Richard Quest comes back

Când l-am văzut, în seara asta, din nou, pe sticlă, am zis: “era mult prea bun să nu-i dea a doua şansă!”
Mi-a părut rău când l-au scos, acum câteva luni. richard-quest-cnn-reporte_n_97466.html
Ca angajat CNN, şifonase imaginea postului cu un gest personal uşor excentric. Era şi încă este cel mai stenic, cel mai exuberant reporter ever. Dar l-au repus în drepturi. Probabil că telespectatorii au reacţionat, au scris sute, mii de emailuri şi posturi. Bătrânul Ted Turner a apreciat corect până la urmă. Ce şi-o fi zis? “damn, he’s good!” Şi da, nu l-au lăsat să plece în altă parte! Omul ăsta făcea emisiuni (care-i purtau numele) atât de bune, atât de vii, de dinamice, încât nu te puteai dezlipi de tv. Eu una, am învâţat de la el că a fi natural, ca reporter, este esenţial.
Prima dată după suspendarea de jumătate de an l-am reauzit acum câteva săptămâni, pe 27 august de fapt, când un avion Spanair s-a rupt. Atunci, îl luaseră (doar) prin telefon şi îl prezentaseră drept “corespondentul CNN pe aviaţie”. Săracu, avea emoţii şi transmitea din faţa unui calculator, a şi spus asta atunci! Acum, a transmis de la Londra desprea căderea burselor europene. Subiect greu şi serios. Dar, prezentatoarea abia se ţinea pe scaun de bucuria reapariţiei colegului Quest, Richard Quest. Se simţea. El, la fel, nu-şi mai încăpea în piele.

Clar, i-a fost dor de cameră şi mai ales de live. Deşi vorbea de un dezastru financiar mondial, Q era numai zâmbet, îşi afişa dantura de dog până la urechi. A trecut o oră, văd că nu-l mai bagă. Şi nici pe blogul găzduit de CNN nu a revenit încă. Oricum, abia aştept interviurile şi poveştile lui despre XPrize, Spanenglish şi alte fenomene.
quest.richard.html