Blog de reporter

La puşcăria veche din Râmnicu Sărat

Posted in munca mea by gradinaru on Iulie 10, 2009

l-am găsit pe domnul Vlăsceanu. Un om simplu care abia a acceptat să se lase fotografiat. Poartă un tricou cu mesaj. Şi cu mândrie.
DSC00570

E singurul care mai are grijă de vechea puşcărie, aceea în care şi-au vărsat plămânii Ion Mihalache şi Corneliu Coposu (în celula 30) şi din care a plecat, pe ultimul drum, Corneliu Zelea Codreanu.

DSC07962

E un fel de a spune că are grijă. Tot ce poate face e să se asigure că nimeni nu intră în puşcărie fără autorizaţie.
Domnul Vlăsceanu lucrează de fapt ca tâmplar, face garduri într-un şopron lipit de puşcărie. O face însă şi pe paznicul şi uneori pe ghidul. Nu-l mai înspăimântă de mult puşcăria. Mai frică îi e de prăbuşirea ei. Are şi de ce. Zilnic aproape, se mai prăbuşeşte câte o bucată din tavan.
E om cu bun simţ, aşa că nu ne stă în coastă în timp ce noi filmăm. Ne roagă doar să nu fumăm înăutru „că e putred totul”.
La jumătatea filmărilor, într-o încăpere ce pare a fi fost camera de anchetă, descopăr o gaură neagră în zid. Îndreptăm luminile într-acolo şi descoperim că e de fapt un horn spart nu se ştie de cine. Mă uit şi văd semiîngropat, un ciocan atipic. Un ciocan cu mâner de lemn care avea în capăt o sferă din fier uriaşă, extrem de grea, cu un fel de bile în ea. Ca la rulmenţi. Arăta a unealtă de tortură, de sfărâmat degete care nu vor să toarne la Securitatea Statului.
DSC00651
DSC00652

Într-o ţară normală, aş fi chemat procuratura, un istoric, un cercetător. Dar mi-am adus aminte de ce-mi spuneau oamenii de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului despre interesul autorităţilor în a condamna faptic şi nu doar în discursuri Comunismul. Că e zero.
Într-o ţară normală, ciocanul cu pricina era dus la analize sau măcar la muzeu. La acel muzeu pe care şi l-a dorit Corneliu Coposu, al holocaustului comunist. La muzeul ce ar fi trebuit să se nască pe locul fostei puşcării de la Râmnicu Sărat.
Numai că nu suntem într-o ţară normală, aşa că i-am dat sinistrul ciocan domnului Vlăsceanu. Domnul Vlăsceanu nu ştia nici el ce să facă cu el. La tâmplărie nu era bun, în mod cert. Domnul Vlăsceanu a luat totuşi ciocanul, l-a pus pe o poliţă şi a zis: „poate o să intereseze pe careva vreodată!”

Eu m-am întors în celule, la filmare.
Ajunşi înapoi la Bucureşti, m-au uitat pe imagini. Coincidenţă sau nu, fiecare cadru filmat după ce-am pipăit toţi din echipă acel ciocan arată altfel decât celelalte.
DSC00769

Foto: Anca Grădinaru şi Liviu Dochiţa

Anunțuri

6 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Nicolae Constantinescu said, on Iulie 10, 2009 at 2:57 pm

    Situatia este mai mult decat grava. Este edificatoare pentru afirmatia ca-de fapt – noi nu am iesit inca din comunism. Mimam, mimam doar iesirea din comunism. Fiindca nu pedepsirea celor care au fost in stare sa infaptuiasca ororile la care au fost supusi detinutii politici este ceeace doresc eu, ci DEVOALAREA INTREGULUI MECANISM AL OPRESIUNII COMUNISTE, astfel incat tinerii de azi sa stie cum au proliferat imoralitatea,egoismul, ,inselarea, minciuna,impostura,cultul nonvalorii si atatea alte
    ticalosii pe care le-am suportat timp de decenii.

    Ori atata timp cat aceste lucruri nu sunt facute publice inseamna ca de fapt, in mod ocult, se doreste revenirea la comunism, inseamna ca exista interese pentru a reinvia comunismul, acel comunism cu fata umana la care visa Ion Iliescu in 1990.

    Singura sansa a acestor nostalgici este tacerea noastra!!!

  2. gradinaru said, on Iulie 10, 2009 at 10:39 pm

    Domnule Constantinescu, sper să nu aveţi dreptate cu fraza de miljloc. Prefer să nu cred aşa ceva, refuz. Totuşi, preventiv, am ales ca acesta să fie subiectul următorului film de la Reporter Special. Filmul va fi gata cel târziu la începutul lunii septembrie.

    • Nicolae Constantinescu said, on Iulie 13, 2009 at 12:41 pm

      Domnule Gradinaru,
      M-ar interesa sa fiu informat mai in detaliu despre proiectul d-voastra.
      Cu bine,
      Nicolae Constantinescu

  3. Nicolae Constantinescu said, on Iulie 13, 2009 at 12:43 pm

    Scuze. Cred ca trebuia sa ma adresez doamnei si nu domnului.
    Acelasi,
    N.C.

  4. explorish said, on Iulie 14, 2009 at 3:12 pm

    nu stiam de ideea cu muzeul comunismului, dar mi se pare la mintea cocosului buna. exemple si inspiratie ar fi destule (muzeele holocaustului nazist), chiar memorialul durerii de la sighet inteleg ca e bine facut. ar trebui ceva la bucuresti, vorba dlui constantinescu, sa stie tinerii cum functiona societatea atunci, si sa inteleaga anumite chestii. o campanie de presa oare ar ajuta? o strangere de voturi? fonduri UE, ceva? exista proiecte?

  5. gradinaru said, on Iulie 15, 2009 at 1:05 am

    N.C.: în acest moment filmăm pentru acest material, va fi difuzat la începutul lunii septembrie. O să vă ţin la curen pe blog. Mi se pare impresionant ce fac cei de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, cred că sunt printre puţinii care mai fac ceva pentru cei care vin după noi, adică pentru cei tineri care nu au trăit ororile din acele vremuri, trebuie să ştie despre ele.


Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: