Blog de reporter

REPORTER SPECIAL, un an

Posted in despre presa by gradinaru on Mai 14, 2009

Emisiunea a împlinit un an, a anunţat Vlad deja, deci ştiţi. Scriu şi eu după. Şi realizez că prima ediţie a emisiunii, deci şi prima aniversare, a fost în preajma zilei de 3 mai, ziua Libertăţii presei.
Întâmplător, postul ăsta îl scriu după ce am citit dialogul lui Marius Tucă cu cititorii Hotnews (stiri-media_publicitate-5697747-marius-tuca-discutat-online-jurnalistul-mai-mult-deformator-opinie-mai-ales-atunci-cand-vine-vorba-oamenii-care-apar-televizor.htm ) şi editorialul lui Dan Tăpălagă (stiri-opinii-5701198-pretul-libertatii-rate-banca-altundeva.htm ) şi apelul Agenției de Monitorizare a Presei (AMP) și al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI). Trei reacţii dure în numai câteva zile.
Le citeşti şi mintea nu ştie ce să facă mai întâi: să te bage în panică pentru că oamenii ăştia pun degetul pe răni din ce în ce mai adânci ale presei româneşti sau să se bucure pentru că oamenii ăştia, respectiv organizaţiile, reacţionează.
Spunea Marius Tucă că pentru recâştigarea încrederii publicului, va fi nevoie de multă muncă, multă imaginaţie şi foarte mulţi bani. De acord. Măcar de-ar veni şi momentul ăla şi de-ar mai fi oamenii care s-o facă! Paradoxul apare când aceleaşi trusturi difuzează, în acelaşi timp, produse care decredibilizează presa şi produse care o credibilizează. Adică, produse care au public diferit, produse care se ridică şi se coboară unele pe altele. Şi asta mi se pare o problemă.

Anunțuri

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. anamaria said, on Mai 22, 2009 at 8:41 am

    nu am incredere ca presa isi va reveni. Eventual, vom da peste mai multi spagari si fripturisti, din cauza carora vom fi toti catalogati drept coruptibili. Nu putini sunt cei care fac o ancheta ca, la sfarsitul ei, seful sa spuna ca nu poate fi publicata, intrucat nu isi poate ataca un prieten. Sunt atat de scarbita incat imi vine sa nu mai scriu in viata mea, cateodata simt ca nu are rost sa „fac eu pe/a nebuna”, cum mi/au spus altii. Ce castig? Nimic. Eventual ii vine ‘sefului’ ideea de a te trimite sa te intalnesti cu unu’pentru un interviu, pe motiv ca „numai tu stii cum sa/l faci”, ca sa te trezesti ca individul intervievat iti pune la sfarsit mana pe picior si ranjind, te intreaba „eu numai ptr atata am platit”? Daca ii invinetesti ochii, tot tu esti vinovata, pe motiv ca „nu esti maleabila, daca iti spuneam ca interviul e platit, nu te duceai, ca asa esti tu, figuranta”. Mi/e scarba…
    Dar, cand vad atata nedreptate, atatia prosti care au functii publice si cred ca Terra nu se poate invarti fara ei, parca imi vine sa o iau de la capat. Nu stiu ptr cata vreme insa…:(


Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: