităţile cu populaţie majoritară românească – oraşe şi sate. După dispariţia de jure a Uniunii Sovietice, Ucraina independentă şi suverană a moştenit doar 18 din acele şcoli româneşti, aflate doar în sate, preponderent în cele trei raioane de la Dunăre – Reni, Ismail şi Chilia, URSS reuşind să extirpe învăţământul românesc din oraşele Bugeacului, rusificând 44 (!!!) de şcoli româneşti. Se vorbea, în primii ani de independenţă a statului ucrainean chiar de o posibilitate de a redeschide clase româneşti în şcolile rusificate de comunişti, atât de democrată şi europeană se întrezărea perspectiva!…
În 1997 comunitatea românească din Sudul Basarabiei s-a trezit abandonată pentru a doua (sau a câta!?) oară: a fost semnat foarte simbolic, la Ismail – pe pământ basarabean, Tratatul de bună vecinătate româno-ucrainean. Foarte bine pentru ambele state independente şi suverane, mai ales în perspectiva aderării la NATO şi Uniunea Europeană a statului român. Până aici, însă. Tratatul nu a adus nici beneficii, nici garanţii suplimentare pentru cele trei mari comunităţi istorice autohtone româneşti rămase în Ucraina – cele din Maramureşul Istoric, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, Hotin şi Sudul Basarabiei – în total peste jumătate de milion de români. Văzându-se dezlegat la mâini, Kievul a reactivat politica de deznaţionalizare de odinioară a Kremlinului, impunând în sistemul de învăţământ românesc din regiunea Odesa predarea obligatorie într-o limbă aparent „diferită” de cea română, dar cu urmări catastrofale – limba „moldovenească” în grafie latină, bazându-se pe prevederile articolului 13 din constituţia Republicii Moldova şi pe ideile moldovenismului propagat cu înverşunare la Tiraspol.
Astfel, în plin proces de renaştere naţională şi revenire la rădăcini au fost succesiv rusificate sau ucrainizate în totalitate şcolile din Furmanca şi Chitai – două din cele patru sate româneşti din raionul Chilia. Tot după semnarea Tratatului bilateral a început procesul de ucrainizare a celorlalte şcoli, introducându-se clase cu predare în limba de stat, în detrimentul limbii române „moldovenizate”… Azi, la 24 de ani de independenţă a statului ucrainean – vecin şi prieten al României, în Sudul Basarabiei mai există doar cinci (5!!!) şcoli în care procesul de învăţământ se desfăşoară integral în limba română (dar tot cu titulatura de „moldovenească”, impusă de Kiev). Autorităţile ucrainene continuă şi la un sfert de veac de independenţă să dezbine românitatea din Ucraina în români şi „moldoveni”, cu un scop aproape deschis promovat de a se debarasa de această insulă spirituală a latinităţii din marea popoarelor slave. După logica majorităţii guvernanţilor de pe Nipru, eu – Popescu din Sudul Basarabiei nu ar trebui să fiu de acceaş naţionalitate cu un Popescu din Herţa, spre exemplu. Situaţia este aproape identică şi în regiunea Cernăuţi, unde se ucrainizează câte o şcoală pe an. Probleme similare le regăsim şi în domeniul culturii româneşti, al mass-media în limba română din Ucraina.
În prezent, în procesul de destrămare de facto a URSS, încă mai avem şi cazuri de cenzură, de interdicţie a evoluării pe scenele din Ucraina a unicei formaţii artistice cu implicare în promovarea culturii tradiţionale româneşti în Sudul Basarabiei. Timp de 10 ani de zile este blocată (neoficial, desigur) activitatea Ansamblului Folcloric „Dor Basarabean” din Erdek-Burnu / Utkonosovka, raionul Ismail, pentru un motiv absurd – prezenţa brâului tricolor la costumul popular românesc! Autorităţile continuă să susţină aberanta propagandă moldovenistă că brâul tricolor la costumul popular naţional ar „româniza moldovenii din Ucraina”. Nici pe parcursul ultimului an, cu toată ardoarea declarată a autorităţilor de democratizare şi desovietizare a Ucrainei nu s-a schimbat absolut nimic în ce priveşte situaţia românităţii din Ucraina, dezbinată şi deznaţionalizată cu aceeaş perseverenţă.
Domnule Preşedinte,
Apreciem eforturile depuse de statul român de a sprijini aspiraţiile europene şi euroatlantice ale Ucrainei, cu atât mai mult apreciem iniţiativele pe care le aveţi, alături de preşedintele Petro Poroşenko, în stabilizarea relaţiilor şi contactelor bilaterale dintre România şi Ucraina. În acest sens, cu siguranţă veţi găsi şi sprijinul unei părţi considerabile ale comunităţilor româneşti autohtone.
Cu părere de rău, însă, nu la fel de bine stau lucrurile în plan local, în sânul românităţii, după cum bine cunoaşteţi. Situaţia poate evolua în bine doar cu aportul comun al tuturor factorilor de decizie din cele două state. Niciodată, însă, nu vom ajunge la o abordare sinceră şi la deschiderea spre cooperare în domeniile vitale pentru românii din Ucraina, fără a consulta în acest sens reprezentaţii comunităţilor.
Pentru a se ocupa de problemele minorităţilor naţionale de pe teritoriul său un stat naţional trebuie, în primul rând, să le poarte de grijă propriilor conaţionali din alte state. Până în prezent Ucraina nu a instituţionalizat într-o formulă viabilă relaţia cu diaspora ucraineană, iar reacţia autorităţilor ucrainene la relaţiile fireşti ale diverselor minorităţi naţionale cu statele înrudite ale acestora este una de „îngrijorare şi permanentă suspiciune”. Acest fapt este vizibil mai ales în ce priveşte relaţiile statelor vecine ale Ucrainei cu etnicii români, maghiari, ruşi, polonezi. În unele cazuri aceste îngrijorări sunt bine fondate (anexarea de teritorii de Federaţia Rusă, în numele creării unei „lumi ruse”), în altele – cum este cazul statului român şi a românilor din Ucraina – sunt aberaţii ordinare şi speculaţii politice pe diverse tematici revizioniste, căzute în desuetudine de o bună perioadă de timp.
Din experienţa de colaborare cu autorităţile statului român în ce priveşte sprijinul românilor din Ucraina, în domeniul culturii şi a învăţământului în limba română în Sudul Basarabiei am constatat, însă, o reală inechitate în ce priveşte abordarea de către factorii de decizie de la Bucureşti a românilor rămaşi după momentul 1940 de partea răsăriteană a Ţării. Românii din teritoriile istorice româneşti aflate azi în componenţa Ucrainei trebuie să aibă cel puţin acelaş tratament şi să fie la fel de prioritari pentru naţiunea română precum sunt şi românii din Republica Moldova. Nu uitaţi că românii din Republica Moldova au limba română limbă de stat, învăţământ, cultură, mass-media în limba română!!! Fapt care nu se poate compara cu situaţia românilor din Ucraina, sub nicio formă! Să nu uităm că actualmente 41% din teritoriile înstrăinate în urma pactului Molotov-Ribbentrop se află în Ucraina, iar populaţia românească din aceste teritorii nu-i venită aici de bună voie, la muncă de sezon sau în căutarea paradisului pierdut. Suntem români autohtoni de mii de ani, nu colonişti sau diaspora.
În urma celor reflectate vă rugăm să luaţi în calcul, Domnule Preşedinte, o eventuală restructurare a metodelor de abordare de la Bucureşti a problematicii comunităţilor istorice/tradiţionale/autohnoe româneşti din vecinătatea României, inclusiv a comunităţilor istorice româneşti din Ucraina. Dacă nu în perioada de facto de război şi ocupaţie neo-sovietică în Ucraina, în vecinătatea imediată a unei regiuni compact populate şi de către etnicii români, atunci când vor mai deveni prioritare relaţiile de sprijin ale statului român pentru românii rămaşi aici?!
Vorbim de 8 ani de zile de un for al românilor de pretutindeni, având în spate o lege dedicată românilor din străinătate, care obligă autorităţile române să ACŢIONEZE, să înfiinţeze INSTITUŢII REPREZENTATIVE ALE ROMÂNILOR DIN STRĂINĂTATE, să consulte, prin intermediul unui CONGRES AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI şi a unui CONSILIU permanent al acestora inclusiv reprezentanţii românilor din Ucraina! Guvernanţii nu vor putea niciodată să AJUTE efectiv românii din vecinătate şi din diaspora, fără să înţeleagă ce-i doare cel mai mult şi care sunt domeniile şi proiectele vitale ale comunităţilor româneşti. Adeseori diurnele pentru o deplasare peste Atlantic ale miniştrilor sau ale secretarilor de stat responsabili cu relaţiile cu românii de pretutindeni sunt suficiente pentru editarea pe parcursul unui an calendaristic a unui ziar românesc sau a unei redacţii de televiziune sau post de radio în limba română!
Identic stau lucrurile şi în sfera diplomatică: pe parcursul mai multor ani de zile unii diplomaţii români şi şefi de misiuni diplomatice iau „poziţia struţului speriat” în faţa autorităţilor ucrainene, evitând să abordeze tematica „deranjantă” a respectării drepturilor minorităţii naţionale române, îmbrăţişând o atitudine comodă de muncă de birou. Mai ales acest lucru îl simţim noi – comunitatea românească din Sudul Basarabiei, zonă prin care trece drumul european de peste 300 km care leagă Odesa de Galaţi, împânzită de localităţi româneşti prin care nu intră şi nu opreşte un diplomat român de la Consulatul General al României de la Odesa, de „teama” (sau comoditatea!) de a nu deranja autorităţile românofobe, şi de a nu fi acuzaţi, cumva, de aceeaş „românizare a moldovenilor”… Acum este cazul de a reînnoi echipa Ministerului Afacerilor Externe cu diplomaţi tineri, cu viziuni normale, europene, în locul „atotcunoscătorilor de limbă rusă”, şcoliţi la Moscova în perioada războiului rece, care sunt plasaţi în misiunile diplomatice române din spaţiul ex-sovietic.
În final aş dori să vă aduc la cunoştinţă, Stimate Domnule Preşedinte al României, că unicul preşedinte al Ţării care a fost vreodată la românii din Sudul Basarabiei a fost Emil Constantinescu, imediat după semnarea Tratatului de bună vecinătate cu Ucraina, în iulie 1997. De atunci românii de aici nu au mai văzut la faţă niciun preşedinte român, niciun ministru de externe, niciun ambasador al Ţării!
Sperăm ca acea ignoranţă, de care aţi dat dovadă faţă de românii din Ucraina vizitând Kievul fără a saluta măcar românii din statul nostru de cetăţenie, să fie motivată de o pregătire a unei vizite oficiale pe care o veţi face inclusiv la românii din Sudul Basarabiei. În acest sens vă aşteptăm la Ismail, Reni sau Chilia – NU la Odesa. Vă aşteptăm în sânul comunităţii de români, la noi acasă, în Basarabia Istorică, în calitate de Preşedinte al tuturor românilor.

