REPORTER SPECIAL, un an

Emisiunea a împlinit un an, a anunţat Vlad deja, deci ştiţi. Scriu şi eu după. Şi realizez că prima ediţie a emisiunii, deci şi prima aniversare, a fost în preajma zilei de 3 mai, ziua Libertăţii presei.
Întâmplător, postul ăsta îl scriu după ce am citit dialogul lui Marius Tucă cu cititorii Hotnews (stiri-media_publicitate-5697747-marius-tuca-discutat-online-jurnalistul-mai-mult-deformator-opinie-mai-ales-atunci-cand-vine-vorba-oamenii-care-apar-televizor.htm ) şi editorialul lui Dan Tăpălagă (stiri-opinii-5701198-pretul-libertatii-rate-banca-altundeva.htm ) şi apelul Agenției de Monitorizare a Presei (AMP) și al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI). Trei reacţii dure în numai câteva zile.
Le citeşti şi mintea nu ştie ce să facă mai întâi: să te bage în panică pentru că oamenii ăştia pun degetul pe răni din ce în ce mai adânci ale presei româneşti sau să se bucure pentru că oamenii ăştia, respectiv organizaţiile, reacţionează.
Spunea Marius Tucă că pentru recâştigarea încrederii publicului, va fi nevoie de multă muncă, multă imaginaţie şi foarte mulţi bani. De acord. Măcar de-ar veni şi momentul ăla şi de-ar mai fi oamenii care s-o facă! Paradoxul apare când aceleaşi trusturi difuzează, în acelaşi timp, produse care decredibilizează presa şi produse care o credibilizează. Adică, produse care au public diferit, produse care se ridică şi se coboară unele pe altele. Şi asta mi se pare o problemă.