Blocajul de după festival

Săptămâna aceasta, Festivalul George Enescu e în toi. Peste tot în centrul Bucureștiului sunt concerte excepționale, proiecții, expoziții.
Cu Laura mică, nu mai pot merge la un concert în sală, în schimb am fost aseară, în Piața festivalului. Ea, foarte încântată de spectacol.

Foarte bine organizat, mai spațios, mai elegant și mai cu stil decât acum doi ani. Au împrejmuit locul, intrările sunt niște arcade îmbrăcate în ghirlande de flori, poți asculta muzică clasică și în același timp să bei un suc. Sunt și corturi de unde poți cumpăra cd-uri, dvd-uri, cărți și reviste. Concertul Orchestrei Angely,s s-a terminat pe la ora 22, exact când se încheiase și spectacolul de la Sala Palatului. Pe Calea Victoriei, puhoi de lume plecând spre case. Mii de persoane în sute de mașini. Plus autocare cu turiști și artiști străini.
Din Piața Revoluției până la clădirea mare a CEC-ului am stat mai bine de 30 de minute. De ce credeți oare?
Mai mulți Dorei se apucaseră să schimbe ceva la rețeaua de canalizare exact atunci. Incredibil! canalizarea exact în mijlocul drumului.

A venit urgent un polițist pe o motocicletă care i-a întrebat pe muncitori:,,Știți până unde ați blocat traficul?,,. ,,Nu.,, Ei sigur nu știau de unde vin sutele de mașini. Dar șefii, cei din Primărie???
Pot să facă organizatorii (Artexim, domnul Mihai Costantinescu) o mie de nopți albe (și chiar fac)ca să fie totul perfect. Un asemenea moment de blocaj idiot te trezește urgent din starea de încântare. Îți aduci aminte unde te afli.