Blog de reporter

A murit domnul profesor Vasas

Posted in povești personale by gradinaru on Martie 27, 2015

Ca fiecăruia dintre cei care i-am fost elevi și care au învățat de la domnul profesor că această meserie se face cu rigoare, responsabilitate și pasiune, simt că s-a rupt ceva în mine.
Da, îmi pare atât de rău că nu l-am mai văzut încă o dată în viață.
Domnul Vasas mi-a marcat viața, la fel cum au făcut-o alți doi profesori, Doina Jalea și John Greenberg, la fel cum au făcut-o primii mei șefi, Cristian Tudor Popescu, Lelia Munteanu sau Adrian Ursu.
Sunt oameni pe care îi respect atât de mult încât și acum mi-e rușine să îi sun, o fac numai dacă trebuie, știu că nu au timp de pierdut.
Excepție face doamna Jalea care, în plus, s-a purtat ca o mamă în facultate, m-a sfătuit cel mai bine când a trebuit să mă mut de la Sibiu la București, ca să rămân la Ziarul Adevărul, în 1999.
Voi trece peste cele mai multe amintiri de mijloc cu domnul Vasas, din perioada în care eram deja în București, terminasem facultatea și ne vedeam la bere, la Iancului, cu toții (cu Filip Standavid, George Solomon, Adi Novac și mulți alți foști elevi ajunși în ,,presa mare,,).
Voi povesti însă alte trei amintiri.
Prima întâlnire a avut loc într-o sală a Facultății de Jurnalism de la Sibiu. Ne-a întrebat de ce ne-am ales această facultate (erau vremurile în care se intra pe bază de examen, 6 probe scrise și una orală, eliminatorie).
Unii au răspuns ,,pentru bani,,, alții ,,pentru celebritate,,, și câțiva pentru că ,,ne place să aflăm adevărul și să-l arătăm oamenilor,,.
Domnul Vasas s-a uitat la noi, ne-a privit atent și ne-a spus că, în afară de ultimii, toți ceilalți ar face bine să renunțe deja la această facultate.
În presă am rămas, după facultate, mai puțin de 10 din cei aproximativ 50 de studenți din an.
A doua amintire e din 1999. Tocmai venisem la București, iar șefii mei mă trimiseseră să scriu un reportaj despre pregătirile pentru venirea Papei Ioan Paul al II- lea. Am scris, Lelia Munteanu l-a publicat, iar în dimineața apariției, domnul profesor mă sună.
,,-Ce faci? Ești la redacție?
-Da.
-Nu te-au dat încă afară?
-Nu, de ce?
-Vino la mine să-ți explic de ce!,,
Atunci, domnul Vasas era șef de secție la ,,Curentul,,, ziar care avea sediul tot în Casa Presei, la fel ca ,,Adevărul,,.
Mă duc la dumnealui. ,,Stai jos și citește-ți știrea, poate măcar acum îți dai seama ce prostie ai scris. Dacă încă nu s-a prins Lelia, roagă-te să rămână așa!,,
Încurcasem Biserica Catolică cu cea Ordodoxă, din câte imi aduc aminte.
De atunci, verific și informațiile banale și-mi recitesc textele de două ori înainte de a le publica.
Anul trecut, l-am invitat la nunta mea. A fost bucuros să audă că va fi o petrecere ca-n Bucovina. Îi plăcea tot ce ține de zona asta.
A fost ultima dată când unii dintre foștii săi elevi sau colegi, eu, Annamaria Damian, Alice Iacobescu, Ruxandra Stănescu, Ioana Răduca, Dan Gecui, ne-am reîntâlnit cu domnul Vasas. Și din păcate, așa va rămâne.
Domnule profesor, vă mulțumesc!

Anunțuri

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Orin said, on Martie 27, 2015 at 2:30 pm

    Te invidiez pentru șansa unei ultime întâlniri cu Domnul Profesor. Mie mi se pare recentă, ținând cont că în cazul meu probabil au trecut mai bine de10 ani de ultima dată. Indiferent de asta, am și eu aceeași apăsare în suflet că nu mai este printre noi!

  2. Adeena said, on Martie 27, 2015 at 3:10 pm

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! 😦

  3. Dana Ackermann (Ursachi) said, on Martie 27, 2015 at 3:12 pm

    Impune franchetea cu care ai prezentat episoadele alese. Frumos text, felicitari! Voi, cei trecuti prin mainile lui, sunteti cei care duceti mai departe exigentele si valorile eticii profesionale de jurnalist! In Romania, tara noastra „trista si plina de umor”, riscul de derapaj al jurnalistilor in texte insinuante, deviante, de multe ori chiar falsificatoare de adevar – uneori cu virulenta, alteori cu bascalie, mai mult sau mai putin deplasata – imi pare foarte mare. Spalarea de creiere e sustinuta de acelasi program de manipulare, cu care suntem obisnuiti de scoala KGB-ista, care a dat ramificatii in coruptia mafiota din zilele noastre. E o povara grea, cea de a pastra o linie trasata de un mentor de valoare, dar chiar acesta este norocul si bucuria intalnirilor de exceptie! 🙂


Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: