In memoriam Michael Jackson

Se spune că oamenii se nasc şi mor egali. Aşa e. O dovedeşte încă o dată acest apel către 911. Diferenţa între oameni o face ceea ce lasă în urma lor. Unii lasă “după” batalioane de morţi, alţii secole de pace, alţii nimic.
Lucrurile de preţ care rămân şi “după” sunt de obicei, moşteniri ale unor oameni care n-au trăit decât pentru a crea aşa ceva.

Ai spune că tocmai de aia i-a creat Dumnezeu. Ca să-şi dedice toată viata acelui “preţ”.
Acel “preţ” i-a transformat în final, în oameni singuri. Hrana lor a fost acel “preţ”. Acel “preţ” a devenit hrana altora. Când au rămas complet singuri înseamnă că nu mai au pentru ce sau cine trăi, înseamnă că şi-au încheiat misiunea. Pleacă. Pleacă după aceeaşi lege, pleacă la fel ca toţi ceilalţi.

Rândurile de mai sus sunt răspunsuri la întrebări ce m-au măcinat o vreme, mai dedemult. De ce toate geniile sunt oameni singuri? De ce echivalentul oricărui lucru mare trebuie să fie singurătatea completă?
Pentru că odată ce ţi-ai împărţit viaţa, acel lucru mare pe care l-ai creat sau pentru care ai fost creat se micşorează.