Când Serviciile angajează

Prima întrebare care îţi vine în minte e dacă e de bine sau de rău. Cei care nu cred în asemenea instituţii, le urăsc şi le hulesc sau pur şi simplu au păţit-o, înjură printre dinţi: ”securiştii dreacu, nu se mai satură! Vine campania şi au multă treabă! ” Deci, e de rău. Cei care le simpatizează se simt brusc mai siguri pe ei, fără să poată explica de ce. „Lasă dom’le, să vegheze, că de aia există!”, îşi spun. Deci, e de bine. Iar cei cărora le sunt indiferente se întreabă: „la ce le-or trebui?”. Ideea e că toţi, sceptici, pozitivi sau indiferenţi, ar vrea să ştie de ce.
Ei bine, suntem într-un astfel de moment. E criză şi cu toate astea, principalele două Servicii speciale româneşti, SRI şi SIE, caută oameni. De ce anume, de ce fel de indivizi au nevoie şi ce să facă ei e greu de aflat. Poate dura luni şi nu ştii de la bun început dacă merită să te încumeţi sau nu, ca reporter, la un asemenea demers. Altfel spus, dacă să te apuci sau nu de un asemenea subiect fără să ştii dacă la final, telespectatorii tăi or să afle ceva nou.
Pănă la urmă ne-am apucat şi a şi ieşit. Ce anume? Un documentar despre angajările, oficiale, în cele două servicii, SRI şi SIE. Un documentar pe care Antena 3 îl va difuza sâmbătă seara, pe 9 mai.
De ce un astfel de documentar se face greu? În primul rând pentru că seviciile noastre n-au încă exerciţiul natural al comunicării. De obicei, când apar în public, o fac fie pentru că au de transmis ceva, fie sunt prinse pe picior greşit. Dacă n-au ceva anume de comunicat, urgent, deci dacă nu ies ele din proprie iniţiativă, devin suspicioase. Pun întrebări, cer detalii şi cine ştie ce mai fac…
În cazul „Reporter special” s-au gândit câteva luni. Sie s-a hotărât să ne vorbească „cu faţa” după aproape cinci luni de la primele solicitări, SRI după şase luni.
Realizarea propriu zisă a documentarului a durat mai bine de două luni. Discuţii, interviuri, filmări, montaj, tot tacâmul.
La „Reporter special” este cel mai elaborat documentar. S-a filmat cu recuzită, scenarii de imagine şi montaj (concepute de Tavi Dimitriu). S-a filmat câteva săptămâni în locaţii reale şi nereale, atât ziua cât şi noaptea. S-a filmat de la sol şi din aer, de sub burta avionului şi a elicopterului. S-a filmat atât în Bucureşti cât şi în afara lui. S-a montat zi şi noapte. Cam aşa se explică motivul „dispariţiei” mele de pe blog în ultimele săptămâni. Pentru voi, am insistat să intrăm în spaţii pe care serviciile nu le-au deschis niciodată până acum, pentru presă. Ne-au lăsat doar în unele dintre ele.
Până sâmbăta viitoare, o să încerc să revin cu detalii.