Blog de reporter

Summitul NATO, detalii neoficiale

Posted in povești personale by gradinaru on Septembrie 10, 2014

Am fost pentru a treia oară la un summit NATO. Ca de fiecare dată, ca jurnalist, vezi și auzi mult mai multe decât poți relata în două zile. De data aceasta, a fost o întrunire la care, potrivit unor surse oficiale, s-a negociat mult, forma finală a Declarației fiind agreată de toți cei 28 de Aliați după ce experții au întocmit alte 10 drafturi.
S-a negociat ziua, dar mai ales noaptea. Asta deși, în principiu, deciziile importante sunt deja luate la momentul începerii unui summit.
Așa s-a întâmplat și în cazul hotărârii NATO de a aproba un plan de contingență pentru România. Planul a fost discutat timp de un an și jumătate, începând cu februarie 2013.
Pentru România, summitul a fost un succes. Iar succesul se traduce astfel: Alianții au decis că Marea Neagră merită în sfârșit, toată atenția, așa cum cere România din 2004 (“Marea Neagră rămâne o componentă importantă a securităţii euro-atlantice. Acţiunile actuale ale Rusiei contravin principiilor pe care au fost edificate mecanismele de creştere a încrederii în Marea Neagră. Vom continua să sprijinim, după cum va fi cazul, eforturile în plan regional depuse de statele riverane Mării Negre vizând asigurarea securităţii şi stabilităţii.”), că în România poate funcționa un comandament NATO care să coordoneze exerciții și alte misiuni regionale. Totodată, aliații au recunoscut munca uriașă a experților români în securitate cibernetică.
Întroducerea ,,atacului cibernetic,, în conceptul de apărare colectivă se datorează inclusiv muncii șefului Diviziei pentru riscuri de securitate emergente, Sorin Ducaru.
De altfel, în echipa secretarului general al NATO se află alți doi români, care coordonează tot ceea ce ține de mesajele publice ale Alianței.
Și apropo de comunicare, am încercat să intru în sala în care cancelarul german Angela Merkel ținea o conferință de presă. “It,s only for german media,, , mi-a răspuns un tip care a stat de pază la ușă pe tot parcursul întâlnirii. Ce am observat a fost că distanța fizică dintre doamna Merkel și jurnaliști era atât de mică încât părea o șuetă.
În schimb, pereședintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a vorbit chiar mai mult decât ar fi vrut Aliații. A spus, într-o conferință de presă deschisă tuturor, că unele state NATO au promis țării sale materiale militare letale și neletale. Ulterior, reprezentanții unor state membre au negat o asemenea posibilitate.
Întrebat despre asta, președintele Traian Băsescu a spus: “Astfel de discuții au fost bilaterale, iar dacă România s-ar fi angajat, nu v-aș fi spus, dar nu s-a angajat, stați liniștit.”
Iar secretarul general al NATO a spus că Alianța nu deține, ca organizație, armament și infrastructură.
În schimb, statele membre care dețin așa ceva pot decide individual, dacă sprijină sau nu Ucraina cu echipamente militare.
Comparând organizarea din Țara Galilor cu precedentele întruniri (Istanbul, în 2004 și București, în 2008) pot trage concluzia că România s-a prezentat exemplar acum șase ani.
Și nu vorbim aici de comunicare, ci de respectarea unor reguli elementare.
De exemplu, președintele României nu a avut echipă de poliție ca antemergător nici la sosirea la Newport, nici la plecare.
Surse neoficiale mi-au spus că delegația României a solicitat acest lucru organizatorilor, dar solicitarea nu a avut succes.

summit 2

Nu s-a supărat nimeni, dar mi s-a părut neplăcut ca la un asemenea nivel, organizatorii să nu găsească câțiva polițiști să însoțească delegația oficială. Delegație care a fost obligată să tragă pe stânga de cel puțin două ori din cauza mașinii puse la dispoziție de cei din Newport pentru unii membri ai echipei. Și asta cu atât mai mult cu cât alte delegații au beneficiat de tot protocolul necesar.

Summit 1

La summitul de la București, până și jurnaliștii străini au fost ajutați să ajungă în cel mai scurt timp posibil în locurile în care au avut nevoie.
Detalii precum faptul că nici măcar în zona centrului de presă de la acest summit nu puteai folosi euro sau dolari, când acolo erau peste o mie de jurnaliști din toată lumea, par mizilicuri.
Una peste alta, ceea ce contează e că România a contat și nu rămâne pe margine.

Anunțuri

Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: