Singurul program de profesionalizare
organizată a presei locale de care am auzit (şi la care am participat ca trainer) în ultimul an este cel pus la cale de Centrul pentru Jurnalism Independent şi de către Fundaţia Soros. În primăvară, câteva zeci de jurnalişti de radio şi Tv din media locală au venit la Bucureşti, au participat la un training de o săptămână, după care au plecat acasă la lucru. Până la sfârşitul acestei luni, fiecare echipă participantă trebuie să predea, la difuzare, documentare cu tema “migraţie”. Prima echipă care e gata e cea de la 1 TV Bacău. Cristina Cucu e reporterul care m-a făcut să cred că presa din ţară încă mai are resurse. Toate documentarele selectate de organizatori pentru a intra în finala concursului (pentru că e un concurs) vor fi prezentate din câte am înţeles de la CJI, la festivalul Astra Film de la Sibiu care va avea loc la sfârşitul lunii octombrie. Documentarele câştigătoare vor fi promovate în afara ţării. Jos pălăria în faţa CJI şi a Fundaţiei Soros pentru asta, mai ales în vremuri ca astea.
Mai jos, promo-ul filmului realizat de echipa de la 1 Tv Bacău, “Singur acasă 60+” şi un post semnat de Cristina Cucu.
“Când valul plecărilor la muncă peste hotare a devenit ţunami, mass-media a avut o tresărire, dar era numai pentru copiii celor plecaţi. Copiii sunt viitorul ţării. Sunt mai drăgălaşi şi mai uşor de iubit. Bătrânii…. Bătrânii sunt ursuzi, au tabieturi, au o pensie, se descurcă.
Mulţi dintre bătrâni nici nu spun că au rude plecate în străinătate de teama hoţilor care le-ar putea călca bătătura în căutare de euro puşi la saltea, de teama vecinilor care i-ar bârfi sau pur şi simplu de teamă că ar pierde şi puţinul sprijin pe care statul sau organizaţiile non guvernamentale îl asigură. Mulţi se ruşinează de faptul că cei cărora le-au dat viaţă i-au uitat şi nu trimit acasă nici măcar o urare de bine.
Unii primesc bani de la copiii lor. Puţini. Alţii mănâncă doar ceapă, cu ulei şi bulion. Nu, nu e o exagerare! Alţii sunt aparent fericiţi. Silvia şi-a măritat fata în Gabon. Angelica avea o voce minunată care, spune doamna Silvia, l-a impresionat pe un nepot al unui demnitar african, nepot venit la studii în România. A fost nevoie doar să o conducă pe Angelica până acasă şi flacăra pasiunii s-a aprins. Angelica s-a măritat acum 30 de ani şi de atunci a plecat în Africa, lăsând acasă o mamă îndurerată şi un frate cu probleme de sănătate. I-au descoperit cei de la Crucea Roşie atunci când pe vremuri de canciulă au dus pâine şi apă bătrânilor nevoiaşi din listele de la Serviciul Public de Asistenţă Socială. Aşa au aflat de doamna Silvia şi de traiul ei din 98 de lei pe lună.
La nici un an, casa sărăcăcioasă s-a transformat în palat. Fiica şi-a adus aminte de mama sa şi de nevoile ei. La fix pentru a le găsi propriilor copiii un loc unde să stea pe perioada studiilor.
Povestea doamnei Silvia, e doar una din cele şase prezentate în documentar. E un material fără vocea naratorului, pentru a-i lăsa pe aceşti bătrâni să vă spună ei singuri prin ceea ce trec.
Pentru a le lăsa pe autorităţi să vă zică de ce nu sunt capabili să găsească o politică socială care să funcţioneze. Să vă explice voluntarii de la ong-uri cum e să ceri un leu pe lună ca sprijin şi să nu primeşti decât o ridicare din umeri. Să vă spună cei care gestionează căminele de bătrâni cum vin copiii, întind plicul şi-şi uită părinţii la poarta unui astfel de centru.
Să vă spună un senator cum le-a trebuit legiuitorilor 10 ani ca să „croşeteze” un act normativ în sprijinul copiilor cu părinţii plecaţi la muncă şi cum propunerile legislative privind bătrânii „se împotmolesc undeva”.
Dar în acelaşi timp, să vă uitaţi la doamna Ana pentru că ar vrea să vă spună cât de mult şi doreşte să se facă bine după operaţie. Fiul ei i-a luat bilet de avion spre Lisabona.
Cristina-Maria CUCU
Redactor realizator “1 TV”, Bacau”
ADEVĂRAT
scrie Lelia Munteanu despre meseria de ziarist. Genial, spune reporterul din mine. Dacă nu aveţi răbdare, nu mai citiţi acest post, daţi direct click pe textul său.
Lelia Munteanu a fost primul meu şef. Era 1998, ea şefă la “Adevărul”, la “Corespondenţi” şi “Societate” eu corespondent de Sibiu şi apoi, la Bucureşti, reporter pe “Sindicate”, “micuţa”. De când am plecat de la “Adevărul”, acum 8 ani, ne-am mai întâlnit de 2 ori, întâmplător. Cât mi-a fost şefă, trei ani, am primit zeci de lecţii dure dar bune şi am adunat amintiri cât pentru o viaţă. Şi am plâns de multe ori, de ciudă, de nervi, de neputinţă. Nu mai contează de ce. Ce a contat tot timpul şi încă mai contează e că mi-a dat prima lecţie dură de viaţă şi meserie: că poţi şi să nu renunţi. În cazul de faţă inclusiv la meseria de jurnalist.
În timp, am conştientizat cât e de important să-ţi faci meseria corect şi dacă ai numa 2 eugenii în burtă, şi cu sandalele rupte şi cu materiale ciuntite sau pierdute. S-a întâmplat şi atunci, la început, se mai întâmplă şi acum. La urma urmei, tu decizi dacă pleci sau nu “la timp”.
Chiar şi acum 10 ani, în clipele în care îmi scriam acasă demisiile nedepuse, mă întrebam de ce Lelia nu scrie mai des editoriale. Atunci era şefă, probabil nu avea destul timp. Acum nu mai e şefă şi scrie mai des. Eu îi sorb rândurile. Şi nu, nu spun asta pentru că mi-aş căuta de lucru ci pentru că scrie ca la carte.
Jurnalişti în Irak
Mai am câteva fotografii din Irak pe care vreau să vi le arăt.
Adelin Petrisor si Dan Gecui in Irak
Adelin Petrisor, Dan Gecui, Liviu Dochiţa şi eu
Foto: Adelin Petrişor, Szolt Vago şi Anca Grădinaru
REPORTER SPECIAL, Marele premiu APTR 2009
Ei bine, emisiunea noastră (Vlad Petreanu, Carmen Moise, Ioana Răduca, Stalian Muscalu, Anca Grădinaru, Octavian Dimitriu, Liviu Dochiţa, Cristi Dimitriu, Claudiu Roşoiu) a fost declarată de Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România drept producţia anului 2008. Eu una n-am ştiut până în ultimul moment, adică până nu am văzut genericul emisiunii pe ecranul din sala Teatrului Naţional. Am avut emoţii pentru că înainte de a fi anunţat marele premiu APTR, Emil Hurezeanu, premiat şi el, anunţase că acela e ultimul trofeu al serii. Vlad, care are un talent excepţional în a-şi motiva oamenii până uită de ei, ne păcălise, ne spusese că nu vom câştiga.
A fost aşadar, primul an de Reporter special şi primul premiu. Cel mai mare. Deja, anul 2009 se anunţă şi mai bun, editorial vorbind.
Mai jos, o fotografie cu echipa noastră plus Adelin Petrişor (Realitatea Tv), premiat şi el aseară, pentru documentar Tv, alături de Camelia Csiki (TVR). Din cadru lipseşte Liviu Dochiţa (el după cameră, ca de obicei), în schimb e Cosmina Stratan, care a făcut parte din echipă până anul trecut (adică până s-a făcut actriţă)
Mai trebuie menţionaţi Adrian Calev, George Hohoiu şi Adrian Caraghiorghe, care au lucrat şi ei la Reporter special în cursul anului trecut.
Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre gala APTR citiţi la Vlad www.petreanu.ro şi la Stelu steliadis.blogspot.com.
REPORTER SPECIAL, un an
Emisiunea a împlinit un an, a anunţat Vlad deja, deci ştiţi. Scriu şi eu după. Şi realizez că prima ediţie a emisiunii, deci şi prima aniversare, a fost în preajma zilei de 3 mai, ziua Libertăţii presei.
Întâmplător, postul ăsta îl scriu după ce am citit dialogul lui Marius Tucă cu cititorii Hotnews (stiri-media_publicitate-5697747-marius-tuca-discutat-online-jurnalistul-mai-mult-deformator-opinie-mai-ales-atunci-cand-vine-vorba-oamenii-care-apar-televizor.htm ) şi editorialul lui Dan Tăpălagă (stiri-opinii-5701198-pretul-libertatii-rate-banca-altundeva.htm ) şi apelul Agenției de Monitorizare a Presei (AMP) și al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI). Trei reacţii dure în numai câteva zile.
Le citeşti şi mintea nu ştie ce să facă mai întâi: să te bage în panică pentru că oamenii ăştia pun degetul pe răni din ce în ce mai adânci ale presei româneşti sau să se bucure pentru că oamenii ăştia, respectiv organizaţiile, reacţionează.
Spunea Marius Tucă că pentru recâştigarea încrederii publicului, va fi nevoie de multă muncă, multă imaginaţie şi foarte mulţi bani. De acord. Măcar de-ar veni şi momentul ăla şi de-ar mai fi oamenii care s-o facă! Paradoxul apare când aceleaşi trusturi difuzează, în acelaşi timp, produse care decredibilizează presa şi produse care o credibilizează. Adică, produse care au public diferit, produse care se ridică şi se coboară unele pe altele. Şi asta mi se pare o problemă.
CURS DE DOCUMENTAR TV
Până o să scriu eu despre curs, preiau repejor, parţial, postul Mirelei Rus.
Competitie cool pentru televiziuni/radiouri locale si online!!!
martie 16, 2009 de Mirela
In speranta ca ma veti ajuta sa promovez, rapid, informatiile de mai jos printre prietenii/cunoscutii vostri care lucreaza in presa locala, lansez o leapsa catre Mioara, Anca, Sorin, Ionut, Ardelean
Leapsa fiind ca eu semnalez mai jos si v-as ruga sa “dati mai departe” (pe blogul propriu, pe gura, pe telefon, pe mail, pe orice mediu care ajuta) informatiile privind competitia inceputa de mine anul trecut la Fundatia Soros…si care continua anul acesta.
Deadline-ul este joi, 19 martie 2009, deci ar mai fi timp pentru inscrieri!!! Programul e cu atat mai interesant, cu cat doi dintre fostii mei colegi de la BBC – Anca Toader si Valentin Panduru – vor fi trainerii pentru sectiunea radio, alaturi de doi oameni de televiziune foarte cool si profesionisti: Anca Gradinaru (fosta jurnalista de radio – Europa FM, actualmente realizatoare de documentare TV, la Antena 3) si Sorin Avram (cel mai apreciat trainer de anul trecut, de catre cameramanii si reporterii participanti la competitia TV!).
Detalii aici: competitie-cool-pentru-televiziuniradiouri-locale-si-online
CUM NU A AJUNS CNN în ROMÂNIA
„Ted (Ted Turner) nu se dădea înapoi să facă afaceri cu ţări cu economii şubrede, cum erau naţiunile nou apărute din Europa de Est şi Rusia. Preluase mereu intreprinderi slabe şi le transformase în afaceri înfloritoare. Când Ted era convins că va reuşi, nu cruţa niciun efort şi nu refuza niciun ajutor financiar. În 1991 însă, existau persoane cu funcţii înalte în TBS (Turner Broadcasting System, compania mamă a CNN) care nu erau de acord cu această filozofie (…)
Am continuat, după tentativa lor (n.m. directori ai gigantului media Turner) eşuată, de a scăpa de mine, să lucrez la parteneriatele din Europa de Est, pe care le iniţiasem în timp ce lucram în Rusia. Am descoperit o mai mare stabilitate financiară şi nu exista activitate criminală legată de mediul afacerilor. În Slovenia, România şi Slovacia, am intrat în concurenţă cu CME, compania lui Ronald Lauder care obţinuse licenţa în Republica Cehă. Audienţa sa a urcat până la 70 % din telespectatori în primul an. Lauder a folosit acest succes pentru a lansa televiziuni şi în alte ţări ale Europei de Est şi a emis acţiuni la noua sa companie. Deşi a avut oarece dificultăţi cu un pareneriat german, era pe drumul cel bun pentru a crea o reţea de televiziune de succes care să acopere Europa de Est şi Rusia şi poate şi alte părţi ale lumii. Dacă va fi bine condusă, va putea deveni primul grup de televiziune cu transmisii internaţionale, ceea ce presupuneam că îşi dorise Ted prin proiectul nostru est european. (…)
În 1994, lucram cu mai multe ţări mici, nu foarte avansate economic, dar care aveau un potenţial uriaş. România era una dintre ele.”
Sunt fragmente din autobiografia lui Sidney Pike, „Noi am schimbat lumea”. El este cel care timp de aproape 15 ani a negociat intrarea CNN în zeci de ţări, în calitate de preşedinte „Proiecte speciale CNN”. Eforturile lui şi ale altora au adus proprietarilor CNN, până în 2005, 1,5 miliarde de telespectatori din 212 ţări, de pe 6 continente. Cartea mi se pare a fi a must pentru orice om de media care are un cuvânt de spus sau ar putea avea. Ideea e alta: Sid Pike povesteşte de fapt că în Europa de Est, CNN a pierdut lupta din două motive: luptele interne din cadrul companiei şi intrarea rapidă şi agresivă a CME în zonă. Astăzi, CME este condus în Europa de Adrian Sârbu. Deocamdată, grupul lui Lauder nu pare a fi ajuns acolo unde a prezis întemeietorul CNN, însă poate ajunge, eventual în următorii ani, într-adevăr primul grup de televiziune cu transmisii internaţionale din zonă. Pro Tv e parte din grup, iar trustul Media Pro s-a tot extins inclusiv regional.
Planet in peril/Planeta în pericol
Oameni buni, de mult timp nu am văzut aşa documentare, aşa investigaţii Tv. I-aş ruga pe toţi şefii din televiziuni şi pe toţi reporterii din lume care cred în asemenea investigaţii să se uite la această ultimă serie produsă de CNN în colaborare cu National Geographic şi sponsorizată de Vestas, o companie care produce energie curată. Cei trei autori: Anderson Cooper, Dr. Sanjay Gupta şi Lisa Ling. Ce să mai spun? Că seria asta a primit anul trecut premiul Emmy. Că pentru fiecare serie se filmează în toată lumea, cu lunile. Că e sclipitor montată? Că te duce în cele mai periculoase locuri din Africa şi-ţi spune cele mai nebănuiete pericole care ne pasc? Vorbim de distrugerea mediului, de către luptele armate, politice şi finaciare. Şi care omoară zeci de mii de oameni în fiecare an. E o investigaţie despre corupţie şi foamete, despre inconştienţa umană.
Nu rataţi aşa ceva! planet.in.peril
Şi dacă vă interesează asemenea documentare, vă recomand şi ediţia de marţi “Untold stories” , tot pe CNN. E un documentar despre traficul de droguri din Mexic. O bună parte e filmat în Juarez, oraş de graniţă cu Statele Unite. E un oraş controlat în mare parte de unul dintre cele 5 cele mai importante carteluri care distribuie droguri şi în care pe alocuri, nici poliţia nu are curajul să intre. Am avut o colegă a cărei mamă, fostă ziaristă de investigaţii în Juarez a fost împuşcată după ce a publicat o anchetă despre cartel. Fata ziaristei era studentă la Jurnalism, 70 de km nord de Juarez, în Statele Unite însă. După crimă, toată familia a trecut graniţa. E incredibilă viaţa acolo, meseria se face extrem de greu, iar curajoşii sunt în special jurnaliştii span care, la o adică, pot trece imediat graniţa (Din Sua în Mexic, adică din El Paso în Juarez faci 5 minute cu maşina şi 20 de minute pe jos). E o zonă din care americanii se retrag încet încet, de frică .