Anatol Popescu
Preşedinte al Asociaţiei Naţional-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa

Oficiali FDGR: Germania ne ajută să intrăm în Schengen în 2015

Posted in România by gradinaru on Martie 2, 2015

În ciuda declarațiilor rezervate făcute joia trecută, la conferința de presă atât de președintele Klaus Iohannis cât și de cancelarul Angela Merkel, vizita președintelui României la Berlin se va solda aproape sigur, cu aderarea parţială a României la Schengen în acest an. În plus, vor fi și alte efecte concrete în următoarele luni.

O spun doi membri ai delegației care au participat la toate întâlnirile preşedintelui Klaus Iohannis: cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei, cu preşedintele Joachim Gauck şi cu liderul Bundestagului Norbert Lammert.

În două interviuri acordate în EXCLUSIVITATE Europa FM, liderul Forumului Democrat al Germanilor din România, Paul Porr, și singurul parlamentar român din Bundestag, membru al Comisiei de afaceri europene, Bernd Fabrițius.

Aderarea României la Spaţiul Schengen în acest an este unul dintre principalele obiective asumate de preşedintele Klaus Iohannis și o doleanță a tuturor liderilor români din ultimii 3 ani.

La conferința de presă de joi, cancelarul Angela Merkel nu a promis însă nimic României, în ciuda aşteptărilor publice.

„Credem şi noi că reforma va fi implementată mai departe consecvent, vom vorbi despre următorii paşi, nu pot să spun nimic acum, însă înţeleg că România aşteaptă un răspuns în curând care să arate că există progrese şi vom reveni asupra acestei chestiuni, am convenit acest fapt”, a spus cancelarul german.

Aparent, o asemenea declaraţie, rostită de cancelarul Germaniei, dezarmează pe oricine.

În schimb, în spatele camerelor de luat vederi, Angela Merkel i-a promis lui Klaus Iohannis că ne va ajuta să scăpăm, parțial cel puțin, în acest an, de controlul la granițele cu restul țărilor membre, spune liderul Forumului Democrat al Germanilor din România, Paul Porr, în interviul acordat Europa FM.

,,-Germania va fi un fel de avocat pentru intrarea în Schengen. Este o problemă care pe noi ne doare de mult, o chestie,p eundeva, nedreaptă, adică noi, de ceva timp, îndeplinim condițiile pentru Schengen, dar întretimp, s-au schimbat regulile, au venit cu corupția, s-a politizat foartemult chestia și, cel puțin pentru aeroporturi și porturi, se va face un prim pas într-un viitor cât maiapropiat.

-Se poate spera la o decizie până la vară, iaraceastă integrare parţială să fie făcută până la finalul anului?

-Până la finalul anului, sigur, din câte mi-am putut da eu seama. Trebuie convinși toți partenerii europeni, nu doar Germania, dar Germania are un cuvântgreu de spus.

-Înțeleg că soluția pe care se merge este decuplarea de Bulgaria…

-Asta rămâne de văzut, nu noi hotărâm. Problema pe care noi am pus-o a fost intrarea în spaţiul Schengen a României, nu a ambelor țări”.

În aceeași serie de interviuri acordate Europa FM la Berlin, deputatul Bernd Fabrițius, membru în patru comisii ale Bundestagului, nuanțează și declară că decuplarea României de Bulgaria se discută la nivel înalt.

„-În special, tema aderării României la spațiul Schengen este o temă care, prin această vizită, a primit un momentum important.

-Dar dumneavoastră, de aici, ca membru al Parlamentului (n.r. Bundestagului), simțiți,după ultimul raport MCV și poate și penultimul, că se schimbă ceva? Sau dimpotrivă, contextul Paris, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte, reduce șansele?

-Dimpotrivă, eu suntconvins că deschide ceva, în sens pozitiv, de a regândi tema. Ultimul raport MCV nu este deloc nefavorabil, este cunoscut, condițiile tehnice pentru aderarea la spațiul Schengen sunt îndeplinite și din acest motiv,sunt convinscă nu va mai duramult până ce se va intra și înacest context European. Mă îngrijorează puțin poziția Bulgariei față de acest aspect și sper că este posibilă o privire separat de situația Bulgariei deoarece pașii făcuți acolo în combaterea corupției, în promovarea statului de drept, nu sunt suficienți, asta este cunoscut și de necontestat.

-Dar înțeleg că, din punct de vedere juridic, este complicată o asemenea separare.

-Eu cred că unde este o dorință politică, se va găsi și calea juridică de a face acest pas.

-Și atunci, domnul președinte (n.r. Klaus Iohannis) asta încearcă să obțină? Această dorință politică la cel mai înalt nivel, din partea Franței și a Germaniei?

-Corect, așa este”.

Un alt subiect fierbinte discutat la Berlin a fost situația din Ucraina.

Liderul FDGR, Paul Porr, spune că președintele Klaus Iohannis și-ar putea asuma rolul de mediator în acest conflict, iar în discuția cu Angela Merkel, liderul de la Cotroceni i-a spus cancelarului că, la fel ca Germania, nici România nu agreează livrarea de arme Ucrainei.

La Berlin, președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit și cu liderii Forumului Română German.

Deputatul CDU Bernd Fabrițius susține că afaceriștii germani vor să investească mai mult în România, dar autoritățile de aici trebuie să elimine complet corupția, să facă drumuri și să nu mai schimbe legile ca pe șosete.
Audio Fabtritius corupție”

Și încă o veste bună de la Berlin: autoritățile federale au alocat și trmis în România 750 de mii de euro pentru învățătorii și profesorii care predau în școlile germane. Ei vor primi în acest an câte 2 prime, spune la Europa FM liderul Forumului Democrat al Germanilor din România, Paul Porr.

Vizita preşedintelui Klaus Iohannis la Berlin este doar prima din seria întâlnirilor romano germane programate pentru acest an. În următoarele luni, la București și Sibiu este așteptat ministrul de Externe al Germaniei. Vizita lui Frank-Walter Steinmeier este una reprogramată. Anul trecut, înainte de campania electorală prezidențială, Ministerul de Externe de la București, condus atunci de ministrul PSD Titus Corlățean, i-a cerut ministrului german de Externe să-și amâne vizita în România.
Materialul audio integral aici, pe pagina Europa FM.

%d blogeri au apreciat asta: