Involuția presei scrise

e clară. Am citit o analiză pe comănescu.ro în care se autorul remarcă scăderea tirajelor ziarelor quality la sub 20 de mii de exemplare.
Eu altceva remarc. În redacțiile ziarelor quality nu mai lucrează nici măcar jumătate din oamenii care scriau în 2000. Am constatat asta zilele trecute, odată în plus, dar de această dată cumpărând ziarul Gândul. (De ani buni îl citesc pe net).
În 2000 echipa care acum scoate ,,Gândul,, făcea ,,Adevărul,, .Peste 100 de jurnaliști scriau constant în ziar, toți erau angajați cu carte de muncă și toți aveau toți banii trecuți în carnetul cu pricina. La caseta redacției erau trecuți doar șefii care erau și proprietarii ziarului. Astăzi, la casetă sunt trecuți toți ziariștii, așa de puțini mai sunt.
Acum zece ani făceam și eu parte din acea echipă.
Ședințele cu toată lumea inclusiv corespondenți locali, erau obligatorii, lunare cel puțin. Când tirajul scădea sub 300 de mii !!!!! de exemplare, Dumitru Tinu era roșu de supărare, iar Cristian Tudor Popescu abia dacă ridica ochii din pământ.
La ,,Social,, eram cel puțin 10. Acum mai sunt doar 2. Din cei 100 de ziariști angajați acum zece ani, mai puțin de 10 mai scriu și acum.
Atunci, cine nu avea cel puțin o anchetă de ,,primul trei jumate,,( adică prima pagină, subiect de deschidere de ziar) măcar o dată pe lună era luat la ochi. Dacă aveai talent scăpai și cu un reportaj bun. Pentru reportaj, conducerea ziarului aloca o întreagă pagină de ziar și mulți bani. De fapt nu foarte mulți, dacă stai și compari cu ce se alocă afară. Se făceau echipe în funcție de zonele geografice în care se aflau subiectele și se pleca la drum pentru o săptămână. Recolta era bogată: câte 2,3 anchete sau reportaje mari, știri gata de publicat, ponturi și surse. Astăzi, abia dacă mai găsești în presă câte un reportaj palid din București.
Reportajele și anchetele vindeau cel mai bine ziarul. Evident și editorialele semnate CTP, Adi Ursu sau Lelia Munteanu. Redacția era o bucătărie în care în fiecare colț ,fierbeau idei și subiecte. Și netul era din cinci în cinci birouri.
Ce vreau să spun cu postul ăsta: doar că presa a involuat enorm în 10 ani și nu doar în cifre.