Jocul bancherilor
Vă recomand şi ediţia din această seară a emisiunii Reporter Special. Mulţi dintre voi vă veţi regăsi.reporter-special-despre-jocul-bancherilor. E semnată de Stelu Muscalu, filmată de Octavian Dimitriu.
BĂSESCU în Spania
întâmpinat, la ora 21, în Alcala de Henares (o localitate în care trăiesc aproape 20 de mii de români) cu imnul PDL. Au auzit asta în timp ce corespondentul Antena 3, care transmitea live, încerca să acopere zgomotul piesei. Mi se pare o manelizare a vizitei. Dar asta nu e totul. Priviţi afişele puse pe stâlpii din Alcala în ultimele zile. Sunt în acelaşi ton. Mai jos aveţi un comentariu interesant despre vizita preşedintelui în Spania, publicat pe siteul media www.monitorul.es. Articolul şi foto preluate cu acordul administratorului siteului.
Forum, baie de multime si afise portocalii
Saturday, 04 October 2008 09:04 administrator
E-mail Print PDF
[Afisele portocalii vestesc sosirea presedintelui]
Afisele portocalii vestesc sosirea presedintelui
Romanii din Alcalá de Henares se pregatesc astazi sa il primeasca pe presedintele pe care l-au ales acum patru ani si care spera la inca un mandat. Presedinte care isi aduce aminte de romanii din Spania in preajma campaniei electorale, asa cum si-a adus aminte ca are nevoie de romanii din Madrid si din Castellon atunci cand a fost suspendat de parlamentul Romaniei. Daca ne uitam la afisele portocalii din oras, nici nu e greu sa ne dam seama ca venirea lui Base in orasul in care traiesc peste 19 mii de romani, oras in care primarul Bartolomé Gonzalez nu s-a deranjat sa il invite si pe Inaltul Reprezentant al Guvernului roman pentru romanii din strainatate (Petre Roman s-a intalnit cu primarii din Torrejon de Ardoz si Coslada), are legatura directa cu alegerile din 30 noiembrie. Mai mult, ca sa asigure cat mai multe voturi pentru partidul sau, Base merge la biserici- adventista, penticostala si ortodocsa. Interesanta si putin diplomatica miscare, am zice, daca nu am sti ca disperarea partidelor inainte de alegeri este la nivel maxim. Haioasa povestea afiselor, mai ales ca cele cu
[Venirea lui Basescu a umplut orasul Alcala de Henares cu afise si zambete electorale]
Venirea lui Basescu a umplut orasul Alcala de Henares cu afise si zambete electorale
artistii ne aduc vesti noi: Marcel Pavel si-a schimbat numele in Trei Sud-Est si Trei Sud-Est e de cateva zile Marcel Pavel!
Daca nu am banui ca artizanii venirii lui Base la FORUM 2008- care nu stim daca e Forum Madrid, sau Forum Europa (daca e Europa, e gresit, pentru ca au fost invitate si asociatii romanesti din SUA si Canada)- sunt dedicati partidului presedintelui si, cum au obtinut finantare de la PP, in egala masura, daca nu chiar mai mult, partidului popular din Spania, am crede ca au gresit special afisele. Pacat de artisti! Sper din tot sufletul ca nici baietii de la 3 Sud Est si nici Marcel Pavel sa nu treaca prin oras, sa nu aiba timp sa se plimbe pe drumul spre biserica ortodoxa din Alcalá de Henares si sa vada aceste creatii penibile, pe fond portocaliu. Nu de alta, dar s-ar simti, cu siguranta, jigniti. Alegerile vor fi in 30 noiembrie si romanii vor putea vota numai daca prezinta foaia de “empadronamiento”, care sa dovedeasca faptul ca au domiciliul in zona unde se afla sectia de votare. Tare mi-e teama ca multi dintre noi o sa fim foarte ocupati in 30 noiembrie.
