Apa potabilă, secret de stat 2

Abia am venit de la filmări. Am deschis blogul şi avalanşă de comentarii. Şi câteva întrebări. Mulţumesc. O să încerc să răspund prin acest post. Analizele le facem la un laborator de stat şi două private. Nu avem încă rezultatele. O să vină în câteva zile. Am încercat să alegem laboratoare diferite. Ideea este că analizele costă mult. Pe noi, câteva analize ne costă de exemplu, câteva zeci de milioane. Şi nu pretind că ele ar defini întreaga situaţie. Doar ca să afli dacă în apă există sau nu un singur metal greu, Pb de exemplu, trebuie să plăteşti 25 de euro. Am luat probe de apă şi din surse publice şi din locuinţele unor bucureşteni, aleşi absolut la întâmplare. Recoltările au fost făcute de medici.

Da, este posibil ca apa de la sursă, respectiv de la staţia de tratare, să fie absolut ok, iar la robinet să nu mai fie bună. În Bucureşti de exemplu, Apa Nova nu-şi asumă răspunderea pentru ce ajunge în casele oamenilor întrucât contractul de concesiune prevede că societatea trebuie să asigure apă potabilă doar până la intrarea în blocuri. Mai departe, Doamne ajută! Ei spun că proprietarii trebuie să aibă grijă de ţevile proprii.

Dar aici avem o problemă: legea calităţii apei potabile lasă de înţeles (formularea e confuză) că furnizorul de apă trebuie să-şi asume responsabilitatea totală faţă de public, chiar şi când probele nu sunt ok. Pentru “public” sunt date ca exemple locaţii gen grădiniţe, spitale, etc.
Repet, oficial apa furnizată prin reţelele publice e bună dar după cinci zile de filmări, constat că sunt o groază de probleme.

Până acum am filmat în Bucureşti,Snagov, Popeşti -Leordeni, Jilava, Pantelimon, Pipera, Arcuda, Roşu, Crivina (staţia de tratare) şi mai avem. Am făcut aproape o mie de km în câteva zile. Am adunat statistici şi multe păreri.

Sigur nu voi putea merge peste tot unde poate, ar trebui dar pur şi simplu nu se poate să acoperi tot. Noi încercăm. Avem un timp de realizare a documentarului pe care dacă nu-l respectăm, materialele nu ajung la voi la timp. Ce pot să vă spun este că de luni încoace, ne începem ziua de lucru de 5 dimineaţa şi o terminăm noaptea târziu.

Aştept în continuare părerile voastre. Mulţumesc.

APA POTABILĂ, secret de stat

Vă aduceţi aminte de cetăţeanul din Târgovişte care a dat în judecată Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică pentru că nu a vrut să-i spună dacă apa de la reţeaua publică e potabilă şi care a pierdut procesul ?
Ei bine, eu trăiesc în aceste zile acelaşi sentiment.
Lucrez la un material despre apa potabilă din Bucureşti şi din Ilfov. Un geolog, pe care l-am consultat astăzi, mi-a spus că pămânstul din judeţul Ilfov e “o imensă groapă de rahat”. Zeci sau sute de mii de fose, legale sau ilegale, pământ infestat de îngrăşăminte, poluări istorice, deversări necontrolate, toate afectează pânza freatică din care se alimentează toată lumea. Autorităţile ne spun însă că apa e bună de băut.
În Bucureşti, mai toată lumea se plânge fie de mirosul, fie de gustul apei de la reţeaua publică. Autoriţăţile ne spun la fel, că apa e bună de băut.
E foarte greu de stabilit cine are dreptate şi mi-e teamă că adevărul nu va fi stabilit de câteva analize pe care le-am comandat, ci de neconcordanţele evidente între spusele oamenilor.
Pentru niciunul dintre reportajele de la “Reporter special” nu am fost obligată să scriu atâtea adrese oficiale ca acum, să dau atâtea telefoane (sute într-o săptămână), să cer atâtea confirmări, să insist atâta. Pe cuvântul meu.
Medici responsabili de sănătatea publică înspăimântaţi, directori revoltaţi că le cerem date despre controale, inspectori agresivi în limbaj sau care dau în bâlbâială, societăţi care ne spun că datele despre vânzările de apă nu sunt publice. Incredibil!
Vă invit ca în următoarea săptămână să povestiţi aici despre apa pe care o plătiţi şi nu o beţi.